ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2001/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2001/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 72 din 3 aprilie

2013 pronunțată de Tribunalul Bihor, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la

art. 10 lit. g) C. proc. pen., cu referire la art. 124 C. pen. și art. 13 C.

pen. s-a încetat procesul penal față de inculpatul E.J.J.J., pentru

infracțiunile prev. de art. 25 rap. la art. 288 alin. (1) cu aplic. art. 41

alin. (2) și art. 42 C. pen. și prev. de art. 291 cu aplic. art. 41 alin. (2)

C. pen. ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale.

În baza art. 215

alin. (1), (2), (3) cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen. cu art. 13

C. pen., a fost condamnat inculpatul E.J.J.J. la o pedeapsă de: 6 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În temeiul art. 65

alin. (1) C. pen., i s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64

lit. a) teza a II-a, b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pe o

perioadă de 2 ani, calculată potrivit art. 53 alin. (2) lit. a) rap. la art. 66

C. pen.

În baza art. 215

alin. (1), (2), (3) cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 42 cu art. 13 C. pen.,

a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de: 6 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În temeiul art. 33

lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen., s-au contopit cele două

pedepse și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la

art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 71 alin.

(2) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

S-a dedus din

pedeapsa aplicată, durata executată din 1 iulie 2011 până la data de 29

septembrie 2011 inclusiv.

În temeiul art. 11

pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., cu referire la art. 124

și art. 13 C. pen., s-a încetat procesul penal față de inculpatul M.M.S.,

pentru infracțiunile prev. de art. 25 rap. la art. 288 alin. (1) cu aplic. art.

41 alin. (2) C. pen. și prev. de art. 291 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

ca urmare a intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale.

În baza art. 215

alin. (1), (2), (3) cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 42 cu art. 13 C. pen.,

a fost condamnat inculpatul M.M.S. la o pedeapsă de: 3 ani și 10 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În temeiul art 65

alin. (1) C. pen., i s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64

lit. a) teza a II-a, b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pe o perioadă

de 2 ani, calculată potrivit art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen. rap la art. 66

C. pen.

În baza art. 215

alin. (1), (2), (3) cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 42 cu art. 13 C. pen.,

a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de: 3 ani și 10 luni închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În temeiul art. 33

lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen., s-au contopit cele două

pedepse și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani și 10

luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 71 alin.

(2) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

În baza art. 14 C.

proc. pen., cu aplic. art. 998 și art. 1003 C. civ., au fost obligați

inculpații E.J.J.J. și M.M.S. la despăgubiri civile, după cum urmează: pe

inculpatul E.J.J. la plata echivalentului în RON (la data plății) a sumei de

5.924 DOLARI S.U.A. către partea civilă U.O.; pe inculpatul E.J.J. la plata

echivalentului în RON (la data plății) a sumei de 6.772 DOLARI S.U.A. către

partea civilă E.S.A.M.; pe inculpatul E.J.J. la plata echivalentului în RON (la

data plății) a sumei de 8.382 DOLARI S.U.A. către partea civilă R.M.B.; pe

inculpatul M.M.S. la plata echivalentului în RON (la data plății) a sumei de

6.686 DOLARI S.U.A. către partea civilă A.R.A.A.; pe inculpatul E.J.J. la plata

echivalentului în RON (la data plății) a sumei de 3.300 DOLARI S.U.A. către

partea civilă M.A.M.T. și la plata echivalentului în RON (la data plății) a

sumei de 3.386 DOLARI S.U.A. către partea civilă A.E.M.A.E.; pe inculpatul

E.J.J. la plata echivalentului în RON (la data plății) a sumei de 4.000 DOLARI

S.U.A. către partea civilă A.S.A.A.G.; pe inculpatul E.J.J. la plata

echivalentului în RON (la data plății) a sumei de 7.998 DOLARI S.U.A. către

partea civilă M.T.S.H.O.; pe inculpatul E.J.J. la plata echivalentului în RON

(la data plății) a sumei de 6.568 DOLARI S.U.A. către partea civilă S.H.H.O.;

pe inculpatul E.J.J. la plata echivalentului în RON (la data plății) a sumei de

2.326 DOLARI S.U.A. către partea civilă E.E.D.A.I.Z.; pe inculpatul E.J.J. la

plata echivalentului în RON (la data plății) a sumei de 900 DOLARI S.U.A. către

partea civilă M.A.E.R.T.E.G. și respinge în rest celelalte pretenții ale

acestei părți civile ca nefondate, pe inculpatul E.J.J. la plata echivalentului

în RON (la data plății) a sumei de 3.120 DOLARI S.U.A. către partea civilă

F.D.; pe inculpatul E.J.J. la plata echivalentului în RON (la data plății) a

sumei de 4.826 DOLARI S.U.A. către partea civilă A.Y.; pe inculpatul E.J.J. la

plata echivalentului în RON (la data plății) a sumei de 4.400 DOLARI S.U.A.

către părțile civile N.N. și A.H.; pe inculpatul E.J.J. la plata echivalentului

în RON (la data plății) a sumei de 5.450 DOLARI S.U.A. către partea civilă

A.B.K.J.; pe inculpatul M.M.S. la plata echivalentului în RON (la data plății)

a sumei de 6.520 DOLARI S.U.A. către partea civilă C.R.A.H.; pe inculpatul

M.M.S. la plata echivalentului în RON (la data plății) a sumei de 5.606 DOLARI

S.U.A. către partea civilă M.A.R.H.

În temeiul art. 357

alin. (2) lit. f) C. proc. pen. rap. la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a

dispus confiscarea: de la inculpatul E.J.J. a echivalentului în RON (la data

plății) a sumei de 4.466 DOLARI S.U.A., dobândită de la partea vătămată H.A.

prin intermediul numitului A.E.M.A.E., parte vătămată care nu s-a constituit parte

civilă în cauză; de la inculpatul M.M.S. a echivalentului în RON (la data

plății) a sumei de 3.300 DOLARI S.U.A. dobândită de la partea vătămată Z.A.B.,

care nu s-a constituit parte civilă în cauză; de la inculpatul E.J.J. a

echivalentului în RON (la data plății) a sumei de 2.366 DOLARI S.U.A.,

dobândită de la partea vătămată F.G., care nu s-a constituit parte civilă în

cauză.

În baza art. 348 C.

proc. pen. s-a dispus anularea următoarelor înscrisuri false: chitanța nr. a

emisă cu data de 9 iulie 1999, chitanța nr. b emisă la data de 29 septembrie

1999 și chitanța nr. c emisă la data de 29 septembrie 1999, toate emise pe

numele inculpatului E.J. J.J.; chitanța nr. d din 12 octombrie 1999 emisă pe

numele p. civ. E.S.A.M.; chitanța nr. c din 11 octombrie 1999 emisă pe numele

p. civ. R.M.B. și chitanța nr. e din 4 noiembrie 1999 emisă pe numele p. civ.

