ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3427/2013

Asupra recursului de față ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 400 din 9 octombrie 2007, Tribunalul Constanța, în baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (2) și (5) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 215 alin. (3) C. pen.

În baza art. 215 alin. (3) C. pen.– pentru infracțiunea de înșelăciune a condamnat pe inculpatul M.Z.M.A.M. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 178 din Legea nr. 141/1997 – pentru folosirea de acte falsificate la autoritatea vamală a condamnat pe inculpatul M.Z.M.A.M. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pe o perioadă de 1(unu) an, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea; în final, inculpatul M.Z.M.A.M. execută pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pe o perioadă de 1 (unu) an, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului M.Z.M.A.M. exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

În baza art. 14 C. proc. pen. comb. cu art. 998 C. civ. a obligat pe inculpatul M.Z.M.A.M. la plata sumei de 35.836 dolari S.U.A., cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă SC P.S.C. SRL – Brașov.

A respins, ca nefondate, pretențiile civile formulate de partea civilă SC P.S.C. SRL – Brașov, cu titlu de daune interese.

În baza art. 189 C. proc. pen., suma de 40 RON, reprezentând onorariul de avocat din oficiu, în favoarea avocat L.M., s-a avansat din fondurile M.J. către Baroul Constanța.

În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat pe inculpatul M.Z.M.A.M. la plata sumei de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, din 04 martie 2004, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.Z.M.A.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (2) și (5) C. pen. și art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Din întregul material probator administrat în cursul procesului penal instanța a reținut următoarele:

Prin ordonanța nr. 16/P/1999 din 13 decembrie 2001, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților E.Z.M.A.S.M., A.A.A.R.E.G. și Y.C. pentru art 215 alin. (2) C. pen. și art 178 din Legea nr 141/1997. Totodată, prin aceeași ordonanță s-a dispus disjungerea cauzei față de inculpatul M.Z.M.A.M., în vederea cercetărilor penale pentru săvârșirea infracțiunilor prev de art 215 alin. (2) și (5) C. pen. și art 178 din Legea nr 141/1997.

În anul 1994, învinuitul E.Z.A.S.M. a sosit în România, în calitate de turist, după care a revenit în anul 1987, în scop de afaceri.

Pentru obținerea vizei de ședere în România, la data de 18 martie 1988, învinuitul E.T.M.A.S.M., împreună cu inculpatul M.Z.M.A.M. deși învinuitul A.A.A.R.E.G. (la sugestia acestora doi din urmă) a înființat SC Z. SRL Bistrița, având ca obiect principal exportul de cherestea. Toți trei aveau calitatea de administratori.

S-a observat faptul că învinuitul E.Z.M.A.S.M. avea în țara sa de origine Egipt, constituită SC A.M.C., având ca obiect principal cumpărarea și prelucrarea cherestelei.

În vederea desfășurării activității specifice SC Z. SRL Bistrița, E.Z.M.A.S.M. i-a împuternicit, în baza procurilor autentificate din 24 martie 1998, pe inculpatul M.Z.M.A.M. și A.A.A.R.E.G. să conducă și administreze societatea cu drept de semnătură pentru toate documentele.

Ca atare, inculpatul M.Z.M.A.M. și A.A.A.R.E.G., printre altele, după ce găseau cherestea de vânzare, îl anunțau pe învinuitul E.Z.M.A.S.M. care hotăra dacă va cumpăra sau nu marfa respectivă.

În cursul lunii mai 1998, inculpatul M.Z.M.A.M. la recomandarea numitului T.D., asociat și administrator la SC H.C.L. Constanța, a luat legătura cu partea vătămată E.N., asociat și administrator la SC P.S.C. SRL Brașov, ocazie cu care a inspectat o cantitate de cherestea. În final, cei doi s-au înțeles ca inculpatul M.Z.M.A.M. să cumpere cantitatea de 332 m.c. cherestea.

După o perioadă de timp, inculpatul M.Z.M.A.M. i-a comunicat învinuitului E.Z.M.A.S.M. care se afla în Egipt, că i-a găsit o anumită cantitate de cherestea, fapt pentru care trebuie să vină în România pentru a inspecta marfa.

În luna august 1998, inculpatul M.Z.M.A.M. a contactat-o telefonic pe E.N., comunicându-i că i-a găsit un cumpărător din Egipt, care urma să sosească în România pentru a verifica marfa. Cu această ocazie, M.Z.M.A.M. și E.N. au stabilit ca marfa să fie trimisă în Portul Constanța, la SC H.C.L. SRL Constanța, unde urma să fie inspectată de către învinuitul E.Z.M.A.S.M.

