ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1698/2014

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului Prahova sub nr. 311/105/2010, reclamanta SC O. SRL Păulești

a chemat în judecată pe pârâta SC E.M. SRL București, solicitând: rezilierea

contractului de închiriere din 25 iulie 2007 și a actelor adiționale

subsecvente din 25 iulie 2007, din 01 august 2007 și din 23 mai 2008;

obligarea pârâtei la plata chiriei restante de 125.626,84 lei, echivalentul a

2.500 euro + T.V.A. lunar și a penalităților de întârziere de 0,1% pe zi în

valoare de 16.701,30 lei, potrivit calculului anexat; obligarea pârâtei să

ridice/demoleze ansamblul publicitar (stâlp +fundație) de pe terenul său din

comuna Otopeni, și să aducă terenul în starea inițială anterioară instalării

acestui ansamblu publicitar, precum și abilitarea reclamantei să efectueze aceste

lucrări pe cheltuiala pârâtei în caz de refuz, pentru nerespectarea clauzelor

contractuale.

La termenul din

01 octombrie 2012, reclamanta și-a majorat pretențiile la suma de 254.536.53

lei chirie restantă și de 229.875,95 lei penalități de întârziere.

Pârâta a

formulat întâmpinare prin care a invocat excepțiile necompetenței teritoriale,

netimbrării, nulității cererii, inadmisibilității pentru lipsa procedurii

prealabile, inadmisibilității pentru neformularea exactă a capătului 4 de

cerere, solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată.

La 19 aprilie

2010, cauza a fost suspendată în baza art. 182-183 C. proc. civ., judecata

fiind reluată la data de 18 noiembrie 2011 în baza cererii de repunere pe rol a

reclamantei.

Excepțiile

procesuale au fost respinse prin încheierile de ședință pronunțate pe parcursul

procesului.

Prin sentința nr.

414 din 5 decembrie 2012, Tribunalul Prahova, secția a ll-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea principală

precizată formulată de reclamanta SC O. SRL Păulești, în contradictoriu cu

pârâta SC E.M. SRL București.

A dispus

rezilierea contractului de închiriere din 2007 încheiat între părți și

modificat prin actele adiționale subsecvente.

A obligat

pârâta la plata sumei de 114.149,07 lei reprezentând contravaloarea chiriei

restante și a sumei de 127.091,17 lei penalități de întârziere contractuale

aferente.

A obligat

pârâta să înlăture ansamblul publicitar identificat prin raportul de expertiză

G.E. de pe terenul proprietatea reclamantei și a respins ca neîntemeiată

cererea reconvențională formulată de pârâta SC E.M. SRL București.

A admis în

parte capătul de cerere formulat de reclamantă și a obligat pârâta la plata

sumei de 15.116,80 lei cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel

Ploiești, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin

Decizia nr. 42 din 20 mai 2013 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta

SC E.M. SRL București, împotriva sentinței civile nr. 414 din 5 decembrie 2012

pronunțată de Tribunalul Prahova, secția a ll-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, în contradictoriu cu reclamanta SC O. SRL, Păulești.

Împotriva

Deciziei nr. 42 din 20 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a

ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta SC

E.M. SRL București, întemeiat pe art. 304 pct. 1, pct. 7 și pct. 8 C. proc.

civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea

recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului său și respingerii

acțiunii reclamantei.

Ca o chestiune

prealabilă, Înalta Curte, conform dispozițiilor art. 137 C. proc. civ. raportat

la art. 11 și 20 alin. (1) - (3) din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în

examinare aspectul netimbrării recursului, având în vedere că acesta primează

înaintea oricăror alte cereri și excepții, formulate în fața instanțelor de

judecată și a reținut următoarele:

Art. 1 din

Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede că

acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor

judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de

persoanele fizice cât și de către persoanele juridice, care se plătesc

anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de către instanță.

Potrivit art. 20

alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act

normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea

părții se anulează ca netimbrată.

Față de

dispozițiile legale evocate, se constată că, cererea de recurs formulată de

pârâta SC E.M. SRL București nu a fost însoțită de dovada achitării taxei de

timbru, recurenta fiind citată pentru termenul de judecată de astăzi, 15 mai

2014, cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 5.423 lei

și timbru judiciar în cuantum de 5 lei, conform dovezii aflate la fila 37 din

dosarul de recurs.

Cum problema timbrajului se analizează prioritar oricăror

cereri, excepții, motive de recurs, constatând că cererea de recurs nu a fost

timbrată anticipat și nici până la termenul stabilit de instanță, 15 mai 2014,

pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită și că în cauză nu

operează scutirea legală de la plata taxei de timbru, înalta Curte urmează să

dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997,

respectiv ale art. 35 alin. (1) și (5) din Normele metodologice de aplicare a

Legii nr. 146/1997 modificată și art. 9 din O.G. nr. 32/1995 și să dispună

anularea recursului pârâtei, ca netimbrat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta SC

E.M. SRL București împotriva deciziei nr. 42 din 20 mai 2013 pronunțată de

Curtea de Apel Ploiești, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2014.