R.M.B.; chitanța nr. f emisă pe numele p. civ. M.A.M.T. chitanța nr. g emisă pe

numele p. civ. A.E.M.A.E.; chitanța falsă h din 14 octombrie 1999 emisă pe numele

p. civ. A.R.A.A., chitanța nr. i din 4 noiembrie 1999 și chitanța falsă nr. j

din 6 decembrie 2000 emise pe numele p. civ. A.S.A.A.G., chitanța nr. k din 26

noiembrie 1999, nr. l din 3 martie 2000, nr. m din 19 mai 2000, chitanța falsă

nr. n din 14 decembrie 2000 emisă pe numele p. civ. M.T.S.H.O., chitanța nr. o

din 26 noiembrie 1999 emisă pe numele p. civ. S.H.H.O. și chitanța nr. p din 24

octombrie 2000 emisă pe numele p. civ. S.H.H.O.; chitanța nr. r din 18

februarie 2000 emisă pe numele p. civ. E.E.D.A.Z.; chitanța falsă nr. s din 6

noiembrie 2000 emisă pe numele p. civ. M.A.E.R.T.E.G., chitanța falsă nr. ș din

12 iunie 2000 și chitanța falsă nr. t di 9 octombrie 2000 emise pe numele p.

civ. F.D., chitanțele nr. ț din 4 noiembrie 1999 și nr. o din 9 noiembrie 1999

emise pe numele p. civ. H.A.; chitanța falsă nr. u din 3 martie 2000 și

chitanțele valutare nr. v și nr. x, ambele datate 5 octombrie 2000 emise pe

numele p. civ. A.Y., chitanțele valutare false nr. y, z și aa, toate datate în

7 decembrie 2000 emise pe numele p. civ. N.N. și A.H. chitanța nr. ab din 12

mai 2000 și chitanța falsă nr. ac din 23 .octombrie 2000 emise pe numele p.

civ. A.B.K.J., chitanțele nr. ad din 28 ianuarie 2000, nr. ae din 16 mai 2000

și chitanța nr. af din 6 octombrie 2000 emise pe numele p. civ. C.R.A.H.,

chitanța nr. ag din 14 februarie 2000 și nr. ah din 12 octombrie 2000 emise pe

numele p. civ. M.A.R.H., chitanța falsă nr. ai din 27 octombrie 2000 emisă pe

numele părții vătămate Z.A.B., chitanța falsă nr. ș din 12 iunie 2000 emisă pe

numele p. civ. F.G.

În baza art. 189 C.

proc. pen., s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul

Bihor a sumei de 150 RON apărătorului din oficiu, av. C.I. (pentru inculpatul

E.M.J.J.J., anterior rejudecării cauzei) conform delegației din 16 noiembrie

2006.

În baza art. 191 C.

proc. pen., au fost obligat inculpații la plata a câte 4.000 RON cu titlu de

cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele :

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor emis în data de 15 aprilie 2002 în

Dosar nr. 119/PA/2001 au fost trimiși în judecată inculpații E.J.J.J., W.A.S.M.

și M.M.S. pentru comiterea a câte două infracțiuni de înșelăciune în formă continuată

prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen. și cu aplic. art. 13 C. pen. (în dauna U.O. și în dauna a 20 cetățeni

străini), instigare la fals în înscrisuri oficiale în formă continuată prev. de

art. 25 rap. la art. 288 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și uz de

fals în formă continuată prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2)

C. pen. În condițiile concursului de infracțiuni prev. de art. 33 lit. a) C.

pen. și inculpatele E.D.L., H.S.S. și S.S.I. pentru săvârșirea infracțiunilor

de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată prev. de art. 288

alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și două infracțiuni de

complicitate la înșelăciune în formă continuată prev. de art. 26 rap. la art.

215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și

art. 13 C. pen. în condițiile concursului de infracțiuni prev. de art. 33 lit.

a) C. pen.

Prin Sentința penală

nr. 40/P din 10 februarie 2006 pronunțată în Dosar nr. 3328/2002 Tribunalul

Bihor a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor de înșelăciune

respectiv complicitate la înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și

(5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen., respectiv art. 26

rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2)

și art. 13 C. pen., reținute în sarcina celor șase inculpați, în înșelăciune,

respectiv complicitate la înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C.

pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. și art. 26 rap. la

art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și

art. 13 C. pen. Totodată s-a dispus declinarea competenței de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Prin Sentința penală

nr. 1165 din 5 iunie 2006 pronunțată în Dosarul nr. 3957/2006 Judecătoria

Oradea a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei către Tribunalul

Bihor fiind sesizată totodată Curtea de Apel Oradea pentru soluționarea

conflictului negativ de competență.

Curtea de Apel Oradea

prin Sentința penală nr. 59/P din 17 august 2006 pronunțată în Dosar nr.

2249/35/P/2006 a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe

inculpatul E.J.J.J. și alții în favoarea Tribunalului Bihor.

Inițial, Tribunalul

Bihor ca instanță de fond, prin Sentința penală nr. 208/P din 3 iulie 2007

pronunțată în Dosar nr. 5542/111/2006, a dispus condamnarea inculpaților pentru

săvârșirea infracțiunilor reținute prin actul de sesizare, prin aceeași

hotărâre fiind obligați inculpații la plata de despăgubiri în favoarea părților

civile și dispunându-se anularea ca false a chitanțelor valutare ce au fost

confiscate în favoarea statului.

La data de 15 iunie

2011 inculpatul M.M.S., iar la data de 13 iulie 2011 inculpatul E.J.J.J. au

declarat apel împotriva Sentinței penale nr. 208/P/2007 pronunțată de

Tribunalul Bihor la data de 3 iulie 2007 în Dosar nr. 5542/111/2006.

Prin Decizia penală

nr. 56/A/2011 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în Dosar nr. 5542/111/2006*

s-au admis apelurile declarate de inculpații M.M.S. și E.J.J.J. împotriva

Sentinței penale nr. 208/P/2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, dispunându-se

desființarea sentinței apelate cu privire la cei doi inculpați și rejudecarea

cauzei de către aceeași instanță, respectiv anularea mandatului de executare a

pedepsei nr. a/2007 emis pe seama inculpatului M.M.S. și a mandatului de

executare a pedepsei nr. b/2007 emis pe seama inculpatului E.J.J.J., având în

vedere nelegala citare a celor doi inculpați.

Cauza s-a reînregistrat

la data de 26 octombrie 2011 pe rolul Tribunalului Bihor sub nr.

5542/111/2006*.

Cu ocazia rejudecării

cauzei, s-a procedat la citarea inculpatului E.J.J.J. prin comisie rogatorie

internațională de la adresa din Klarbăsgatan, Uppsala - Suedia și a

inculpatului M.M.S. de la domiciliul procedural ales în Oradea, str. G.E., jud.

Bihor - sediul profesional al apărătorului său ales avocat M.T.

La primul termen de

judecată din 17 ianuarie 2012 s-a prezentat apărătorul ales avocat M.T. care a

învederat instanței că inculpații E.J.J.J. și M.M.S. au cunoștință despre

proces deoarece a luat personal legătura cu aceștia, astfel încât, conform art.

291 alin. (3) C. proc. pen. au primit termen în cunoștință.

