ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3995/2012

Asupra recursului de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința comercială nr. 2423 din 9 martie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a fost admisă în parte cererea principală formulată de reclamanta-pârâtă SC O. SA, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă SC P.M.I. SRL dispunându-se rezilierea contractului de închiriere din 7 ianuarie 1993, pârâta fiind obligată să plătească reclamantei suma de 598.696,64 RON, reprezentând: 307.295,17 RON - contravaloare chirie și 291.401,47 RON - majorări de întârziere. A fost respinsă cererea reconvențională formulată de SC P.M.I. SRL împotriva pârâtei reclamante SC O. SA, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă, iar cererea de chemare în judecată a Municipiului București prin Primar General, în temeiul dispozițiilor art. 57 C. proc.

civ., a fost respinsă, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că a fost sesizat de către reclamanta SC O. SA cu soluționarea unei cereri prin care s-a solicitat rezilierea contractului de locațiune din 7 ianuarie 1993 încheiat cu pârâta SC P.M. SRL și obligarea acesteia la plata sumei de 307.295,17 RON, reprezentând chirie aferentă perioadei 1 august 2002 - 1 decembrie 2010, a sumei de 219.401,47 RON cu titlu de majorări de întârziere și la plata sumei de 40.858 RON, reprezentând TVA. Pârâta a formulat, în contradictoriu cu reclamanta SC O. SA, o cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea acesteia la plata contravalorii îmbunătățirilor și a sporului de valoare adus imobilului ce face obiectul contractului de închiriere.

De asemenea, pârâta reclamantă SC P.M. SRL a formulat o cerere de chemare în judecată a Municipiului București, în temeiul dispozițiilor art. 57 C. proc. civ. Tribunalul București a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei-reclamante SC O. SA în ceea ce privește cererea reconvențională și a respins cererea reconvențională cu această motivare, iar cererea de chemare în judecată a Municipiului București a fost respinsă ca neîntemeiată. SC P.M. SRL a declarat apel împotriva acestei sentințe, solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii principale și admiterii cererii reconvenționale și obligarea locatorului la plata în solidar a sumei de 353.612 RON, conform raportului de expertiză.

Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin Decizia civilă nr. 531 din 24 noiembrie 2011 a admis apelul formulat de apelanta SC P.M. SRL a desființat sentința atacată și a trimis cauza, primei instanțe, spre rejudecare, considerând că în mod greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a SC O. SA, având în vedere că, în baza mandatului primit de la Municipiul București, SC O. SA avea obligația administrării spațiului din str. C., aspect care îi conferea calitate procesuală pasivă în cererea reconvențională formulată de SC P.M. SRL, având ca obiect plata contravalorii îmbunătățirilor și a sporului de valoare adus imobilului și de asemenea, s-a apreciat că cererea formulată de pârâtă privind introducerea în cauză a Municipiului București a fost greșit soluționată de către prima instanță.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, reclamanta SC O. SA București a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul respingerii apelului și menținerea sentinței instanței de fond. Critica adusă deciziei atacate se referă în esență la faptul că, instanța de apel a reținut în mod greșit că SC O. SA are calitate procesuală pasivă în cererea reconvențională formulată de SC P.M. SRL, având ca obiect plata contravalorii îmbunătățirilor și a sporului de valoare adus imobilului, ignorând apărările SC O. SA, care susțin că recurenta a acționat doar ca mandatar al proprietarului, efectuând acte juridice în numele și pe seama mandantului, administrând fondul locativ și cu altă destinație decât cea de locuință, din domeniul privat al Municipiului București.

Astfel, prin cererea reconvențională formulată în fața instanței de fond, pârâta-reclamantă SC P.M.I. SRL a solicitat obligarea SC O. SA la plata sumei reprezentând contravaloarea reparațiilor și îmbunătățirilor, a lucrărilor de consolidare efectuate de pârâta-reclamantă la imobilul în litigiu, în condițiile în care a cunoscut calitatea SC O. SA de administrator al spațiului respectiv, care a acționat ca mandatar care efectuează acte în numele și pe seama mandantului - Primăria Municipiului București. În acest context, apreciază recurenta că Primăria București este singura care avea calitate procesuală pasivă în cererea reconvențională, întrucât s-a mărit patrimoniul său, acest spațiu comercial fiind proprietatea Primăriei Municipiului București, administrat de SC O. SA.

Analizând critica adusă deciziei atacate în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată ca aceasta este nefondată, urmând ca recursul reclamantei SC O. SA București să fie respins, pentru următoarele considerente: Modificarea sau casarea unei hotărâri poate fi solicitată, potrivit art. 304 alin. (9) C. proc. civ. atunci "când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii". Din perspectiva acestui motiv de recurs, recurenta a pus în discuție soluționarea greșită, de către instanța de apel a excepției lipsei calității procesuale pasive a SC O. SA, în cererea reconvențională formulată de SC P.M. SRL.

Această susținere a recurentei nu are suport legal, urmând a fi respinsă, având în vedere că, în mod corect, instanța de apel a apreciat că, instanța de fond, în mod eronat a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a SC O. SA și prin urmare nu a analizat pe fond cererea reconvențională, aspect ce a atras desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. Prin cererea reconvențională, pârâta SC P.M. SRL a solicitat obligarea reclamantei SC O. SA la plata contravalorii îmbunătățirilor și a sporului de valoare adus imobilului ce formează obiectul contractului de închiriere din 7 ianuarie 1993, care a fost modificat prin actul adițional din data de 15 iulie 2002, act adițional încheiat de către SC O. SA, în calitate de locator și SC P.M.

SRL, în calitate de locatar. Din examinarea actelor dosarului se constată că, proprietar al spațiului închiriat este Municipiul București, iar SC O. SA este titularul dreptului de administrare a spațiului, conform contractului de prestări servicii din 24 iulie 2000 și în baza acestui mandat, SC O. SA avea obligația administrării spațiului din str. C., dar și cea de a efectua plăți cu titlu de despăgubiri către chiriaș, în temeiul contractului de locațiune. În acest context, se reține că SC O. SA are calitate procesuală pasivă în cererea reconvențională formulată de SC P.M. SRL având ca obiect plata contravalorii îmbunătățirilor și a sporului de valoare adus imobilului, aspect corect apreciat de către instanța de apel, care a considerat că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului cauzei atât în ceea ce privește cererea principală, cererea reconvențională, cât și cu privire la cererea de introducere în cauză a altor persoane.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat reclamanta SC O. SA București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC O. SA București împotriva Deciziei civile nr. 531 din 24 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2012. Procesat de GGC - AA