ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2439/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2439/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 271 din 30 ianuarie 2009, Tribunalul Prahova a respins excepția netimbrării și excepția lipsei calității procesuale active invocate de pârâți, ca neîntemeiate și a admis excepția inadmisibilității invocată de pârâți, iar pe fond a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca inadmisibilă, fiind obligată aceasta să plătească pârâților B.O., S.O., R.T.C. și E.A., suma de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, în speță, cererea de chemare în judecată este scutită de plata taxei de timbru, conform art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997, iar prin actele de stare civilă depuse la dosar reclamanta a făcut dovada legăturii de rudenie cu proprietarul inițial al imobilului revendicat, astfel că cele două excepții vizând netimbrarea acțiunii și lipsa calității procesuale active sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității, Tribunalul Prahova a conchis că aceasta este întemeiată și a procedat pe cale de consecință la respingerea acțiunii ca inadmisibilă, pe motiv că, în speță, imobilul în litigiu a fost cumpărat de către chiriași - persoane fizice cu bună-credință, deoarece nu s-a stabilit nelegalitatea contractelor lor de vânzare-cumpărare, iar reclamantei i-a fost respinsă notificarea formulată în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001.
Având în vedere considerentele Deciziei nr. 33 din 9 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii, prin care s-a concluzionat că dispozițiile Legii nr. 10/2001 suprimă posibilitatea recurgerii la dreptul comun în cazul ineficacității actelor de preluare a imobilelor naționalizate, prevăzându-se cu titlu de excepție că numai persoanele exceptate de la această procedură precum și cele care, din motive independente de voința lor, nu au putut să uzeze de această cale în termenele legale, au deschisă calea acțiunii în revendicare a bunului litigios, dacă acesta nu a fost cumpărat cu bună-credință în condițiile Legii nr. 112/1995. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta iar prin Decizia civilă nr. 149 din 12 octombrie 2009 a Curții de Apel Ploiești s-a admis apelul reclamantei, s-a desființat hotărârea primei instanțe și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Prahova.
Pentru a pronunța această hotărâre au fost reținute următoarele considerente: Reclamanta a învestit inițial instanța cu o cerere prin care solicită obligarea pârâților persoane fizice să-i lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în Sinaia, compus din construcție cu destinația de locuință și suprafața aferentă de 5000 m.p. Ulterior în raport de aparițiile pârâtei reclamanta a solicitat la 19 septembrie 2008 introducerea în cauză a orașului Sinaia - prin primar, urmând ca în baza art. 480 C. civ., instanța, în raport și cu acest pârât, în urma comparării titlului său de proprietate cu cel al Statului Român, să dispună a i se lăsa în deplină proprietate și posesie terenul de 5000 m.p.
și eventualele apartamente nevândute din construcția aflată pe teren. Procesul civil este caracterizat de disponibilitate, care, în sens material, circumscrie dreptul părții de a determina limitele cererii de chemare în judecată și de a dispune pe cale incidentală de obiectul procesului. Corelativ, instanța este ținută să se pronunțe asupra tuturor cererilor care formează obiectul pricinii, iar în virtutea rolului activ reglementat de art. 129 C. proc. civ., are obligația de a judeca pricina în cadrul legal corespunzător pretențiilor formulate, ținând cont de natura dreptului și scopul urmărit prin exercitarea acțiunii în justiție. Dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului include, printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.
Întrucât Convenția nu are ca scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci a unora concrete și efective, acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă observațiile părților sunt în mod real „ascultate”, adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Sub acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Albina contra României a statuat că art. 6 implică în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența, iar în cauza Rotaru contra României a subliniat că omisiunea instanței de a examina o cerere cu care a fost învestită aduce atingere dreptului reclamantei la un proces echitabil.
În speță, prin sentința atacată, instanța de fond a respins excepția netimbrării acțiunii și lipsei calității procesuale active a reclamantei invocate de pârâți și urmare a admiterii excepției inadmisibilității a respins acțiunea în revendicare. Lecturând conținutul hotărârii, se observă că, dacă în ceea ce privește capătul de cerere vizând revendicarea formulat în contradictoriu cu persoanele fizice, proprietari sau chiriași, ale apartamentelor situate în imobilul în litigiu, instanța motivează cu lux de amănunte motivele pentru care în opinia sa acțiunea apare ca inadmisibilă, în ceea ce privește cererea reclamantei prin care în contradictoriu cu Orașul Sinaia - prin primar revendică suprafața de 5000 m.p.
aferentă construcției și apartamentele nevândute, nu se face absolut nici o precizare referitor la argumentele pentru care o atare solicitare nu ar putea fi primită, ceea ce echivalează cu o soluționare a cauzei fără a se cerceta pretențiile părții în raport cu pârâtul Orașul Sinaia - prin primar. În scopul de a asigura salvgardarea principiului dublului grad de jurisdicție, art. 297 alin. (1) C. proc. civ. consacră una din situațiile în care litigiul se impune să fie trimis spre rejudecare la prima instanță și anume acela când prima instanță în mod greșit a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
Constatând că în pricina dedusă judecății, Tribunalul Prahova a respins acțiunea ca inadmisibilă, prin raportare doar la cererea în revendicare formulată în contradictoriu cu persoanele fizice, fără a analiza în nicio modalitate capătul de cerere pentru revendicarea în contradictoriu cu Orașul Sinaia, Curtea consideră că o atare neregularitate procedurală poate fi inclusă în conținutul art. 297 C. proc. civ. și în această situație apelul formulat apare ca fondat, urmând a fi admis, desființată sentința primei instanțe și trimisă cauza spre rejudecare, pentru a se asigura o examinare concretă a tuturor pretențiilor formulate de reclamantă, raportat la modul în care aceasta a înțeles să-și conceapă susținerile, la temeiul juridic invocat și la cadrul procesual pe care l-a fixat în privința participanților la proces, pentru a se realiza o judecată unitară, cu respectarea dublului grad de jurisdicție pentru toate cererile.