În cursul judecății,

apărătorul ales al inculpaților a învederat instanței că în urma discuțiilor

purtate, inculpatul E.J.J.J. (aflat pe teritoriul statului suedez) nu dorește

să facă uz de prevederile art. 320

1

C. proc. pen. iar inculpatul M.

i-a transmis că dorește aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., a depus

la dosar înscrisul transmis de acesta, întocmit de un notar public din Egipt,

atât în limba arabă cât și tradus în limba română, intitulat procură generală

oficială, care însă nu a îndeplinit condițiile prev de art. 320

1

alin. (1) C. proc. pen., după care, deși a fost îndrumat de apărător să se

adreseze Ambasadei Române din Cairo - Egipt pentru a încheia declarația prin

care solicită aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., inculpatul nu a mai

întreprins niciun fel de demers în acest sens.

În cursul cercetării

judecătorești - care i-a vizat pe ambii inculpați -, s-a dispus efectuarea unei

comisii rogatorii internaționale la autoritatea judiciară competentă din Suedia

având ca obiect audierea inculpatului E.J.J.J., au fost audiați martorii T.V.

și O.M.A., inculpata-condamnată H.S.S., iar cu privire la

inculpatele-condamnate S.S.I. și M.P. (fostă E.) D.L. a fost imposibilă

audierea lor, având în vedere imposibilitatea asigurării prezenței acestora în

fața instanței.

La termenul din 6

martie 2013, instanța a revenit asupra dispoziției de audiere a inculpatului

E.J.J.J. prin comisie rogatorie internațională având în vedere durata de timp a

procedurii și faptul că nu exista o perspectivă sigură cu privire la

finalizarea acesteia în sensul urmărit.

De altfel, ulterior,

în termenul de amânare a pronunțării, prin adresa primită de la autoritățile

suedeze s-a arătat că deși s-au întreprins toate demersurile pentru înmânarea

citației personal inculpatului E.J.J.J. la adresa din Uppsala pentru a se

prezenta în vederea audierii la data de 25 ianuarie 2013, polițiștii

însărcinați cu înmânarea citației au constatat că inculpatul s-a mutat de la

adresa respectivă, dar având în vedere că în ziua respectivă inculpatul a

revenit pentru a-și lua mobilierul, l-au așteptat, iar acesta aflându-se doar

în trecere nu le-a putut da vreo altă adresă constatându-se că nu se mai află

înscris în vreun registru.

Inculpații E.J.J.J.

și M.M.S. nu s-au prezentat în fața instanței, judecata realizându-se în lipsa

acestora, dar în prezența apărătorului lor ales.

În fapt, s-a reținut

că la data de 1 februarie 2001, organele de cercetare ale poliției s-au sesizat

din oficiu despre faptul că mai mulți cetățeni străini, studenți ai U.O. -

F.M.F., au depus chitanțe bancare false de plată a taxelor de școlarizare,

aferente anilor universitari 1999 - 2000 și 2000 - 2001.

În urma probatoriului

administrat în cauză a rezultat ca inculpații E.J. și M.M.S. s-au folosit de

chitanțe falsificate de încasare a taxelor de școlarizare pe numele mai multor

studenți, chitanțe care au fost depuse la F.M.F. Oradea, de inculpați, de

persoane interpuse sau chiar de părțile vătămate (fără ca acestea din urmă să

cunoască faptul ca acestea sunt false), pentru a atesta plata taxelor de

școlarizare.

În acest mod,

inculpații E.J. și M.M.S. au indus în eroare atât U.O. - F.M.F., cu privire la

realitatea plății acestor taxe, cât și pe studenții străini de la care

inculpații au primit sumele necesare achitării acestor taxe, sume pe care

inculpații și le-au însușit, folosind chitanțele valutare false pentru a atesta

plata respectivelor taxe și pentru a convinge respectivii studenți de plata

efectivă a taxelor lor de școlarizare.

Pentru aducerea la

îndeplinire a scopului activității lor infracționale, inculpații E.J. și M.M.S.

au cooptat pe numitele E.D.L. (soția de la acea vreme a inculpatului E.J.),

S.S.I. (prietena la acea vreme a numitului A.E.M.A.E., aflat la rândul său în

relații de prietenie cu inculpatul E.J.J.J. în perioada 1998 - 1999) și H.S.S.

(angajată a F.M.F. Oradea, având atribuții de secretariat pe probleme cu

străini, persoană care primea chitanțele valutare de la studenți sau de la

persoanele care le depuneau în numele studenților, între care și inculpații

E.J.J.J. și M.M.S.), pe le-au instigat să falsifice astfel de chitanțe.

Faptele reținute de

instanță în sarcina inculpatului E.J.J.J.

E.J.J.J. a depus la U.O. - F.M.F. trei chitanțe valutare false care atestau

plata propriilor taxe de școlarizare. O primă chitanță falsă de încasare a

taxei de școlarizare este chitanța nr. a din 9 iulie 1999, emisă pe numele

inculpatului E.J.J.J., falsificată prin scanarea imprimatului și completarea în

scris olograf a datelor privind suma încasată. Pe numele aceluiași inculpat au

mai fost falsificate două chitanțe cu același tip de imprimat, cu seriile b și

c, ambele cu data de 29 septembrie 1999.

Chitanța cu seria c a

fost falsificată de condamnata H.S.S., aspect care rezultă și din raportul de

constatare tehnico-științifică criminalistică, pentru primele două chitanțe

nefiind identificată persoana care a completat conținutul chitanței.

Toate cele trei

chitanțe se aflau în evidentele facultății, la momentul la care au început

cercetările în prezenta cauză, fiind depuse la dosar chitanța nr. a emisă cu

data de 9 iulie 1999 pentru o taxă de 3.400 DOLARI S.U.A., chitanța nr. b emisă

la data de 29 septembrie 1999 pentru o taxă de 1.716 DOLARI S.U.A. și chitanța

nr. c pentru o taxă de 808 DOLARI S.U.A. emisă la data de 29 septembrie 1999,

toate emise pe numele inculpatului E.J.J.J.

Prin depunerea celor

trei chitanțe false, de către inculpatul E.J.J.J., la U.O. - F.M.F., această

unitate a fost indusă în eroare cu privire la realitatea respectivelor plăți și

ca atare cu privire la realitatea achitării taxelor de școlarizare de către inculpat.

Prejudiciul cauzat

U.O. în acest mod a fost de 5.924 DOLARI S.U.A., conform înscrisurilor și

evidențelor depuse de universitate, aflate în dosar, prejudiciu nerecuperat, în

condițiile în care după demararea cercetărilor în cauză, inculpatul a părăsit

România.

În aceeași perioadă,

inculpatul E.J.J.J., cunoscând faptul că studentul egiptean E.S.A.M. -

conațional și cunoștință cu inculpatul - intenționa să promoveze 2 ani de

studiu într-unul calendaristic, i-a spus acestuia să întocmească o cerere către

decanatul facultății, deoarece va rezolva personal aprobarea cererii. în aceste

împrejurări, inculpatul a primit inițial 4.000 DOLARI S.U.A., spunându-i părții

vătămate că va plăti el taxa aferentă la bancă, iar ulterior i-a dat numitei

H.S.S. un formulat de chitanță încasare valută, pe care aceasta a falsificat-o,

înscriind o sumă de 6.772 DOLARI S.U.A.

