ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4350/2010

Asupra recursului de față : Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele : Prin sentința nr. 165 din 17 martie 2010 Tribunalul Prahova a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Prahova si în consecință a declinat competența de soluționare a cererii de ordonanță președințială formulată de reclamanta M.D., în contradictoriu cu pârâtul M.D.E., în favoarea Judecătoriei Sinaia. Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut că litigiul are ca obiect folosirea unui bun imobil coproprietate a soților, ori, potrivit codului comercial român, actele juridice privind imobilele sunt acte civile.

împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Prahova a formulat recurs pârâtul M.D.E., care critică sentința instanței pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru ca în rejudecare, după casare să dispună suspendarea cauzei și sesizarea legală a Curții de apel Ploiești cu regulatorul de competență. Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr. 738 din 29 aprilie 2010 a respins ca nefondat recursul pârâtului M.D.E., reținând fără dubiu că, prezenta cerere intitulată ordonanță președințială, are caracterul vădit al unei acțiuni civile. împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul M.D.E., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. La termenul de dezbateri în fond, Înalta Curte a luat în discuție excepția netimbrării recursului, rămânând în pronunțare asupra acesteia. Recurentul-pârât a fost legal citat pentru termenul din 14 decembrie 2010 cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 4 lei și 0,15 lei timbru judiciar (fila 7 dosar recurs), obligație căreia nu s-a conformat. Ori, prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice care se plătesc anticipat, sau în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit prevederilor art. 9 din Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, cererea părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.

Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurentul-pârât nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația pentru termenul de judecată 14 decembrie 2010, respectiv de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 4 lei și 0,15 lei timbru judiciar, când procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și să dispună anularea ca netimbrat a recursului pârâtului M.D.E.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâtul M.D.E. împotriva deciziei nr. 738 din 29 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 decembrie 2010.