ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2439/2010

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă

nr. 271 din 30 ianuarie 2009, Tribunalul Prahova a respins excepția netimbrării

și excepția lipsei calității procesuale active invocate de pârâți, ca

neîntemeiate și a admis excepția inadmisibilității invocată de pârâți, iar pe

fond a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca inadmisibilă, fiind

obligată aceasta să plătească pârâților B.O., S.O., R.T.C. și E.A., suma de

1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că, în speță, cererea de chemare

în judecată este scutită de plata taxei de timbru, conform art. 15 lit. r) din

Legea nr. 146/1997, iar prin actele de stare civilă depuse la dosar reclamanta

a făcut dovada legăturii de rudenie cu proprietarul inițial al imobilului

revendicat, astfel că cele două excepții vizând netimbrarea acțiunii și lipsa

calității procesuale active sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse.

În ceea ce privește

excepția inadmisibilității, Tribunalul Prahova a conchis că aceasta este

întemeiată și a procedat pe cale de consecință la respingerea acțiunii ca

inadmisibilă, pe motiv că, în speță, imobilul în litigiu a fost cumpărat de

către chiriași - persoane fizice cu bună-credință, deoarece nu s-a stabilit

nelegalitatea contractelor lor de vânzare-cumpărare, iar reclamantei i-a fost

respinsă notificarea formulată în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

Având în vedere

considerentele Deciziei nr. 33 din 9 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție pronunțată în recurs în interesul legii, prin care s-a concluzionat că

dispozițiile Legii nr. 10/2001 suprimă posibilitatea recurgerii la dreptul

comun în cazul ineficacității actelor de preluare a imobilelor naționalizate,

prevăzându-se cu titlu de excepție că numai persoanele exceptate de la această

procedură precum și cele care, din motive independente de voința lor, nu au

putut să uzeze de această cale în termenele legale, au deschisă calea acțiunii

în revendicare a bunului litigios, dacă acesta nu a fost cumpărat cu

bună-credință în condițiile Legii nr. 112/1995.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel reclamanta iar prin Decizia civilă nr. 149 din 12

octombrie 2009 a Curții de Apel Ploiești s-a admis apelul reclamantei, s-a

desființat hotărârea primei instanțe și s-a trimis cauza spre rejudecare la

Tribunalul Prahova.

Pentru a pronunța

această hotărâre au fost reținute următoarele considerente:

Reclamanta a învestit

inițial instanța cu o cerere prin care solicită obligarea pârâților persoane

fizice să-i lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în Sinaia,

compus din construcție cu destinația de locuință și suprafața aferentă de 5000

m.p.

Ulterior în raport de

aparițiile pârâtei reclamanta a solicitat la 19 septembrie 2008 introducerea în

cauză a orașului Sinaia - prin primar, urmând ca în baza art. 480 C. civ.,

instanța, în raport și cu acest pârât, în urma comparării titlului său de

proprietate cu cel al Statului Român, să dispună a i se lăsa în deplină

proprietate și posesie terenul de 5000 m.p. și eventualele apartamente

nevândute din construcția aflată pe teren.

Procesul civil este

caracterizat de disponibilitate, care, în sens material, circumscrie dreptul

părții de a determina limitele cererii de chemare în judecată și de a dispune

pe cale incidentală de obiectul procesului.

Corelativ, instanța

este ținută să se pronunțe asupra tuturor cererilor care formează obiectul

pricinii, iar în virtutea rolului activ reglementat de art. 129 C. proc. civ.,

are obligația de a judeca pricina în cadrul legal corespunzător pretențiilor

formulate, ținând cont de natura dreptului și scopul urmărit prin exercitarea

acțiunii în justiție.

Dreptul la un proces

echitabil, prevăzut de art. 6.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului

include, printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le

consideră pertinente pentru cauza lor.