Chitanța astfel

falsificată a fost depusă la facultate de către inculpatul E.J.J.J. în numele

studentului E.S.A.M., pentru a dovedi achitarea taxei de școlarizare de către

acesta, spunând părții vătămate că a achitat întreaga sumă, diferența până la

suma de 6.772 DOLARI S.U.A. constituind un împrumut acordat de inculpat pe care

partea vătămată i i-a restituit ulterior.

Audiată fiind în

cursul urmăririi penale, partea vătămată E.S.A.M. a arătat că fiind cunoștință

de aceeași origine cu inculpatul E.J.J.J., acesta s-a oferit să-l ajute să facă

2 ani într-unul, urmând să discute cu decanul în acest sens, partea vătămată

dându-i într-o primă fază 4.000 DOLARI S.U.A., inculpatul E.J.J.J. spunându-i

că diferența până la 6.772 DOLARI S.U.A. o va pune de la el, ulterior partea

vătămată dându-i și respectiva diferență. Când i-a dat prima tranșă, inculpatul

i-a spus să facă o cerere către decanat. Ulterior, inculpatul i-a spus părții

vătămate că poate să se ducă la secretară (H.S.S.) să verifice că s-a făcut

plata și că are aprobarea de a efectua 2 ani într-un singur an, aspect

confirmat de H.S.S. Având îndoieli, a întrebat-o și pe secretara șefă (martora

T.V.) și ulterior și pe decan, ambii infirmând o astfel de aprobare, decanul

comunicându-i că taxa era considerată plătită anticipat pentru anul V de

studii. A mai arătat că de toate demersurile s-a ocupat inculpatul E.J.J.J.,

partea vătămată neintrând niciodată în posesia chitanței care atesta plata

taxei de școlarizare aferentă celor doi ani.

Chitanța nr. d din 12

octombrie 1999 pentru o taxă de 6.772 DOLARI S.U.A. emisă pe numele p. civ.

E.S.A.M., a fost depusă la dosar din evidențele facultății.

Prejudiciul cauzat părții

vătămate E.S.A.M. este în sumă de 6.772 DOLARI S.U.A.

În aceeași perioadă,

inculpatul E.J.J.J. i-a indus în eroare și pe studentul sudanez R.M.B., căruia

i-a spus că-l poate ajuta cu achitarea taxei de școlarizare restante. Fiind de

acord, partea vătămată i-a dat inculpatului suma de 1.646 DOLARI S.U.A.

Inculpatul E.J.J.J.

și-a însușit respectiva sumă, după care i-a dat numitei H.S.S. un formular de

chitanță falsă de încasare a taxei de școlarizare nr. c din 11 octombrie 1999,

formular care purta ștampila falsă a băncii și semnătura falsificată a

funcționarilor bancari, pe care aceasta a completat-o cu datele nereale dictate

de inculpat, chitanță care a fost depusă la U.O. - F.M.F., pentru dovedirea

achitării de către partea vătămată a taxei de școlarizare.

Folosind același mod

de operare, inculpatul E.J.J.J. l-a mai înșelat pe studentul sudanez cu sumele

de 3.350 DOLARI S.U.A. la 4 noiembrie 1999, înmânându-i, de această dată,

părții vătămate, o chitanță completată în fals, prin scriere de mână de către

soția sa, E.D.L., iar în luna decembrie 2000, cu suma de 3.386 DOLARI S.U.A.,

ocazie cu care i-a înmânat părții vătămate chitanța valutară falsă din 14

decembrie 2000, falsificată în totalitate prin scanare pe calculator, ambele

chitanțe fiind depuse pentru dovedirea plății taxei de școlarizare de către

partea vătămată, care nu a avut cunoștință de caracterul fals al acestora.

Audiată fiind în

cursul urmăririi penale, partea vătămată R.M.B. a arătat că în anul 1999 a fost

anunțată de către secretara F.M.F. Oradea că dacă nu achită taxa de școlarizare

în întregime, va fi exmatriculat, partea vătămată achitând doar o parte din

aceasta, rămânând o diferență de 1.646 DOLARI S.U.A. (pentru anul de studiu

1998 - 1999). Această sumă a fost achitată de inculpatul E.J.J.J., aspect

confirmat de secretara facultății, după ce i-a verificat dosarul, chitanța

fiind depusă în numele lui de inculpat, sumă pe care partea vătămată i-a

achitat-o după câteva zile inculpatului. Ulterior, inculpatul i-a mai cerut

părții vătămate 1.400 DOLARI S.U.A., spunându-i că-i achită el taxa de

școlarizare. În luna noiembrie 1999, verificând la secretariat, părții vătămate

i s-a confirmat existența chitanței de plată a taxei de școlarizare în cuantum

de 3.350 DOLARI S.U.A. În același mod a procedat inculpatul și în decembrie

2000, când i-a dat părții vătămate chitanța reprezentând taxa de școlarizare în

sumă de 3.386 DOLARI S.U.A., pe care partea vătămată a depus-o personal la

facultate. Nu a cunoscut că inculpatul E.J.J.J. nu a plătit valuta la bancă și

că respectivele chitanțe erau false, arătând că a fost somat să plătească până

la 1 ianuarie 2002 întreaga sumă pentru a intra în licență.

Chitanțele nr. c din

11 octombrie 1999 pentru o taxă de 1.646 DOLARI S.U.A., nr. e din 4 noiembrie

1999 pentru o taxă de 3.350 DOLARI S.U.A. emise pe numele p. civ. R.M.B., au

fost depuse la dosar din evidentele facultății.

Prejudiciul cauzat

părții vătămate R.M.B. este în sumă de 8.382 DOLARI S.U.A., sume efectiv remise

inculpatului pentru plata taxelor de școlarizare.

La începutul anului

școlar 1999 - 2000, partea vătămată M.A.M.T. s-a transferat de la facultatea

din Constanța la F.M. din Oradea, iar prin intermediul prietenului său,

A.E.M.A.E., l-a cunoscut pe W.A.S.M.

Deoarece în cursul

lunii octombrie 1999, partea vătămată se ocupa cu mutarea efectivă, ajutat de

A.E.M.A.E., s-a înțeles cu W.A.S.M. să achite acesta din urmă taxa de

școlarizare, atât pentru partea vătămată, cât și pentru prietenul său

A.E.M.A.E.

În aceste

împrejurări, W.A.S.M. a primit de la partea vătămată M.A.M.T. suma de 3.300

DOLARI S.U.A. și de la partea vătămată A.E.M.A.E. suma de 3.386 DOLARI S.U.A.,

după care, împreună cu inculpatul E.J.J.J., s-a deplasat la locuința părții

vătămate A.E.M.A.E., unde cei doi au găsit-o pe concubina acestuia, în persoana

inculpatei S.S.I., care a completat chitanțele valutare false nr. f și g pe

numele celor două părți vătămate.

Aceste chitanțe false

au fost depuse la universitate pentru dovedirea achitării de către cele două

părți vătămate a taxelor de școlarizare.

