ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 611/2015

Decizia nr. 611/2015

Asupra contestația în

anulare de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 20

noiembrie 2012 pe rolul Tribunalului Prahova, reclamata SC A. SRL a solicitat,

în contradictoriu cu pârâtul B., obligarea acestuia la plata  sumei de 380.000

euro echivalentul în lei la data introducerii acțiunii în valoare de 1.723.262

lei, reprezentând contravaloare beneficiu pentru investițiile realizate pe

terenul proprietatea acestuia, investiții realizate potrivit art. 18 din

contractul încheiat între părți.

Prin Sentința nr. 94

din 15 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția comercială și de

contencios administrativ, a fost admisă excepția insuficientei timbrări, fiind

anulată ca netimbrată cererea formulată de reclamanta SC A. SRL.

Împotriva acestei

sentințe, reclamanta SC A. SRL a declarat apel, iar prin Decizia nr. 107 din 21

noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a fost admis și, în consecință, a fost

anulată hotărârea atacată și trimisă cauza la aceeași instanță de fond pentru

rejudecare, reținându-se din examinarea procesului-verbal de îndeplinire a

procedurii de citare că apelanta-reclamanta nu a fost citată cu mențiunea

achitării taxei judiciare de timbru.

Pârâtul B. a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, invocând în drept dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 3748

din 26 noiembrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

a II-a civilă, a fost respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul B.

împotriva Deciziei nr. 107 din 21 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel

Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a decide

astfel, Înalta Curte a constatat că nu se confirmă motivul de nelegalitate

instituit de pct. 9 ale art. 304 C. proc. civ. invocat de recurentul B.,

întrucât în mod corect instanța de apel a apreciat că data de la care începe să

curgă termenul de apel este data de ia care s-a afișat actul - 20 iunie 2013,

iar nu data la care s-a refuzat primirea, respectiv 10 iunie 2013 și prin

urmare, a fost respinsă excepția tardivității apelului invocată de pârât.

A mai reținut

instanța de recurs, în condițiile în care Tribunalul Prahova, secția a II-a

civilă, nu a pus în vedere reclamantei să depună până la primul termen de

judecată stabilit taxa de timbru în cuantumul datorat, că soluția de anulare ca

netimbrată a cererii de chemare în judecată este excesivă, fiind în afara

voinței urmărită de legiuitor la edictarea Legii nr. 146/1997.

Împotriva acestei

decizii, contestatorul B. a formulat contestație în anulare, înregistrată pe rolul

Înaltei Curți la data de 27 ianuarie 2015.

În motivarea cererii

întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.,

contestatorul a solicitat admiterea contestației în anulare astfel cum a fost

formulată, anularea Deciziei nr. 3748 din 26 noiembrie 2014 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr.

x/105/2012* și în consecință, rejudecarea recursului declarat de B. împotriva

Deciziei nr. 107 din 21 noiembrie 2013 pronunțată în Dosarul nr. x/105/2012* de

Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal.

În acest context,

contestatorul apreciază că cererea formulată este admisibilă și solicită ca

Înalta Curte să constate că, la termenul de judecată din 26 noiembrie 2014,

data judecării recursului, intimata SC A. SRL nu a fost citată prin

reprezentantul legal al acesteia, respectiv lichidatorul judiciar C., iar

aprecierea instanței că lipsa de procedură a fost acoperită prin prezența

avocatului este vădit superficială și nelegală, deoarece avocatul acesteia

fusese angajat anterior de o persoană, care la data judecării recursului nu mai

deținea calitatea de lichidator judiciar al intimatei SC A. SRL.

Prin întâmpinarea

depusă de intimata SC A. SRL la data de 20 februarie 2015 s-a invocat, în

principal excepția inadmisibilității contestației în anulare, apreciindu-se că

cea de-a doua condiție de admisibilitate a căii extraordinare de atac nu este

îndeplinită, întrucât la termenul de judecată din recurs, apărătorul recurentului-pârât

a invocat în fața instanței "lipsa de procedură cu intimata-reclamantă

care nu mai este reprezentată de același lichidator".

În subsidiar,

intimata SC A. SRL a invocat și excepția lipsei calității procesuale active a

contestatorului, în promovarea contestației în anulare, apreciind că în

practica judiciară s-a reținut faptul că, pe calea contestației în anulare

"numai partea nelegal citată poate cere anularea actului, nu și celelalte

părți din proces sau instanța din oficiu", astfel că, de nelegala citare

se poate plânge numai persoana care, din această cauză nu a fost prezentă în

instanță și nu a avut cum să-și formuleze apărările", iar prin urmare,

singura persoană care ar fi putut formula prezenta cale extraordinară de atac,

motivând nelegala citare a A. este chiar intimata, reprezentată legal prin

lichidatorul judiciar C., iar nu contestatorul. Pe fondul contestației în

anulare s-a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Cu privire la

excepțiile invocate, Înalta Curte constatată că acestea sunt apărări ce țin de

modul de soluționare a contestației în anulare, urmând a fi avute în vedere cu

ocazia analizării acesteia.

Astfel, referitor la

excepția inadmisibilității contestației în anulare invocată de intimata SC A.