Ca atare, partea vătămată E.N., cu avizele de expediție din 11 august 1998, 13 august 1998, 17 august 1998, 18 august 1998, 20 august 1998, 24 august 1998, 27 august 1998 și 31 august 1998, a transportat și depozitat cantitatea de 332,058 m.c. cherestea la SC C. SA Constanța.

În ziua de 27 august 1998, inculpatul M.Z.M.A.M. i-a comuniat lui E.N. că a doua zi, în Portul Constanța, va sosi cumpărătorul din Egipt, stabilind să se întâlnească la sediul SC H.C.L. SRL Constanța.

Urmare acestei înțelegeri, în ziua de 28 august 1998 inculpatul M.Z.M.A.M. și partea vătămată E.N. (aceasta fiind însoțită de concubinul său, A.M.) s-au întâlnit în Portul Constanța cu E.Z.M.A.S.M., ocazie cu care acesta din urmă a procedat la inspectarea cherestelei ce se afla depozitată la SC C. SA Constanța.

S-a menționat faptul că E.N. a negociat numai cu inculpatul M.Z.M.A.M. cu care s-a înțeles ca prețul de vânzare să fie de 35.836 dolari SUA pentru întreaga cantitate de 332,058 mc cherestea, la rabat de 2 %.

Mai mult, cei doi au hotărât ca vânzarea să se facă prin SC Z. SRL Bistrița, societate care urma să suporte și celelalte cheltuieli.

De asemenea, aceștia au stabilit să se întâlnească la 1 septembrie 1998, la București, pentru a negocia toate detaliile cu privire la vânzare-cumpărare ,urmând să meargă și la banca M.R.B. pentru ca E.N. să se convingă că, cumpărătorul E.Z.M.A.S.M.D. are cont deschis și să intre în posesia scrisorii de cesiune pentru suma de 35.836 dolari SUA.

Conform înțelegerii, în ziua de 1 septembrie 1998 E.N. s-a deplasat la sediul băncii M.R.B. unde s-a întâlnit cu învinuitul E.Z.M.A.S.M. și A.A.A.R.E.G., prilej cu care aceștia din urmă i-au înmânat părții vătămate scrisoarea de cesiune a acreditivului deschis de firma A.M. pe numele SC Z. SRL Bistrița.

S-a precizat faptul că, deși E.N. a stabilit să se întâlnească cu inculpatul M.Z.M.A.M., acesta nu s-a prezentat la întâlnire, trimițându-i pe cei doi inculpați care au motivat că inculpatul este plecat din localitate.

După ce E.N. a primit scrisoarea de cesiune și s-a convins că E.Z.M.A.S.M. are disponibil în cont, cei trei s-au deplasat la reședința învinuiților din București str. A. La puțin timp, în urma acestora, la adresa mai sus menționată a ajuns și inculpatul M.Z.M.A.M.

În urma discuțiilor purtate de E.N. cu inculpatul M.Z.M.A.M., în aceeași zi cei doi au semnat contractul de comision pentru operațiuni de export cherestea, încheiat între SC P.S. COM SRL Brașov și SC Z. SRL Bistrița pentru cantitatea de 332,058 m.c. cherestea.

De asemenea, E.N. a întocmit certificatele de calitate și cantitate (acte semnate și de inculpatul M.Z.M.A.M.), acte care împreună cu scrisoarea de cesiune și o copie a acreditivului deschis de E.Z.M.A.S.M. au fost transmise de către aceasta prin fax, la SC H.C.L. SRL Constanța, reprezentată de numitul T.D.

În aceeași zi, E.N. a întocmit factura fiscală din 01 septembrie 1998 către SC Z. SRL Bistrița pentru cantitatea de 331,058 m.c. cherestea, în valoare de 35.826 dolari SUA (288.890.460 RON).

S-a observat faptul că aceste documente au fost transmise de E.N. lui T.D., întrucât conform unei înțelegeri anterioare marfa urma să fie eliberată către SC Z. SRL Bistrița numai după obținerea de către partea vătămată a unei garanții privind achitarea contravalorii.

Ulterior inculpatul M.Z.M.A.M. s-a deplasat în Portul Constanța, ocupându-se personal de întocmirea documentelor de export, marfa fiind livrată prin SC A.I.C. SRL București și nu prin SC Z. SRL Bistrița conform înțelegerii dintre părți, înțelegere prevăzută și în contractul de comision. Inculpatul M.Z.M.A.M. a fost însoțit de o persoană care se prezenta cu numele de Y.C.