Potrivit declarației

părții vătămate M.A.M.T., fiind prieten bun cu A.E., în toamna anului 1999, s-a

transferat de la F.M. din Constanta la cea din Oradea unde l-a cunoscut, prin

intermediul aceluiași A.E., pe W.A.S.M. în cursul lunii octombrie 1999 a fost

nevoit să se deplaseze la Constanța, astfel încât i-a predat suma de 3.300

DOLARI S.U.A. lui W.M. pentru ca acesta din urmă să îi achite taxa de

școlarizare, dându-i pe o hârtie datele sale de pe pașaport. Când a revenit, a

primit de la acesta chitanța valutară pe care a depus-o la facultate. Partea

vătămată a mai arătat că a aflat ulterior, după descoperirea faptelor, că S.I.,

prietena lui A.E., a completat chitanța respectivă, la cererea inculpatului

E.J.J.J. și a lui M.

Potrivit declarației

părții vătămate A.E.M.A.E. a primit o ofertă din partea lui M.A.W. care i-a

spus că are cunoștințe la bancă și că ar putea plăti suma fără comision,

condiții în care i-a dat acestuia suma de 3.400 DOLARI S.U.A. pentru a-i achita

taxa de școlarizare. De asemenea, în perioada 20 - 25 octombrie 1999, din câte

își amintește i-a dat suma de 3.300 sau 3.400 DOLARI S.U.A. lui M. pentru ca

acesta să plătească taxa școlară în numele lui M.A.T. Nu a cunoscut faptul că

prietena sa, S.I., a completat chitanțele pe numele său și pe numele lui

M.A.M.T. De față când i-a înmânat banii lui M.W. au mai fost inculpatul J.E.M.

și partea vătămată M.A.T. În jurul datei de 28 octombrie 1999 a primit din

Arabia Saudită suma de 3.400 DOLARI S.U.A. pe când se afla în Constanța. Suma

de 3.000 DOLARI S.U.A. din acești bani a trimis-o la Oradea printr-un prieten

pe nume B.I.M., iar M. i-a confirmat telefonic ca a primit banii și a

"rezolvat" la facultate. A mai arătat că în timp ce era în Constanța,

inculpatul E.J. l-a contactat telefonic cerându-i împrumut 700 DOLARI S.U.A.,

partea vătămată spunându-i să meargă la S.S., căreia între timp îi spusese să-i

dea 700 DOLARI S.U.A. din banii lui. Cu acea ocazie, S.S. i-a spus că J.E.M. și

M.A.W. au fost la ea să scrie cererea pentru viză și totul este rezolvat.

Reîntors în Oradea, partea vătămată a arătat că nu a mai discutat cu S.S.

despre plata taxelor de școlarizare, până când au început cercetările, context

în care S.S. i-a spus că ea a completat chitanțele întrucât i s-a cerut de

către J.E.M. și M.A.W. care i-au spus ce să scrie.

Chitanța nr. f pentru

o taxă de 3.300 DOLARI S.U.A. emisă pe numele p. civ. M.A.M.T. și chitanța nr.

g pentru o taxă de 3.386 emisă pe numele p. civ. A.E.M.A.E., au fost depuse la

dosar din evidențele facultății.

Conform raportului de

constatare tehnico-științifică din 13 august 2001, scrisul de completare de pe

chitanța valutară B.C.R. nr. f/1999 eliberată pe numele M.A.M. prin care se

atesta plata sumei de 3.350 DOLARI S.U.A. către U.O., respectiv chitanța valutară

B.C.R. nr. g/1999 eliberata pe numele A.E. prin care se atesta plata sumei de

3.437 DOLARI S.U.A. către U.O., a fost executat în întregime de către S.S.

Prejudiciul cauzat

părții vătămate M.A.M.T. a fost de 3.300 DOLARI S.U.A., iar prejudiciul cauzat

părții vătămate A.E.M.A.E. a fost de 3.386 DOLARI S.U.A.

În toamna anului

1999, inculpatul E.J.J.J. i-a promis părții vătămate A.S.A.A.G. că-i va rezolva

obținerea unei semiburse.

Urmare a acestei

promisiuni, partea vătămată i-a dat inculpatului suma de 2.000 DOLARI S.U.A.

pentru plata taxelor de studiu, având reprezentarea că diferența o va suporta

statul, iar după câteva zile inculpatul E.J.J.J. i-a dat chitanța valutară

falsă nr. i/1999, pe care partea vătămată a depus-o la universitate, fără să

cunoască împrejurarea că aceasta este falsă. Chitanța valutară nr. i/1999 a

fost completată în fals de către E.D.L., la cererea inculpatului E.J.J.J.

Având reprezentarea

falsă că beneficiază de semibursă, în cursul anului următor, partea vătămată

A.S.A.A.G. i-a dat din nou aceluiași inculpat o altă sumă de 2.000 de DOLARI

S.U.A., pentru a-i achita taxele școlare, ocazie cu care a primit de la

inculpat chitanța valutară falsă din 6 decembrie 2000, falsificată prin scanare

pe calculator și imprimantă, pe care ulterior partea vătămată a depus-o la

universitate, fără să aibă cunoștință că este falsă.

Chitanța nr. i/1999

pentru o taxă de 3.330 DOLARI S.U.A. și chitanța din 6 decembrie 2000 pentru o

taxă de 3.250 DOLARI S.U.A. emise pe numele p.civ. A.S.A.A.G., au fost depuse

la dosar din evidentele facultății.

Potrivit declarației

părții vătămate A.S.A.A.G., fiind student, în cursul anului 1999 l-a cunoscut

pe inculpatul E.J.J.J. care după ce inițial i-a promis că îl poate ajuta să

devină bursier, contra unei sume de 5.000 DOLARI S.U.A. și după ce i-a spus că

nu a reușit, i-a propus obținerea unei semiburse, în cadrul căreia partea

vătămată urma să plătească 2.000 DOLARI S.U.A. pe an, diferența față de taxa de

școlarizare urmând a fi suportată de stat. În condițiile în care a fost convins

de inculpat de realitatea unei astfel de posibilități (o femei care îl însoțise

pe inculpat confirmând o astfel de posibilitate), partea vătămată i-a înmânat

inculpatului 2.000 DOLARI S.U.A. pentru plata taxei aferentă anului universitar

1999 - 2000, la 2 - 3 zile primind de la acesta o chitanță care atesta plata

unei taxe de școlarizare de 3.330 DOLARI S.U.A., cu privire la care inculpatul

l-a asigurat că poate fi depusă la facultate, ceea ce partea vătămată a și

făcut, în cadrul facultății secretara acesteia, H.S. asigurând-o că este în

regulă. Întrucât nu a avut niciun fel de probleme în anul universitar

respectiv, a procedat la fel și în anul următor, remițându-i aceluiași inculpat

o altă sumă de 2.000 DOLARI S.U.A., care în câteva zile i-a remis chitanța de

plată pe care partea vătămată a depus-o la facultate. Când mai mulți colegi

l-au întrebat cum a rezolvat, el le-a spus acestora că a obținut semibursă,

discuții pentru care a fost certat de inculpat, ceartă determinată și de

solicitarea părții vătămate care a cerut inculpatului să intervină la minister

pentru obținerea unei semiburse și pentru N.N. (un amic de-al părții vătămate)

și ulterior pentru soția acestuia, H.A.