Întrucât Convenția nu

are ca scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci a unora

concrete și efective, acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă

observațiile părților sunt în mod real „ascultate”, adică în mod corect

examinate de către instanța sesizată.

Sub acest aspect,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Albina contra României a statuat

că art. 6 implică în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen

efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților, cel

puțin pentru a le aprecia pertinența, iar în cauza Rotaru contra României a

subliniat că omisiunea instanței de a examina o cerere cu care a fost învestită

aduce atingere dreptului reclamantei la un proces echitabil.

În speță, prin

sentința atacată, instanța de fond a respins excepția netimbrării acțiunii și

lipsei calității procesuale active a reclamantei invocate de pârâți și urmare a

admiterii excepției inadmisibilității a respins acțiunea în revendicare.

Lecturând conținutul hotărârii, se observă că, dacă în ceea ce privește capătul

de cerere vizând revendicarea formulat în contradictoriu cu persoanele fizice,

proprietari sau chiriași, ale apartamentelor situate în imobilul în litigiu,

instanța motivează cu lux de amănunte motivele pentru care în opinia sa

acțiunea apare ca inadmisibilă, în ceea ce privește cererea reclamantei prin

care în contradictoriu cu Orașul Sinaia - prin primar revendică suprafața de

5000 m.p. aferentă construcției și apartamentele nevândute, nu se face absolut

nici o precizare referitor la argumentele pentru care o atare solicitare nu ar

putea fi primită, ceea ce echivalează cu o soluționare a cauzei fără a se

cerceta pretențiile părții în raport cu pârâtul Orașul Sinaia - prin primar.

În scopul de a

asigura salvgardarea principiului dublului grad de jurisdicție, art. 297 alin.

(1) C. proc. civ. consacră una din situațiile în care litigiul se impune să fie

trimis spre rejudecare la prima instanță și anume acela când prima instanță în

mod greșit a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului.

Constatând că în

pricina dedusă judecății, Tribunalul Prahova a respins acțiunea ca

inadmisibilă, prin raportare doar la cererea în revendicare formulată în

contradictoriu cu persoanele fizice, fără a analiza în nicio modalitate capătul

de cerere pentru revendicarea în contradictoriu cu Orașul Sinaia, Curtea

consideră că o atare neregularitate procedurală poate fi inclusă în conținutul

art. 297 C. proc. civ. și în această situație apelul formulat apare ca fondat,

urmând a fi admis, desființată sentința primei instanțe și trimisă cauza spre

rejudecare, pentru a se asigura o examinare concretă a tuturor pretențiilor

formulate de reclamantă, raportat la modul în care aceasta a înțeles să-și conceapă

susținerile, la temeiul juridic invocat și la cadrul procesual pe care l-a

fixat în privința participanților la proces, pentru a se realiza o judecată

unitară, cu respectarea dublului grad de jurisdicție pentru toate cererile.

Pe de altă parte, instanța

de apel a apreciat că prin modul în care instanța de fond a înțeles să

soluționeze pricina (fără a se pronunța în nici un fel asupra solicitării de

revendicare formulată împotriva Orașului Sinaia - prin primar) s-a încălcat

dreptul reclamantei la un proces echitabil, astfel cum a fost expus anterior,

iar în vederea respectării sale se justifică o atare soluție.

În ceea ce privește

cele două excepții vizând netimbrarea acțiunii și lipsa calității a

reclamantei, deși analiza acestora era prioritară conform art. 137 C. proc.

civ., instanța nu a mai procedat la examinarea lor pentru argumentele ce se vor

expune în continuare:

Prin sentința

apelată, tribunalul a respins cele două excepții menționate anterior,

considerând că reclamanta, prin actele de stare civilă, a făcut dovada

calității sale procesuale active, iar demersul său judiciar este scutit de

plata taxei de timbru, conform art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997.

Deși pârâții aveau

posibilitatea să-și valorifice nemulțumirea cu privire la modul de soluționare

a acestor excepții prin declararea căii de atac a apelului, nu au făcut acest

lucru, ci au procedat la invocarea lor din nou în fața instanței de control

judiciar.