Pe de altă parte, instanța de apel a apreciat că prin modul în care instanța de fond a înțeles să soluționeze pricina (fără a se pronunța în nici un fel asupra solicitării de revendicare formulată împotriva Orașului Sinaia - prin primar) s-a încălcat dreptul reclamantei la un proces echitabil, astfel cum a fost expus anterior, iar în vederea respectării sale se justifică o atare soluție. În ceea ce privește cele două excepții vizând netimbrarea acțiunii și lipsa calității a reclamantei, deși analiza acestora era prioritară conform art. 137 C. proc. civ., instanța nu a mai procedat la examinarea lor pentru argumentele ce se vor expune în continuare: Prin sentința apelată, tribunalul a respins cele două excepții menționate anterior, considerând că reclamanta, prin actele de stare civilă, a făcut dovada calității sale procesuale active, iar demersul său judiciar este scutit de plata taxei de timbru, conform art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997.
Deși pârâții aveau posibilitatea să-și valorifice nemulțumirea cu privire la modul de soluționare a acestor excepții prin declararea căii de atac a apelului, nu au făcut acest lucru, ci au procedat la invocarea lor din nou în fața instanței de control judiciar. Art. 296 teza a II-a C. proc. civ. consacră principiul „non reformatio in pejus”, care presupune ca părții care a exercitat o cale de atac să nu i se agraveze, prin soluția dată de instanța de control judiciar, situația stabilită prin hotărârea atacată. Prin urmare, hotărârea atacată poate fi schimbată numai în favoarea părții care a exercitat apelul.
Câtă vreme aceste excepții nu vizează încălcarea unor norme de organizare judiciară, de competență sau nerespectarea unor elemente ale hotărârii judecătorești prevăzute sub pedeapsă de nulitate, ci presupun ca instanța de apel să se pronunțe asupra drepturilor deduse judecății, raportat la principiul enunțat anterior, al „neagravării situației în propria cale de atac”, la împrejurarea că este învestită doar cu apelul reclamantei, care apare ca fondat, iar pârâții nu și-au valorificat nemulțumirea prin formularea căii de atac împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, referitor la modul de soluționare a acestor excepții, nu se va mai proceda la analiza lor. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intervenientul Orașul Sinaia prin primar, solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului.
Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte: Astfel recurentul susține că instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurentul susține că inadmisibilitatea acțiunii, decurge din lege și este aplicabilă tuturor părților din proces, astfel că nu se poate presupune că o acțiune este inadmisibilă față de un subiect, dar admisibilă pentru alt subiect din cadrul aceluiași proces mai ales că reclamanta a recunoscut prin cererea de chemare în judecată, că a efectuat demersurile prevăzute de Legea nr. 10/2001, dar notificarea sa i-a fost respinsă prin Dispoziția nr. 805/2005.
Se mai învederează că hotărârea instanței de apel este lipsită de temei legal și dată cu aplicarea greșită a legii. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat. Față de faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat și asupra cererii de chemare în judecată a pârâtului orașul Sinaia, depusă la 19 septembrie 2008, ce are ca obiect compararea titlului reclamantei cu cel al statului, și obligarea lui la lăsarea în deplină proprietate și pașnică folosință a terenului de 5000 m.p., instanța de fond nu a soluționat fondul cauzei, motiv pentru care fiind incidența dispozițiilor art. 297 C. proc.
civ., se impunea trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe și în virtutea dreptului la un proces echitabil potrivit art. 6 CEDO. În procesul civil părțile au posibilitatea de a participa în mod activ la desfășurarea judecății, atât prin susținerea și dovedirea drepturilor proprii, cât și prin dreptul de a combate susținerile părții potrivnice și de a-și exprima poziția față de măsurile pe care instanța le poate dispune. Noțiunea de proces echitabil presupune respectarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare în virtutea cărora instanța are obligația de a pune în discuția părților toate aspectele de fapt și de drept ce pot determina soluționarea litigiului. Or, în condițiile în care instanța de fond nu a procedat la examinarea și analizarea capătului de cerere privind revendicarea în contradictoriu cu Orașul Sinaia, instanța de apel a dat eficiență dispozițiilor art. 297 C. proc.
civ., făcând o legală interpretare și aplicare a legii. Nefiind astfel incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E: Respinge, recursul declarat de intervenientul Orașul Sinaia prin primar împotriva Deciziei nr. 149 din 12 octombrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 aprilie 2010. Procesat de GGC - NN
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.