Săvârșirea faptei de

către inculpatul E.J.J.J. rezultă implicit și din răspunsurile inculpatului

consemnate în procesul-verbal de confruntare cu partea vătămată A.S.A.A.G.,

răspunsuri prin care acesta recunoaște că a primit de la partea vătămată, în

două rânduri, câte 2.000 DOLARI S.U.A., chiar dacă destinația acestor sume a

fost diferită. Potrivit inculpatului prima dată suma ar fi ajuns la W.M. pentru

ca acesta să-i obțină o bursă, a doua oară pentru ca fratele părții vătămate

să-i rezolve taxa de școlarizare, recunoscând că i-a dat părții vătămate

chitanța de plată a taxei, pe care însă ar fi primit-o și el într-un plic.

Inculpatul E.J.J.J. a

mai dat o declarație olografă, la data de 13 februarie 2001, în cuprinsul

căreia a arătat că W.M. a fost cel care i-a spus că beneficiază de o bursă,

întrebându-l dacă nu știe pe cineva interesat de o astfel de bursă, inculpatul

E.J.J.J. discutând cu partea vătămată A.S., care a fost de acord. A primit de

la acesta 2.000 DOLARI S.U.A., sumă pe care a dat-o mai departe lui W.M., care

însă nu i-a rezolvat bursa respectivă, cei doi înțelegându-se în schimb ca suma

respectivă să fie folosită pentru plata taxei de școlarizare, astfel încât

partea vătămată a primit de la W.M. o chitanță de plată a acesteia.

Partea vătămată a mai

arătat că pentru a putea continua facultatea a trebuit să achite din nou taxele

de școlarizare la bugetul universității suma de circa 6.800 DOLARI S.U.A.,

astfel încât s-a constituit parte civilă față de inculpat.

Prejudiciul efectiv

cauzat părții vătămate A.S.A.A.G. este de 4.000 DOLARI S.U.A., sumă pe care

aceasta a remis-o efectiv inculpatului în cele două rânduri.

În toamna anului

1999, inculpatul E.J.J.J., în discuțiile purtate cu partea vătămată M.T.S.H.O.

- cetățean sudanez, a aflat că are probleme financiare, neavând suma necesară

pentru plata taxelor de școlarizare pe anul anterior și, în aceste împrejurări,

s-a angajat să-i achite el taxa de 1.226 DOLARI S.U.A., urmând ca partea

vătămată să-i restituie această sumă.

În aceste

împrejurări, inculpatul E.J.J.J. a obținut chitanța valutară falsă pe care a

depus-o la universitate, după care a luat legătura cu partea vătămată, căreia

i-a spus că a achitat taxa și a predat chitanța la universitate. Ulterior,

partea vătămată i-a achitat această sumă inculpatului cu titlu de restituire

datorie.

Partea vătămată a

solicitat inculpatului un nou împrumut, necesar pentru taxa școlară aferenta

anului în curs, iar în luna martie 2000, inculpatul E.J.J.J. i-a dat părții

vătămate chitanța valutară falsă nr. l/2000, prin care se atesta în mod

neadevărat plata unei suma de 2.160 DOLARI S.U.A., pe care partea vătămată a

depus-o la universitate, fără să aibă cunoștință că este falsă. Ulterior i-a

plătit inculpatului această sumă cu titlu de restituire împrumut.

Folosind același mod

de operare, inculpatul a mai "achitat" de două ori taxe de studii pe

numele aceleiași părți vătămate, căreia i-a dat chitanțele valutare false cu

nr. m/2000 și nr. n/2000, prima completată în fals de soția inculpatului

(E.D.L.), a doua falsificată prin scanare pe calculator, primind ulterior de la

partea vătămată sumele în valută.

Chitanța nr. k/1999

pentru o taxă de 1.226 DOLARI S.U.A., nr. l/2000 pentru o taxă de 2.160 DOLARI

S.U.A., nr. m/2000 pentru o taxă de 1.226 DOLARI S.U.A., chitanța nr. n/2000

pentru o taxă de 3.386 DOLARI S.U.A. emise pe numele p.civ. M.T.S.H.O. au fost

depuse la dosar din evidențele facultății.

Din cuprinsul

declarațiilor date de partea vătămată M.T.S.H.O. rezultă că în anul 1999 nu a

avut bani pentru plata taxei de școlarizare, fiind amenințat cu exmatricularea,

context în care s-a întâlnit în barul facultății cu inculpatul E.J.J.J., căruia

i-a povestit situația sa, inculpatul oferindu-se să-i plătească el suma de

1.226 DOLARI S.U.A., pe care să o primească atunci când partea vătămată va

primi bani de acasă, ceea ce a și făcut. După câteva zile, inculpatul l-a sunat

și i-a spus că a achitat taxa, partea vătămată verificând la facultate,

fiindu-i confirmat acest aspect, astfel încât, când a primit bani de acasă, i-a

restituit inculpatului datoria. Întrucât a primit de acasă 1.800 DOLARI S.U.A.

și trebuia să achite și următoarea taxă, i-a cerut inculpatului ajutorul. În

aceste condiții, în luna martie 2000 i-a spus inculpatului că trebuie să mai

plătească suma de 2.160 DOLARI S.U.A., acesta fiind de acord să-l împrumute în

schimbul unei dobânzi de 100 DOLARI S.U.A. pe lună. La circa 3 zile, inculpatul

i-a dat chitanța care consemna plata sumei de 2.160 DOLARI S.U.A., pe care

partea vătămată a depus-o la facultate. Ulterior, a restituit inculpatului

aceeași sumă fără a-i plăti dobândă. în luna mai 2000, inculpatul i-a dat

părții vătămate chitanța de plată a sumei de 2.160 DOLARI S.U.A., pe care

partea vătămată a depus-o la facultate, restituind datoria inculpatului după

circa 3 luni. În același mod, întâlnindu-se cu inculpatul la data de 25

octombrie 2000, acesta s-a oferit să-i achite taxa de școlarizare, de 3.386

DOLARI S.U.A., urmând ca partea vătămată să-i achite datoria în rate. Fiind de

acord, a primit de la inculpat chitanța valutară pe care partea vătămată a

depus-o la facultate, ulterior plătind inculpatului datoria. Nu a cunoscut

caracterul fals al celor patru chitanțe.

Partea vătămată s-a

constituit parte civilă cu suma totală de 8.000 DOLARI S.U.A., deși din

cuprinsul declarației sale rezultă că a plătit în total inculpatului suma de

7.998 DOLARI S.U.A., sumă care rezultă și din înscrisurile de la dosar ca fiind

cuantumul taxelor de școlarizare care trebuia plătite de partea vătămată.

Fiind în relații de

prietenie cu partea vătămată S.H.H.O. și aflând că aceasta trebuie să se deplaseze

urgent în Sudan, în toamna anului 1999, inculpatul E.J.J.J. și-a luat

angajamentul că va achita taxa de școlarizare în numele acesteia.