Ca atare, inculpatul M.Z.M.A.M. s-a prezentat la sediul SC H.C.L. SRL Constanța ocazie cu care i-a prezentat lui T.D., dispoziția de transport – încărcare – vămuire, semnată de A.A.A.R.E.G., urmând ca marfa să fie încărcată pe nava M., având ca exportator pe SC A.C.I. SRL București.

S-a observat faptul că la datele exportatorului SC A.C.I. SRL București este trecut ca reprezentat numele inculpatului M.Z.M.A.M. (alături de Y.C.), deși inculpatul nu avea nici o calitate la această societate. Exportul urmând să se efectueze în baza licențelor de export.

Din raportul de expertiză grafoscopică din 12 iunie 2000, întocmit de I.P.T Constanța – Serviciul Criminalistic, a rezultat că semnătura de pe dispoziția de încărcare, transport și vămuire din 2.09.1998 nu a fost executată de către A.A.A.R.E.G..

Așa cum a rezultat din actele de cercetare penală efectuate, întreaga documentație în vederea efectuării exportului (licențe, DIV-uri, facturi externe, etc) a fost prezentată organelor vamale de către inculpatul M.Z.M.A.M.

Din raportul de expertiză din 10 martie 1999, semnăturile de la poziția „Director” de le DIV din 17 septembrie 1998 și de pe INVOICE din 17 septembrie 1998 nu au fost efectuate de către E.Z.M.A.S.M.

Urmare acestei dispoziții de transport, încărcare și vămuire emisă de SC Z. SRL Bistrița, cu adresa din 03 septembrie 1998, SC H.C.L. SRL Constanța a comunicat SC C. SA Constanța Port să treacă la încărcarea cantității de 236,986 m.c., cherestea pe nava M., cu destinația Egipt.

Mai mult, inculpatul M.Z.M.A.M., contrar clauzelor stipulate în contractul de comision, a efectuat exportul numai a cantității de 236 m.c. cherestea pe numele SC A.C.I. SRL București, societate cu care furnizorul mărfii nu avea nici o relație comercială.

Astfel, exportul s-a efectuat în baza licențelor de export emise pentru SC A.C.I. SRL București, în care la rubrica „Director” de pe prima licență a fost menționat numele inculpatului M.Z.M.A.M. deși nu avea nici o calitate la această societate, iar numerele de cont specificate aparțin Băncii C.R. și nu M.R. Bank. S-a menționat că inculpatul în baza celor două licențe a exportat o cantitate mai mare de cherestea provenită de la alți furnizori.

Din verificările efectuate la Registrul Comerțului Român a rezultat că asociat unic și administrator al SC A.I.C. SRL a fost învinuitul Y.C.

Din declarațiile învinuitului Y.C. a rezultat că acesta a avut cunoștință de exportul efectuat pe societatea sa și că nu a dat nici un document altei persoane, însă este posibil ca actele respective să fi fost luate de o cunoștință de-a sa care o perioadă de timp a stat în biroul de la sediul societății.

Din verificările efectuate a rezultat că persoana care l-a însoțit pe inculpatul M.Z.M.A.M. în Portul Constanța, în momentul întocmirii documentelor pentru export, nu a fost una și aceeași persoană cu Y.C.

Astfel, din declarațiile martorului T.D. care a luat contact cu persoanele care s-au implicat efectiv în operațiunile exportului, a rezultat că acesta nu l-a văzut niciodată pe Y.C., iar persoana ce s-a prezentat sub acest nume, avea cu totul alte semnalmente.

S-a mai precizat faptul că D.I.V-urile au fost emise pentru SC S.I.E. SRL București și nu pentru SC A.I.C. SRL București, documente pe care inculpatul M.Z.M.A.M. le-a folosit pentru această din urmă societate unde nu a avut nici o calitate pentru efectuarea exportului de cherestea.

În faza de cercetare judecătorească, cu toate demersurile făcute de instanță, nu a fost posibilă audierea inculpatului, procedându-se doar la audierea martorilor din lucrări.

Martorul A.M. a declarat că a fost asociatul numitei E.N., în perioada anilor 1998 – 1999, a arătat că prin intermediul lui T.D. i-au cunoscut pe cetățenii străini M.Z., A.A.A. și E.Z.M., cu care firma P.S.C. s-a înțeles să încheie un contract de vânzare-cumpărare, având ca obiect cherestea. Marfa urma să fie plătită cu banii deschiși din careditiv, deschis la Banca M.R. Bank București, martorul arătând că atunci când s-a făcut dovada existenței banilor în bancă era prezent și inculpatul Z. Deși inițial exportul urma să aibă loc prin intermediul firmei SC H., unde lucra martorul T., ulterior de la acesta au aflat că marfa fusese exportată prin intermediul altei societăți.