Art. 296 teza a II-a

C. proc. civ. consacră principiul „non reformatio in pejus”, care presupune ca

părții care a exercitat o cale de atac să nu i se agraveze, prin soluția dată

de instanța de control judiciar, situația stabilită prin hotărârea atacată.

Prin urmare, hotărârea atacată poate fi schimbată numai în favoarea părții care

a exercitat apelul.

Câtă vreme aceste

excepții nu vizează încălcarea unor norme de organizare judiciară, de

competență sau nerespectarea unor elemente ale hotărârii judecătorești

prevăzute sub pedeapsă de nulitate, ci presupun ca instanța de apel să se pronunțe

asupra drepturilor deduse judecății, raportat la principiul enunțat anterior,

al „neagravării situației în propria cale de atac”, la împrejurarea că este

învestită doar cu apelul reclamantei, care apare ca fondat, iar pârâții nu

și-au valorificat nemulțumirea prin formularea căii de atac împotriva sentinței

pronunțată de instanța de fond, referitor la modul de soluționare a acestor

excepții, nu se va mai proceda la analiza lor.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs intervenientul Orașul Sinaia prin primar, solicitând

modificarea ei în sensul respingerii apelului.

Criticile aduse

hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:

Astfel recurentul

susține că instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii

fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul susține că

inadmisibilitatea acțiunii, decurge din lege și este aplicabilă tuturor

părților din proces, astfel că nu se poate presupune că o acțiune este

inadmisibilă față de un subiect, dar admisibilă pentru alt subiect din cadrul

aceluiași proces mai ales că reclamanta a recunoscut prin cererea de chemare în

judecată, că a efectuat demersurile prevăzute de Legea nr. 10/2001, dar

notificarea sa i-a fost respinsă prin Dispoziția nr. 805/2005.

Se mai învederează că

hotărârea instanței de apel este lipsită de temei legal și dată cu aplicarea

greșită a legii.

Examinând hotărârea

atacată prin prisma motivelor de recurs a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat.

Față de faptul că

instanța de fond nu s-a pronunțat și asupra cererii de chemare în judecată a

pârâtului orașul Sinaia, depusă la 19 septembrie 2008, ce are ca obiect

compararea titlului reclamantei cu cel al statului, și obligarea lui la lăsarea

în deplină proprietate și pașnică folosință a terenului de 5000 m.p., instanța

de fond nu a soluționat fondul cauzei, motiv pentru care fiind incidența

dispozițiilor art. 297 C. proc. civ., se impunea trimiterea cauzei spre rejudecare

aceleiași instanțe și în virtutea dreptului la un proces echitabil potrivit

art. 6 CEDO.

În procesul civil

părțile au posibilitatea de a participa în mod activ la desfășurarea judecății,

atât prin susținerea și dovedirea drepturilor proprii, cât și prin dreptul de a

combate susținerile părții potrivnice și de a-și exprima poziția față de

măsurile pe care instanța le poate dispune.

Noțiunea de proces

echitabil presupune respectarea principiului contradictorialității și al

dreptului la apărare în virtutea cărora instanța are obligația de a pune în

discuția părților toate aspectele de fapt și de drept ce pot determina

soluționarea litigiului.

Or, în condițiile în

care instanța de fond nu a procedat la examinarea și analizarea capătului de

cerere privind revendicarea în contradictoriu cu Orașul Sinaia, instanța de

apel a dat eficiență dispozițiilor art. 297 C. proc. civ., făcând o legală

interpretare și aplicare a legii.

Nefiind astfel

incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recursul urmează a fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, recursul

declarat de intervenientul Orașul Sinaia prin primar împotriva Deciziei nr. 149

din 12 octombrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze

cu minori și de familie, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 aprilie 2010.

Procesat

de GGC - NN