SRL se apreciază că nu poate fi primită, în raport de dispozițiile art. 317

alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., având în vedere că pentru a fi admisibilă

contestația în anulare întemeiată pe aceste prevederi legale, este necesară

îndeplinirea anumitor condiții, printre care, obiectul căii extraordinare de

atac să îl constituie o hotărâre irevocabilă, iar această condiție a fost

îndeplinită, chiar dacă se susține că cea de-a doua condiție de admisibilitate

a căii extraordinare de atac nu a fost îndeplinită, în sensul că motivele contestației

în anulare să nu fi putut fi invocate pe calea apelului sau a recursului.

În ceea ce privește

excepția lipsei calității procesuale active a contestatorului, în promovarea

contestației în anulare se constată de asemenea că nu are suport legal, întrucât

pentru a fi parte în proces, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții,

printre acestea numărându-se și cea cunoscută sub denumirea de calitate

procesuală, care presupune existența unei identități între persoana

reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat, calitate procesuală

activă, precum și între persoana pârâtului și cel care este subiect pasiv al

raportului juridic dedus judecății, calitate procesuală pasivă, între părțile

din proces existând raporturi civile decurgând din contractul încheiat de

acestea la data de 24 aprilie 2008. Totodată, reținându-se că în calea

extraordinară de atac a recursului, contestatorul a avut calitatea de recurent,

iar nu de intimat.

Analizând decizia

atacată prin prisma criticilor formulate și a temeiului de drept invocat,

Înalta Curte urmează a respinge contestația în anulare pentru considerentele ce

urmează:

Contestația în

anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin care se cere

însăși instanței care a pronunțat hotărârea atacată în cazurile și în

condițiile prevăzute de lege să își desființeze propria hotărâre și să

procedeze la o noua judecată. C. proc. civ. reglementează două categorii de

contestații în anulare, contestația în anulare de drept comun, art. 317 invocat

în speță și contestația în anulare specială art. 318.

Contestatorul B. și-a

întemeiat în drept calea extraordinară de atac, pe dispozițiile art. art. 317

alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora: "hotărârile irevocabile

pot fi atacate cu contestație în anulare când procedura de chemare a părții,

pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu

cerințele legii", numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe

calea apelului sau recursului.

Din analiza

dispozițiilor art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. rezultă că:

Pentru a fi

admisibilă contestația în anulare întemeiată pe aceste prevederi legale este

necesar a fi îndeplinite o serie de condiții cumulative, respectiv: obiectul

căii extraordinare de atac să îl constituie o hotărâre irevocabilă, partea care

exercită calea de atac să nu fi putut invoca motivul contestației în anulare pe

calea apelului sau recursului.

Or, în cauză, se

poate observa că nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate

evocate.

Astfel, verificând

actele dosarului de recurs, se constată că pentru termenul de judecată din data

de 26 noiembrie 2014 nu se poate reține susținerea contestatorului, potrivit

căreia, deși apărătorul său a invocat nelegala citare a intimatei-reclamante SC

A. SRL prin lichidator D., instanța, în mod greșit a apreciat că procedura de

citare cu această parte este acoperită prin prezența apărătorului acesteia.

În acest sens se

reține că, între SCA E. și SC A. SRL, prin lichidator judiciar D., în calitate

de reprezentant legal al societății, a fost încheiat contractul de asistență

juridică din 7 octombrie 2014, prin care avocații din cadrul SCA E. au fost

mandatați să reprezinte SC A. SRL, în legătură cu Dosarul nr. x/105/2012* aflat

pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, având ca obiect acțiunea în

daune contractuale formulată în contradictoriu cu B..

Astfel, mandatul

conferit avocaților din cadrul SCA E. în legătură cu Dosarul nr. x/105/2012* nu

a fost revocat de către noul lichidator judiciar C. care a fost numit de către

judecătorul sindic la data de 8 octombrie 2014, respectiv la o zi de la

momentul conferirii mandatului de către vechiul lichidator judiciar.

Tot în același

context, se reține că, ulterior semnării contractului de asistență, noul

lichidator judiciar C. a confirmat mandatul oferit SCA E. atât pentru

reprezentarea SC A. SRL în cadrul Dosarului nr. x/105/2012*, cât și pentru

reprezentare în cadrul dosarului ce face obiectul prezentei cauze.

Față de această

situație, motivul contestației în anulare susținut de către contestatorul B.,

referitor la faptul că intimata SC A. SRL nu a fost citată prin reprezentantul

legal al acesteia, respectiv lichidatorul judiciar C. se apreciază că poate fi

invocat doar de partea presupus vătămată, iar nu de partea adversă.

De asemenea, se

constată că acest aspect a fost reținut și de instanța de recurs, fiind

consemnat în practicaua deciziei atacate, care a respins motivat de aceleași

considerente excepția nelegalei citări a intimatei-reclamante, ceea ce

constituie un argument în plus pentru respingerea prezentei contestații în

anulare, motivul invocat fiind ridicat și în fața instanței de recurs.

În consecință,

dezlegarea dată recursului prin decizia a cărei anulare se solicită, nu este

rezultatul încălcării normelor de procedură în materia citării, iar prezenta

contestație în anulare este nefondată din perspectiva dispozițiilor art. 317

alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 320 C. proc. civ. va

respinge contestația în anulare formulată de contestatorul B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația

în anulare formulată de contestatorul B. împotriva Deciziei nr. 3748 din 26

noiembrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 februarie 2015.

Procesat de GGC - CL