ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 579/2013

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova reclamanta D.J.S.T.P. în

contradictoriu cu pârâta SC P. SRL Ploiești a solicitat instanței ca prin

hotărârea ce se va pronunța să dispună rezilierea contractului încheiat între

părți și a actelor adiționale aferente acestuia.

Tribunalul

Prahova - Secția comercială și de contencios administrativ prin sentința nr. 419

din 18 mai 2011 a respins acțiunea formulată de reclamanta D.J.S.T. Prahova

precum și cererea reconvențională formulată de pârâta SC P. SRL.

Prin

decizia nr. 7 din 24 ianuarie 2012 Curtea de Apel Ploiești - Secția a ll-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis apelurile declarate de

reclamanta D.J.S.T. Prahova și pârâta SC P. SRL Ploiești, a schimbat în tot

sentința apelată și a admis acțiunea. A dispus rezilierea contractului de

colaborare din 24 septembrie 2004, a admis în parte cererea reconvențională și

a obligat reclamanta la plata sumei de 625.497 lei contravaloare lucrări

construcții reparații extinderi și modernizări executate la tabăra Păulești.

S-a respins în rest cererea reconvențională, s-au compensat în parte

cheltuielile de judecată și a mai obligat reclamanta la 15.547 lei taxă

judiciară de timbru aferentă pretențiilor admise.

Împotriva

acestei decizii pârâta SC P. SRL a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art.

304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ. în raport de care a solicitat admiterea

recursului, modificarea în parte a deciziei recurate iar pe fondul cauzei

admiterea în integralitate a cererii reconvenționale.

Înalta

Curte, conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 și 20 (1-3)

din Legea nr. 146/1997, modificată și completată și la dispozițiile art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ., a luat în examinare excepția netimbrării cererii de

recurs și a reținut:

Conform

art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și

cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de

timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice

cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau în mod

excepțional până la termenul stabilit de instanță.

Înalta Curte în conformitate cu art. 11 din Legea nr.

146/1997 și art. 1

din O.G. nr. 32/1995, constatând că recursul a fost

timbrat doar cu 39 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar, a

stabilit în sarcina recurentei, obligația de a achita o taxă judiciară de

timbru în sumă de 14.031,64 lei și timbru judiciar în valoare de 4,7 lei (fila

13 dosar recurs).

Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor

de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa

judiciară de timbru, cererea părții se anulează ca netimbrată.

Constatând

că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din

citația aflată la fila 14 dosar recurs, că în cauză nu operează scutirea legală

de obligația timbrării, înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art.

20 pct. 1 și pct. 3 din Legea nr. 146/1997, modificată și respectiv art. 30 pct.

1 și pct. 5 din Normele metodologice de aplicare a legii, precum și ale art. 9

din O.G. nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare și să

dispună anularea recursului ca insuficient timbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca

insuficient timbrat recursul declarat de pârâta SC P. SRL împotriva deciziei nr.

6 din 24 ianuarie 2012 a Curții de Apel Ploiești - Secția a ll-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 14 februarie 2013.