ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1698/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 311/105/2010, reclamanta SC O. SRL Păulești a chemat în judecată pe pârâta SC E.M. SRL București, solicitând: rezilierea contractului de închiriere din 25 iulie 2007 și a actelor adiționale subsecvente din 25 iulie 2007, din 01 august 2007 și din 23 mai 2008; obligarea pârâtei la plata chiriei restante de 125.626,84 lei, echivalentul a 2.500 euro + T.V.A. lunar și a penalităților de întârziere de 0,1% pe zi în valoare de 16.701,30 lei, potrivit calculului anexat; obligarea pârâtei să ridice/demoleze ansamblul publicitar (stâlp +fundație) de pe terenul său din comuna Otopeni, și să aducă terenul în starea inițială anterioară instalării acestui ansamblu publicitar, precum și abilitarea reclamantei să efectueze aceste lucrări pe cheltuiala pârâtei în caz de refuz, pentru nerespectarea clauzelor contractuale.

La termenul din 01 octombrie 2012, reclamanta și-a majorat pretențiile la suma de 254.536.53 lei chirie restantă și de 229.875,95 lei penalități de întârziere. Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepțiile necompetenței teritoriale, netimbrării, nulității cererii, inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile, inadmisibilității pentru neformularea exactă a capătului 4 de cerere, solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată. La 19 aprilie 2010, cauza a fost suspendată în baza art. 182-183 C. proc. civ., judecata fiind reluată la data de 18 noiembrie 2011 în baza cererii de repunere pe rol a reclamantei. Excepțiile procesuale au fost respinse prin încheierile de ședință pronunțate pe parcursul procesului.

Prin sentința nr. 414 din 5 decembrie 2012, Tribunalul Prahova, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea principală precizată formulată de reclamanta SC O. SRL Păulești, în contradictoriu cu pârâta SC E.M. SRL București. A dispus rezilierea contractului de închiriere din 2007 încheiat între părți și modificat prin actele adiționale subsecvente. A obligat pârâta la plata sumei de 114.149,07 lei reprezentând contravaloarea chiriei restante și a sumei de 127.091,17 lei penalități de întârziere contractuale aferente. A obligat pârâta să înlăture ansamblul publicitar identificat prin raportul de expertiză G.E. de pe terenul proprietatea reclamantei și a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâta SC E.M.

SRL București. A admis în parte capătul de cerere formulat de reclamantă și a obligat pârâta la plata sumei de 15.116,80 lei cheltuieli de judecată. Curtea de Apel Ploiești, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 42 din 20 mai 2013 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC E.M. SRL București, împotriva sentinței civile nr. 414 din 5 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu reclamanta SC O. SRL, Păulești. Împotriva Deciziei nr. 42 din 20 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta SC E.M.

SRL București, întemeiat pe art. 304 pct. 1, pct. 7 și pct. 8 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului său și respingerii acțiunii reclamantei. Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte, conform dispozițiilor art. 137 C. proc. civ.

raportat la art. 11 și 20 alin. (1) - (3) din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în examinare aspectul netimbrării recursului, având în vedere că acesta primează înaintea oricăror alte cereri și excepții, formulate în fața instanțelor de judecată și a reținut următoarele: Art. 1 din Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede că acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de către instanță. Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează ca netimbrată.

Față de dispozițiile legale evocate, se constată că, cererea de recurs formulată de pârâta SC E.M. SRL București nu a fost însoțită de dovada achitării taxei de timbru, recurenta fiind citată pentru termenul de judecată de astăzi, 15 mai 2014, cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 5.423 lei și timbru judiciar în cuantum de 5 lei, conform dovezii aflate la fila 37 din dosarul de recurs.

Cum problema timbrajului se analizează prioritar oricăror cereri, excepții, motive de recurs, constatând că cererea de recurs nu a fost timbrată anticipat și nici până la termenul stabilit de instanță, 15 mai 2014, pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită și că în cauză nu operează scutirea legală de la plata taxei de timbru, înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) și (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997 modificată și art. 9 din O.G. nr. 32/1995 și să dispună anularea recursului pârâtei, ca netimbrat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta SC E.M. SRL București împotriva deciziei nr. 42 din 20 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2014.