Martorul T.D. a declarat că a fost cel care a făcut legătura inculpatului Z.M. cu firma P.S.C., reprezentată de E.N. A precizat că a primit un act din care rezultă că SC H. era primitorul mărfii, ulterior fiindu-i solicitat de către E.N. eliberarea certificatului de calitate. Martorul a mai precizat că la inspecția mărfii a fost prezent și inculpatul, ulterior aflând că marfa a plecat printr-o altă firmă, facturile externe, specificațiile de marfă și declarația de răspundere în fața declarantului vamal fiind semnate de inculpatul Zaki. În ceea ce privește plata prețului martorul a relatat că directorul băncii s-a opus să transfere banii în contul părții civile întrucât actele prezentate nu erau în regulă.

Martorul B.N. a declarat că la cererea numitului T. a însoțit-o pe numita E.N. la SC C. pentru a vedea cheresteaua. Din câte și-a amintit martorul a arătat că la societate s-au întâlnit cu un cetățean arab, cunoscut cu numele de Zaki, pe care, ulterior, l-a însoțit la CCIN Constanța de unde acesta a luat un act, mergând apoi la firmă.

Matorul A.A.A.R.E.G. a declarat că a fost asociat cu inculpatul, însă referitor la contractul încheiat cu societatea P.S.C. a declarat că nu cunoaște nimic, întrucât în acea perioadă nu se afla în țară, dar știe că au existat unele neînțelegeri.

Din analiza tuturor probelor administrate în cursul procesului penal a rezultat cu certitudine că inculpatul M.Z.M.A.M. se face vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.

Referitor la infracțiunea de înșelăciune, s-a reținut că inducerea în eroare a părții civile cu prilejul executării contractului nu s-a realizat de către inculpat prin folosirea de mijloace frauduloase, înscrisurile false fiind folosite doar la exportul mărfii.

Pe de altă parte, raportat la prejudiciul cauzat părții civile, prin activitatea sa infracțională inculpatul nu i-a cauzat acesteia consecințe deosebit de grave.

Prin urmare, conform dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (2) și (5) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 215 alin. (3) C. pen.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul M.Z.M.A.M., iar prin decizia penală nr. 80/P din 23 iunie 2011, Curtea de Apel Constanța, a dispus următoarele:

A constatat declararea în termen legal a apelului formulat de inculpatul M.Z.M.A. împotriva sentinței penale nr. 400 din 09 octombrie 2007 a Tribunalului Constanța.

În temeiul prevederilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 380 C. proc. pen., a admis apelul inculpatului M.Z. M.A.  desființează în totalitate sentința penală nr. 400 din 09 octombrie 2007 a Tribunalului Constanța și rejudecând, a dispus restituirea cauzei la parchet, în vederea refacerii urmăririi penale.

A anulat mandatul de executare a pedepsei nr. 860/2007 din 18 decembrie 2007 emis de Tribunalul Constanța în baza sentinței penale nr. 400 din 09 octombrie 2007, precum și celelalte forme de executare a hotărârii apelate.

În baza art. 192 pct. 3 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această decizie, curtea a reținut următoarele:

Examinând actele și lucrările Dosarului nr. 136/118/2004 (nr. vechi 418/2004) al Tribunalului Constanța, în care s-a pronunțat sentința penală nr. 400 din 9 octombrie 2007 curtea a reținut că, respectiva hotărâre a fost comunicată apelantului inculpat, pe numele greșit de M.Z.M.A.M., la data de 11 octombrie 2007 prin afișate la Consiliului Local al Municipiului Constanța și la ușa Tribunalului Constanța, în condițiile în care inculpatul nu fusese prezent la nici un termen de judecată.

La data de 18 decembrie 2007 s-a emis mandat de executare, iar prin adresa din dosarul de fond s-a comunicat instanței darea în urmărire națională a apelantului inculpat, tot pe numele greșit.

Prin mesajul din 14 iulie 2010 Biroul Național Interpol l-a dat în urmărire internațională pe apelantul inculpat, tot pe numele greșit, cum s-a arătat în precedent.

