ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8558/2009

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele: La 20 noiembrie 2007, reclamanta A.G.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul orașul Sinaia, prin primar, retrocedarea imobilului situat în Sinaia, compus din teren în suprafață de 1607 mp și contracția aflată pe acesta și cunoscută ca Vila A. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că imobilul a aparținut lui A.G.N.C., care l-a transmis, prin succesiune legală, lui A.G.S.C. iar după decesul acestuia, bunul i-a revenit ei în calitate de soție - unică moștenitoare, conform certificatului de moștenitor nr. 36/2005. Reclamanta a mai arătat: că imobilul a fost preluat de stat în mod abuziv prin Decretul nr. 92/1950 și predat în administrația R.A.G.C.L.

C. Sinaia; că, după apariția Legii nr. 10/2001, a notificat Primăria Sinaia pentru restituirea în natură a imobilului menționat însă cererea sa a rămas fără răspuns. Prin sentința nr. 268 din 28 ianuarie 2008, Tribunalul Prahova, secția civilă, a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea reclamantei, ca inadmisibilă. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că legiuitorul a reglementat situația imobilelor preluate de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 prin adoptarea unei legi speciale - Legea nr. 10/2001, care instituie o procedură specială și obligatorie iar nerespectarea de către reclamantă a acestei proceduri exclude admisibilitatea prezentei cereri în baza dreptului comun.

Soluția tribunalului a fost confirmată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, care, cu aceeași motivare, prin decizia nr. 171 din 11 iunie 2008, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă. Împotriva deciziei menționate, a declarat recurs reclamanta care pentru motivele anume indicate, a solicitat casarea ambelor hotărâri pronunțate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la prima instanță. În ședința publică din 22 octombrie 2009, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuția părților excepția tardivității declarării recursului, pe care o va admite în considerarea următoarelor argumente: Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

În speță, decizia atacată a fost comunicată reclamantei la data de 23 iunie 2008, ceea ce rezultă din dovada de comunicare de la fila 18 din dosarul de apel, care îndeplinește toate condițiile de validitate prevăzute, sub sancțiunea nulității, de art. 100 alin. (3) C. proc. civ. Față de data comunicării deciziei din apel - 23 iunie 2008, recursul declarat de reclamantă la - 9 august 2008 (data poștei, conform plicului de expediere a cererii de recurs - fila 6), este tardiv întrucât a fost formulat cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc. civ. Î n raport de cele reținute mai sus, Înalta Curte va admite excepția invocată din oficiu și va respinge recursul ca tardiv declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamanta A.G.C. împotriva deciziei nr. 171 din 11 iunie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2009.