ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 579/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova reclamanta D.J.S.T.P. în contradictoriu cu pârâta SC P. SRL Ploiești a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună rezilierea contractului încheiat între părți și a actelor adiționale aferente acestuia. Tribunalul Prahova - Secția comercială și de contencios administrativ prin sentința nr. 419 din 18 mai 2011 a respins acțiunea formulată de reclamanta D.J.S.T. Prahova precum și cererea reconvențională formulată de pârâta SC P. SRL. Prin decizia nr. 7 din 24 ianuarie 2012 Curtea de Apel Ploiești - Secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis apelurile declarate de reclamanta D.J.S.T.

Prahova și pârâta SC P. SRL Ploiești, a schimbat în tot sentința apelată și a admis acțiunea. A dispus rezilierea contractului de colaborare din 24 septembrie 2004, a admis în parte cererea reconvențională și a obligat reclamanta la plata sumei de 625.497 lei contravaloare lucrări construcții reparații extinderi și modernizări executate la tabăra Păulești. S-a respins în rest cererea reconvențională, s-au compensat în parte cheltuielile de judecată și a mai obligat reclamanta la 15.547 lei taxă judiciară de timbru aferentă pretențiilor admise. Împotriva acestei decizii pârâta SC P. SRL a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ. în raport de care a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate iar pe fondul cauzei admiterea în integralitate a cererii reconvenționale.

Înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 și 20 (1-3) din Legea nr. 146/1997, modificată și completată și la dispozițiile art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ., a luat în examinare excepția netimbrării cererii de recurs și a reținut: Conform art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau în mod excepțional până la termenul stabilit de instanță. Înalta Curte în conformitate cu art. 11 din Legea nr. 146/1997 și art. 1 din O.G.

nr. 32/1995, constatând că recursul a fost timbrat doar cu 39 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar, a stabilit în sarcina recurentei, obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în sumă de 14.031,64 lei și timbru judiciar în valoare de 4,7 lei (fila 13 dosar recurs). Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează ca netimbrată. Constatând că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația aflată la fila 14 dosar recurs, că în cauză nu operează scutirea legală de obligația timbrării, înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 pct. 1 și pct. 3 din Legea nr. 146/1997, modificată și respectiv art. 30 pct. 1 și pct. 5 din Normele metodologice de aplicare a legii, precum și ale art. 9 din O.G.

nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare și să dispună anularea recursului ca insuficient timbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează ca insuficient timbrat recursul declarat de pârâta SC P. SRL împotriva deciziei nr. 6 din 24 ianuarie 2012 a Curții de Apel Ploiești - Secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2013.