În condițiile în care inculpatul M.Z.M.A.M. a părăsit România la data de 14 decembrie 1998, fără a mai reveni vreodată, și raportat la datele privind modalitatea în care i s-a comunicat sentința penală nr. 400 din 9 octombrie 2007 a Tribunalului Constanța curtea a constatat că, acesta nu a avut posibilitatea să ia cunoștință de respectiva hotărâre datorită modului viciat de comunicare. Drept urmare, comunicarea hotărârii nefiind una legală, la momentul declarării prezentului apel (28 martie 2011) inculpatul M.Z.M.A.M. se afla în termenul legal, prevăzut de art. 363 alin. (2) C. proc. pen., pentru formularea căii de atac respective.

În concluzie, curtea a constatat că, apelul inculpatului M.Z.M.A.M. a fost declarat în termen legal.

Procedând la verificarea regularității rechizitoriului din 04 martie 2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța prin care a fost sesizată instanța de fond, în temeiul prevederilor art. 300 alin. (1) C. proc. pen., Curtea a reținut că, față de inculpatul M.Z.M.A.M. s-a început urmărirea penală prin procesul-verbal din 17 martie 1999 sub aspectul săvârșirii infracțiunii de folosire de acte falsificate la autoritatea vamală, prevăzută și pedepsită de art. 178 din Legea nr. 141/1997.

Prin procesul-verbal din 24 aprilie 2000 față de inculpatul M.Z.M.A.M. s-a început urmărirea penală sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune, prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. (2) și (5) C. pen. și de folosire de acte falsificate la autoritatea vamală, prevăzută și pedepsită de art. 178 din Legea nr. 141/1997.

Prin adresa din 25 iulie 2001 s-a comunicat faptul că numitul M.Z.M.A.M. a fost dat în urmărire internațională.

Prin ordonanțele din 17 mai 2000 față de M.Z.M.A.M. s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (2) și (5) C. pen. și de art. 178 din Legea nr. 141/1997 și arestarea preventivă pe timp de 30 zile de la data încarcerării. Tot la data de 17 mai 2000 s-a emis mandat de arestare preventivă a inculpatului M.Z.M.A.M. pe timp de 30 zile de la data încarcerării.

Din adresele din 12 aprilie 2000 a Direcției Generale de Pașapoarte Străini și Probleme de Migrări din cadrul Ministerului de Interne și din 21 aprilie 2000 a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră a rezultat că M.Z.M.A.M. a părăsit România la data de 14 decembrie 1998, după această dată nemaifiind semnalat cu intrări și ieșiri din România.

Urmare faptului că inculpatul M.Z.M.A.M. a fost dat în urmărire internațională, Biroul Național Interpol a comunicat organului de urmărire penală că acesta a fost semnalat în Cehia, însă, ulterior, nu s-a reușit arestarea și extrădarea către România.

Raportat la cele reținute anterior curtea a constatat că întreaga urmărire penală față de inculpatul M.Z.M.A.M. s-a făcut cu lipsă de procedură în ceea ce-l privește, încălcându-i-se astfel dreptul la apărare.

În condițiile în care inculpatul M.Z.M.A.M. a părăsit definitiv România la data de 14 decembrie 1998, deci înainte de data de 17 martie 1999 când s-a început urmărirea penală față de el, nu s-a susținut cu temei că s-a sustras de la urmărirea penală, fiind evident faptul că nu a avut cunoștință de cercetările penale respective, cu atât mai mult cu cât nu a fost citat conform art. 177 C. proc. pen.

Încălcarea dreptului la apărare a inculpatului M.Z.M.A.M. prin efectuarea urmăririi penale fără a fi citat legal a atras nulitatea absolută a tuturor actelor de urmărire penală, inclusiv a rechizitoriului de trimitere în judecată.

Drept urmare, curtea constatând incidența prevederilor art. 332 alin. (2) C. proc. pen. a admis apelul inculpatului M.Z.M.A.M., a desființat în totalitate sentința penală nr. 400 din 09 octombrie 2007 a Tribunalului Constanța și a restituit cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, în vederea refacerii urmăririi penale cu legala citare a inculpatului apelant.

Totodată, a fost anulat mandatul de executare a pedepsei din 18 decembrie 2007 emis de Tribunalul Constanța în baza sentinței penale nr. 400 din 09 octombrie 2007, ce a fost desființată, precum și celelalte forme de executare a hotărârii apelate.

A desființat în totalitate sentința penală nr. 400 din 09 octombrie 2007 a Tribunalului Constanța pentru motivul de nelegalitate precizat anterior, curtea examinând celelalte critici din apelul inculpatului M.Z.M.A.M.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și partea civilă SC P.S.C. SRL Brașov, decizie ce a fost casată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 1118 din 11 aprilie 2012, și a fost trimisă cauza pentru continuarea judecării apelului, aceleiași instanțe.