Partea vătămată i-a

dat inculpatului suma de 3.338 DOLARI S.U.A. în acest scop. La rândul său,

inculpatul i-a cerut soției sale, E.D.L., să completeze cu date false chitanța

valutară falsificată anterior ca emanând de la B.C.R. cu nr. o/1999, pe care

ulterior a predat-o la facultate, fără să o fi văzut partea vătămată.

Ulterior, în cursul

anului 2000, partea vătămată i-a cerut din nou inculpatului E.J.J.J. să-i

achite taxa de școlarizare, ocazie cu care i-a predat suma de 3.200 DOLARI

S.U.A., sumă pe care, în realitate, inculpatul și-a însușit-o, iar pentru

inducerea în eroare a părții vătămate, i-a predat acesteia chitanța valutară

falsă cu nr. p/2000, pe care partea vătămată, de bună credință, a depus-o la

facultate.

Chitanța nr. o/1999

pentru o taxă de 3.368 DOLARI S.U.A. și chitanța nr. p/2000 pentru o taxă de

3.200 DOLARI S.U.A. emise pe numele p. civ. S.H.H.O., au fost depuse la dosar

din evidențele facultății.

Din cuprinsul

declarației părții vătămate S.H.H.O. rezultă că după ce s-a transferat de la

F.M. din Constanta la cea din Oradea în anul 1998, l-a cunoscut pe inculpatul

E.J.J.J. În cursul lunii noiembrie 1999, pregătindu-se să plece în Sudan

deoarece mama sa era bolnavă, partea vătămată i-a dat acestuia suma de 3.368

DOLARI S.U.A. pentru a-i plăti taxa de școlarizare. Când s-a întors, în cursul

lunii februarie 2000, s-a interesat la facultate dacă taxa este plătită,

fiindu-i confirmat acest aspect și că mai are un rest de plată de 20 DOLARI

S.U.A., pe care partea vătămată i-a achitat. Ulterior, în octombrie 2000, l-a

rugat din nou pe inculpat să-i achite taxa de școlarizare, remițându-i în acest

scop suma de 3.200 DOLARI S.U.A., spunându-i că dacă va mai trebui să-i dea o

diferență, o să-i dea inculpatului ulterior. De această dată, inculpatul i-a

predat părții vătămate chitanța valutară pe care aceasta a depus-o la

facultate, eliberându-i-se adeverință pentru a participa la examene. Ulterior,

în anul 2001, după ce a aflat că la facultate este un afiș prin care era

anunțat să se prezinte la decanat, s-a deplasat la decan, unde a aflat că cele

două chitanțe sunt false și că trebuie să mai achite încă o dată taxele de

școlarizare, ceea ce partea vătămată a și făcut. Menționează că cea de-a doua

chitanță era realizată pe calculator și jos avea trecute cu pix seriile de

dolari

Potrivit

înscrisurilor aflate dosarul de urmărire penală, paguba cauzată inițial U.O.,

în sumă de 6.568 DOLARI S.U.A., a fost recuperată, prin plata sumei de către

partea vătămată, plată necesară pentru continuarea studiilor, plată efectuată

în patru tranșe, în perioada 29 ianuarie 2001 - 29 decembrie 2001.

Partea vătămată

S.H.H.O. s-a constituit parte civilă cu suma de 6.737 DOLARI S.U.A., deși din

cuprinsul declarației sale rezultă că a dat inculpatului suma totală de 6.568

DOLARI S.U.A., sumă care rezultă și din înscrisurile de la dosar ca fiind

cuantumul taxelor de școlarizare care au fost în final plătite de partea

vătămată.

În vara anului 1999,

inculpatul E.J.J.J., fiind prieten și conațional (palestinieni) cu partea

vătămată E.E.D.A.I.Z., i-a propus să-i plătească el taxa de școlarizare pentru

anul universitar 1999 - 2000, în schimbul valutei familia părții vătămate din

Palestina urmând să-i confecționeze mobilă.

Pentru a induce în

eroare partea vătămată, în cursul lunii februarie 2000, inculpatul E.J.J.J. i-a

dat soției sale, E.D.L., un formular fals de chitanță valutară, nr. r/2000, pe

care inculpata l-a completat cu datele false dictate de inculpat, după care

inculpatul a predat-o părții vătămate, care la rândul ei a depus-o la

facultate, fără a cunoaște caracterul ei fals.

Chitanța nr. r/2000

pentru o taxă de 2.326 DOLARI S.U.A. emisă pe numele părții vătămate

E.E.D.A.J.Z. a fost depusă la dosar din evidențele facultății.

Din cuprinsul

declarației părții vătămate E.E.D.A.I.Z. rezultă că în anul 1999 s-a transferat

de la F.M. din Iași la cea din Oradea, cunoscându-l și împrietenindu-se cu inculpatul

E.J.J.J., care, după ce s-a căsătorit cu numita M.D., i-a spus că înainte de a

pleca cu aceasta în Palestina ar dori să cumpere mobilă (aflând că tatăl părții

vătămate fabrică și vinde mobilă în Palestina). În luna iunie au plecat

împreună în Palestina, inculpatul negociind cu tatăl părții vătămate prețul

mobilei, înțelegându-se ca în schimbul acesteia inculpatul să-i plătească taxa

de școlarizare de 2.326 DOLARI S.U.A., restul până la 3.000 DOLARI S.U.A.

urmând a-i da părții vătămate numerar. Ulterior, s-a întâlnit cu inculpatul

care i-a dat chitanța de plată a taxei, în cuantum de 2.326 DOLARI S.U.A.,

chitanță care purta antetul B.C.R., ștampila B.C.R. și avea scrisă seria

bancnotelor, pe care partea vătămată a depus-o la facultate, primind și o adeverință

care atesta plata taxei, adeverință pe care trebuia să i-o remită tatălui său.

în luna martie 2001 a aflat că figurează pe o listă cu studenții care nu au

achitat taxa școlară. Arată că nu a cunoscut caracterul fals al respectivei

chitanțe.

Potrivit

înscrisurilor aflate în dosarul de urmărire penală, partea vătămată a achitat

în două tranșe, în perioada 23 mai 2001 - 5 octombrie 2001 către facultate taxa

de studii, în cuantum de 2.300 DOLARI S.U.A., rămânând un rest de plată de 26

DOLARI S.U.A.

Partea vătămată s-a

constituit parte civilă față de inculpat cu suma de 2.350 DOLARI S.U.A., deși

din cuprinsul declarației sale rezultă că a dat inculpatului suma totală de

2.326 DOLARI S.U.A., sumă care rezultă și din înscrisurile de la dosar ca fiind

cuantumul taxelor de școlarizare, plătită parțial de partea vătămată ulterior.

În luna noiembrie

2000, partea vătămată M.A.E.R.T.E.G., neavând bani să-și achite taxa de

școlarizare, prin intermediul lui R.B., a împrumutat de la inculpatul E.J.J.J.