Rejudecând apelul declarat de către inculpat în condițiile art. 365 C. proc. pen., Curtea a constatat prin decizia penală din 09. Iulie 2011 că acesta este nefondat, iar în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins, pentru următoarele motive;

Astfel s-a constatat că inculpatul a indus în eroare custodele cantității de 236 m.c. cherestea ce aparțineau SC P.S.C. SRL Brașov, în vederea exportării acesteia în favoarea unei alte societăți decât cea îndreptățită să beneficieze de plata contra-valorii mărfii și încălcând în acest fel clauzele contractului de comision încheiat cu proprietarul mărfii, și totodată a folosit la autoritatea vamală acte cu conținut nereal în vederea realizării exportului acestei mărfi.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.Z.M.A.M., decizie ce a fost casată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 579 din 18 februarie 2013, și a fost trimisă cauza pentru rejudecarea apelului, aceleiași instanțe.

Apărătorul ales a susținut, în esență admiterea apelului, desființarea sentinței tribunalului și, urmare rejudecării să se dispună, în ceea ce privește infracțiunea prev de art. 178 din Legea nr. 141/1997 încetarea procesului penal, urmare intervenirii prescripției speciale, termenul de prescripție de 12 ani fiind împlinit încă din septembrie 2010.

În ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune, s-au formulat concluzii de achitare, în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., apreciind că fapta nu a fost comisă de inculpat, întregul material probator administrat în cauză nu a demonstrat că inculpatul ar fi realizat acțiunea de inducere în eroare a părții vătămate, cu ocazia încheierii contractului în vederea obținerii pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust

În subsidiar, în măsura în care instanța a apreciat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, solicită reindividualizarea pedepsei atât cu privire la cuantum cât și la modalitatea de executare, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate.

Examinând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate de apelantă, precum și din oficiu, conform art. 378 C. proc. pen., curtea a constatat că apelul formulat de inculpatul M.Z.M.A.M., a fost fondat pentru următoarele considerente:

Ca urmare a exercitării rolului activ și cu respectarea principiilor ce guvernează desfășurarea procesului penal în faza judecății, instanța de fond a administrat toate probele necesare stabilirii corecte a situației de fapt și a vinovăției inculpatului.

În continuare, printr-o riguroasă și obiectivă evaluare a probatoriului administrat în faza de urmărire penală și în timpul judecării cauzei, a stabilit situația de fapt, care a fost în deplină concordanță cu conținutul probelor existente.

Astfel, a stabilit, fără să existe vreun dubiu, că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată și a reținut, în mod corect, vinovăția acestuia.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța cu nr. 653/P/2001, din 04 martie 2004, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.Z.M.A.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (2) și (5) C. pen. și art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. pentru ca în perioada august – septembrie 1998, după încheierea contractului de vânzare- cumpărare, având ca obiect cantitatea de 332,058 m.c. cherestea, nu a mai respectat termenii contractuali cu furnizorul SC P.S.C. SRL Brașov, căruia nu i-a achitat suma de 33.000 dolari, folosind documente vamale falsificate, respectiv licențe de export și D.I.V.-uri, a exportat cantitatea de 332,058 m.c. cherestea.

Conform art. 345 C. proc. pen., instanța a pronunțat condamnarea când constată existența faptei, că aceasta constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat; dar potrivit art. 52, art. 66 C. proc. pen., vinovăția inculpatului trebuie stabilită dincolo de orice îndoială în cadrul unui proces echitabil în sensul art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În cauză, s-au respectat exigentele unui proces echitabil, inculpatul dispunând de timpul și înlesnirile necesare pregătirii apărării, beneficiind de asistența juridică calificată și având efectiv posibilitatea audierii tuturor martorilor; astfel, s-au administrat pe parcursul procesului, în ședințe publice, de către instanțe, în fond, respectiv în apel, atât probele acuzării - martorilor, înscrisuri cât și probele apărării deși inculpatul nu a fost prezent niciodată la instanța în perioada desfășurării celor trei cicluri procesuale între anii 2007-2013, deși cunoștea despre existenta procesului penal , a angajat apărător și la instanța de apel și a cerut un termen prin intermediul avocatului pentru a se prezenta la instanță în vederea audierii, așa cum a reținut și Înalta Curte.(Decizia penala nr. 136/118/2012).

Reexaminând cauza în conformitate cu dispozițiile art. 371 alin. (2), dar în limitele impuse de alin. (1) al aceluiași art., Curtea a reținut sub aspectul situației de fapt, ca în perioada august – septembrie 1998, a indus în eroare partea civilă E.N., administrator la SC P.S.C. SRL Brașov, cu prilejul cumpărării de la acesta a cantității de 332,058 m.c. cherestea, sustrăgându-se de la plata mărfii pe care a exportat-o în Egipt, folosind acte false la autoritatea vamală.

Intenția inculpatului M.Z.M.A.M., de a induce în eroare partea civilă, rezultă cu evidenta din modalitatea de negociere, încheiere și derulare a tranzacției în condițiile în care inculpatul , personal a negociat cu partea civila E.N., administrator la SC P.S.C. SRL Brașov, cumpărarea cantității de cherestea , prețul de vânzare, iar la data de 01 septembrie 1998, cei doi au semnat contractul de comision, pentru operațiuni de export cherestea intre SC P.S.C. SRL Brașov și SC Z. SRL Bistrița.

De asemenea rezulta cu certitudine, din probele administrate, ca inculpatul s-a ocupat personal de intocmirea documentației de export, actele aferente – licențe, D.I.V.- uri, facturi externe, toate false – fiind prezentate autorității vamale de aceluiași inculpat, conform declarațiilor constante ale părții civile, ale martorilor A.M. (asociatul părții civile), T.D. (care a intermediat vânzarea cumpărarea, iar formalitățile de export au fost efectuate de inculpat, prezent la inspecția mărfii în Portul Constanta, iar declarația de răspundere, facturile externe și specificațiile de marfa au fost semnate de apelantul inculpat) și B.N. care a declarat ca la cererea martorului T.D. a însoțit partea civila E.N., împreună cu un cetățean arab Z. la autoritățile portuare.

Față de cele menționate, Curtea nu a reținut susținerile apelantului inculpat că nu este autorul faptelor descrise mai sus, faptul ca banii au fost ridicați de la banca de altă persoană, care trebuia sa plătească marfa , care a fost exportată pe numele altei firme al cărui unic reprezentant era Y.C., posesor de licență de export , nu are nici o relevanță în cauză.

De altfel față de Y.C. și E.Z.M.A.S.M. (care era împuternicit să ridice banii de la bancă) s-a dispus de către procuror neînceperea urmăririi penale.

Curtea a apreciat că o pedeapsă de 2 ani închisoare, în condițiile art. 57 C.P. pentru săvârșirea acestei infracțiuni corespunde unei posibilități reale de reeducare a inculpatului.

Circumstanțe reale și personale conduc la concluzia că aplicarea unei pedepse către minimul special, ținând seama și de limitele prevăzute de textele incriminatorii, dar cu executare efectivă, prin privare de libertate, asigură realizarea corespunzătoare a funcțiilor pedepsei, astfel cum sunt prevăzute în art. 52 C. pen., neexistând motive nici pentru agravarea, dar nici pentru ușurarea tratamentului sancționator aplicat inculpatului de către instanța de fond.

Astfel, această pedeapsă constituie atât o reală măsură de constrângere și reeducare a apelantului inculpat, fiind aptă să prevină săvârșirea de noi infracțiuni de înșelăciune.

O modalitate de executare a pedepsei, neprivativă de libertate, în raport cu fapta comisă, urmările produse, scopul urmărit prin comiterea faptei, nu asigură realizarea caracterului preventiv al pedepsei, nefiind justificată o astfel de modalitate de executare, în condițiile în care inculpatul apelant nu a fost prezent niciodată la autoritățile judiciare deși s-au efectuat numeroase demersuri, atât la urmărire penală cât și la instanțele de judecată.

Având în vedere ca apelantul inculpat M.Z.M.A.M., este cetățean egiptean , fără drept de vot, urmează a se înlătura din pedeapsa complementara și pedeapsa accesorie prev. de dispozițiile art. 64 lit. a) C. pen.

Potrivit art. 16 alin. (3) din legea fundamentală, funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate în condițiile legii, de persoanele care au cetățenie română și domiciliul în tara.

Art. 37 alin. (1) din aceeași lege prevede ca au dreptul de a fi aleși cetățenii cu drept de vot care îndeplinesc condițiile prevăzute în art. 16 alin. (3) mai sus amintit. Pe de altă parte, conform art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în Romania, republicata (M. Of. nr. 201/2004) străin este persoana care nu are cetățenia româna.