900 DOLARI S.U.A., pentru ca împreună cu o altă sumă de 900 DOLARI S.U.A., de

care partea vătămată dispunea, să achite jumătate din taxă, respectiv suma de

1.800 DOLARI S.U.A.

Inculpatul E.J.J.J.

s-a oferit să-i împrumute această sumă și să plătească el personal taxa, astfel

că partea vătămată i-a dat inculpatului 900 DOLARI S.U.A., pe care inculpatul

și-a însușit-o, în ziua următoare înmânând părții vătămate chitanța valutară

falsă cu nr. s/2000, realizată prin scanare pe calculator, prezentându-i în mod

mincinos faptul că ar fi achitat întreaga sumă.

Chitanța falsă nr.

s/2000 pentru o taxă de 1.800 DOLARI S.U.A. emisă pe numele p. civ.

M.A.E.R.T.E.G. a fost depusă la dosar din evidențele facultății.

Martora O.M.A.,

administrator client la B.C.R. în perioada respectivă, a arătat, în legătură cu

această chitanță, că nu a fost eliberată de B.C.R. Oradea, ștampila aplicată

fiind diferită de cea a B.C.R., semnătură nu-i aparține, numărul chitanței nu

este real, suma menționată nu a fost depusă la unitatea bancară, există unele

greșeli (noiembrie în loc de noiembrie), la suma de 1.818 DOLARI S.U.A.

lipsește indicarea ei în litere, iar cursul valutar înscris în chitanță nu

corespunde cu cel care a fost valabil la data respectivă.

Din cuprinsul

declarației părții vătămate M.A.E.R.T.E.G. rezultă că, fiind student la F.M.

din Oradea și având nevoie de bani să-și plătească taxa școlară aferentă anului

universitar 2000 - 2001 a aflat, în cursul lunii noiembrie 2000, de la un coleg

de-al său, R.B., că inculpatul E.J.J.J. împrumută bani, solicitându-i acestuia

900 DOLARI S.U.A. Inculpatul a fost de acord, dar i-a spus să-i dea lui

ceilalți 900 DOLARI S.U.A., pentru a achita el taxa de școlarizare, partea

vătămată remițându-i inculpatului această sumă, de față fiind la discuții și

R.B., care a văzut când i-a dat inculpatului cei 900 DOLARI S.U.A. În ziua

următoare, a primit de la inculpat chitanța valutară, pe care partea vătămată a

depus-o la secretariat, iar după circa 2 săptămâni a restituit inculpatului

împrumutul.

Partea vătămată s-a

constituit parte civilă față de inculpat cu suma de 1.800 DOLARI S.U.A., cu

toate că din cuprinsul declarației sale rezultă că prejudiciul efectiv ce i s-a

cauzat este de 900 DOLARI S.U.A., sumă remisă efectiv inculpatului E.J.J.J. și

însușită de acesta.

În vara anului 2000,

partea vătămată F.D., aflând din anturajul studențesc că inculpatul E.J.J.J.

poate să rezolve plata taxelor de studiu fără comision la B.C.R. și cunoscând

faptul că A.E.M.A.E. este prieten cu inculpatul, i-a cerut să discute cu acesta

din urmă ca să-l ajute, după care intermediarul le-a făcut cunoștință.

În aceste condiții,

partea vătămată F.D. i-a dat inculpatului E.J.J.J., prin intermediul lui

A.E.M.A.E., suma de 720 DOLARI S.U.A., ca să-i plătească o taxă restantă din

anul anterior, iar după câteva zile inculpatul i-a înmânat părții vătămate

chitanța valutară falsă nr. ș/2000, realizată prin scanare pe calculator.

Partea vătămată, neavând cunoștință de conținutul fals al acesteia, a predat-o

la universitate.

Folosind același mod

de inducere în eroare, partea vătămată F.D. i-a dat inculpatului E.J.J.J., tot

prin intermediul lui A.E.M.A.E., suma de 2.400 DOLARI S.U.A., ca parte din taxa

de studii pentru anul universitar următor, de data aceasta inculpatul dându-i

chitanța valutară falsă nr. t/2000, realizată tot prins scanare pe calculator.

La fel, partea vătămată, neavând cunoștință de conținutul fals al acesteia, a

predat-o la universitate.

Chitanțele nr. ș/2000

pentru o taxă de 720 DOLARI S.U.A. și nr. t/2000 pentru o taxă de 2.400 DOLARI

S.U.A. emise pe numele p. civ. F.D., au fost depuse la dosar din evidențele

facultății.

Din cuprinsul

declarației părții vătămate F.D. rezultă că, fiind în relații de prietenie cu

A.E.M.A.E., acesta i-a spus că are cunoștințe care rezolvă chitanța valutară

pentru plata taxelor școlare fără comisionul băncii. Dorind și partea vătămată

acest lucru, A.E. i-a spus că va discuta cu respectiva persoană. După câteva

zile, A.E. i-a spus că respectiva persoană este de acord, condiții în care

partea vătămată i-a înmânat acestuia 720 DOLARI S.U.A., cât mai avea de plată

pentru anul 1999/2000, la câteva zile partea vătămată primind chitanța cu

respectiva sumă, realizată pe calculator de inculpatul E.J.J.J., palestinian,

student în anul VI, pe care tot partea vătămată a depus-o la facultate, unde i

s-a spus că este în regulă. În toamna anului 2000 a procedat la fel, dându-i

lui A.E. suma de 2.400 DOLARI S.U.A. și primind de la inculpatul E.J.J.J.

chitanța valutară pe care a depus-o la facultate. Arată că deși nu a vorbit

niciodată cu inculpatul să-i achite el taxele, din moment ce acesta i-a remis

chitanțele, a înțeles că la acest inculpat au ajuns sumele pe care el le dăduse

lui A.E. și că același inculpat era persoana care trebuia să-i rezolve plata.

Pentru a-și putea

continua studiile, partea vătămată F.D. a achitat personal facultății taxele de

studiu la data de 12 aprilie 2001, potrivit înscrisurilor aflate în dosarul de

urmărire penală.

Partea vătămată F.D.

s-a constituit parte civilă față de inculpat cu suma de 3.120 DOLARI S.U.A.,

sumă care rezultă din declarația acesteia că a fost plătită efectiv

inculpatului prin intermediul lui A.E., sumă care rezultă și din înscrisurile

de la dosar ca fiind cuantumul taxelor de școlarizare, plătite ulterior de

partea vătămată.

În toamna anului

1999, partea vătămată H.A., fiind ocupat cu transferul său de la Universitatea

din București la Universitatea din Oradea, i-a dat lui A.E.M.A.E. suma de 4.466

DOLARI S.U.A., pentru ca acesta să-i achite taxa de școlarizare, precum și taxa

pentru susținerea examenelor de diferență.

La rândul său, A.E. a

apelat la inculpatul E.J.J.J. care a depus la facultate două chitanțe nr.

ț/1999 și nr. o/1999, falsificate de condamnata E.D.L. (conform raportului de

constatare tehnico-științifică grafică), la cererea soțului ei, inculpatul

E.J.J.

Chitanțele nr. ț/1999

pentru o taxă de 3.300 DOLARI S.U.A. și nr. o/1999 pentru o taxă de 1.166

DOLARI S.U.A. emise pe numele p. civ. H.A., au fost depuse la dosar din

evidențele fa