În materia drepturilor politice, art. 36 din Constituție stabilește că drept de vot au cetățenii, aceștia fiind și aceia care au dreptul de a fi aleși, conform art. 37 din legea fundamentală.

În consecința, străinilor nefiindu-le recunoscute drepturile politice în Romania, acestea nu le pot fi interzise ca pedeapsa complementara prevăzută de art. 64 lit. a) C. pen. datorita lipsei obiectului.

II. Potrivit art. 122 lit. c) C. pen. termenul de prescripție al răspunderii penale pentru persoana fizica este de 8 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa mai mare de 5 ani dar care nu depășește 10 ani.

Limita de pedeapsa pentru infracțiunea prev. de art. 178 din Legea nr. 141/1997 săvârșita în anul 1998 era de maxim 10 ani închisoare, astfel ca inculpatul beneficiază de dispozițiile art. 122 lit. c) cu referire la art. 124 C. pen., potrivit cu care prescripția înlătura răspunderea penală dacă termenul prevăzut în art. 122 este depășit cu încă jumătate.

Fapta fiind comisa în perioada august – septembrie 1998, termenul de prescripție de 12 ani s-a împlinit în anul 2010.

În considerarea celor menționate, Curtea, a încetat procesul penal pornit împotriva apelantului inculpat M.Z.M.A.M., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 178 din Legea nr. 141/1997 pentru folosirea de acte falsificate la autoritatea vamala.

Pentru considerentele de mai sus, curtea, în baza art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul formulat de apelantul inculpat M.Z.M.A.M. împotriva sentinței penale nr. 400 din 09 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosar nr. 136/118/2004 a desființat în parte sentința penală nr. 400 din 09 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosar nr. 136/118/2004 și rejudecând a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. în ref. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., art. 124 C. pen. și art. 122 alin. (1) lit. c) C. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului M.Z.M.A.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 178 din Legea nr. 141/1997, pentru folosirea de acte falsificate la autoritatea vamală.

A înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., prin înlăturarea din concursul de infracțiuni a infracțiunii pentru care s-a dispus încetarea procesului penal.

Inculpatul M.Z.M.A.M. a executat pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (3) C. pen.

A înlăturat din pedeapsa complementară și pedeapsa accesorie aplicată inculpatului M.Z.M.A.M. a dispozițiilor art. 64 lit. a) C. pen.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe care nu sunt contrare prezentei decizii.

Împotriva deciziei penale susmenționată inculpatul M.Z.M.A.M. a declarant recurs solicitând să se dispună încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (3) C. pen., iar în subsidiar achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate cât și din oficiu constată că recursul inculpatului M.Z.M.A.M. este fondat, iar al părții civile SC P.S.C. SRL, este inadmisibil pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit art. 121 alin. (1) C. pen., prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni dacă termenul de prescripție prev. de art. 122, este depășit cu încă jumătate.

În cazul infracțiunii prev. de art. 215 alin. (3) C. pen. termenul de prescripție este cel prev. de art. 122 alin. (1) lit. b) C. pen., , iar termenul de prescripție specială este de 15 ani.

Având în vedere că fapta reținută în sarcina inculpatului a fost săvârșită în perioada august-septembrie 1998, Înalta Curte constată că în cazul termenul de prescripție specială s-a împlinit în luna septembrie 2013.

În consecință se va admite recursul declarat de inculpatul M.Z.M.A.M. și în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. , cu referire la art. 122 alin. (1) lit. b) și art. 124 C. proc. pen. se va dispune încetarea procesului penal pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (3) C. proc. pen.

În ceea ce privește recursul părții civile SC P.S.C. SRL, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil.

În condițiile în care partea civilă SC P.S.C. SRL nu a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 400 din 9 octombrie 2007 a Tribunalului Constanța, urmează a fi observate disp. art. 385

1

alin. (4) C. proc. pen., potrivit cărora persoanele care nu au declarat apel pot declara recurs numai dacă sentința a fost modificată și numai cu privire la această modificare.

Având în vedere că dispozițiile referitoare la declararea căii de atac sunt imperative, Înalta Curte în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen. va respinge ca fiind inadmisibil recursul părții civile SC P.S.C. SRL.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul M.Z.M.A.M. împotriva deciziei penale nr. 64/P din 23 aprilie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului M.Z.M.A.M. pentru săvârșirea infracțiuni de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (3) C. pen., constatând că a intervenit prescripția specială a răspunderii penale.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea civilă SC P.S.C. SRL împotriva aceleiași decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de inculpat rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6 noiembrie 2013.