ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1500/2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 13.10.2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B. SPRL a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul București solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 3.645.013,60 RON reprezentând chirie neachitată pentru lunile septembrie 2011- decembrie 2012, a sumei de 317.674,59 RON reprezentând penalități de întârziere, calculate în raport de sumele restante cu titlu de chirie, estimate provizoriu până la data introducerii cererii de chemare în judecată, penalități care vor continua să curgă până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1474 din 10 martie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B. SPRL în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 1474 din 10 martie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator special C. și administrator judiciar B. SPRL.

Prin decizia civilă nr. 469 din 09 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, s-a respins ca nefondat apelul reclamantei.

În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut că obiectul prezentei cauze îl reprezintă contravaloarea TVA cuprinsă în facturile emise de reclamantă pentru plata chiriei în perioada septembrie 2011- decembrie 2012.

Pe fondul cauzei, s-a reținut că prin H.C.G.M.B. nr. 352/22.10.2009 a fost aprobat contractul de închiriere a imobilului situat în București, necesar pentru mutarea temporară a aparatului de specialitate al Primarului General al Municipiului București și a membrilor Consiliului General al Municipiului București, într-o formă de bază, formă care constituia punctul de plecare al negocierii părților implicate.

În baza mandatului acordat de CGMB, Primarul General al Municipiului București a negociat și încheiat cu S.C. D. S.R.L. la data de 11.12.2009, Contractul de închiriere nr. x a imobilului situat în București, contract modificat în cursul executării sale. Urmare a dobândirii calității de proprietar, contractul inițial încheiat a fost preluat de S.C. A. S.R.L., toate celelalte clauze ale contractului rămânând nemodificate.

La data de 28.10.2011, între Municipiul București și S.C. A. S.R.L. a fost încheiată Minuta nr. x ca urmare a întâlnirii celor două părți pentru a reglementa anumite clauze ale Contractului de închiriere nr. x/11.12.2009. Prin H.C.G.M.B. nr. 200/29.11.2012 a fost aprobată prelungirea Contractului de închiriere nr. x/11.12.2009, semnându-se în consecință actul adițional nr. x/23.01.2013 încheiat de Municipiul București cu S.C. A. S.R.L., durata închirierii prelungindu-se până la 10.12.2013.

Cu privire la Minuta încheiată între părți, s-a reținut că părțile au convenit ca până cel târziu la data de 10.12.2012, dar nu mai înainte de aprobarea de către Consiliul General al Municipiului București să încheie un act adițional la contractul de închiriere nr. x/2009 care să cuprindă următoarele:

1) Art. 4.1 se va modifica și va avea următorul conținut "Începând cu luna septembrie 2011 Chiriașul va plăti Proprietarului o sumă totală în echivalent RON a 17,84 Euro/mp închiriabil pe lună, pentru spațiile din clădire".

2) Autoritatea Municipiului București va recupera de la Proprietarul S.C. A. S.R.L. cuantumul TVA plătit de Municipiul București începând cu decembrie 2009 și până in august 2011. Recuperarea TVA se va face eșalonat in tranșe trimestriale, negociate.

Cu privire la natura juridică a acestei minute și a efectelor pe care le produce între părți, s-a reținut că aceste aspecte au fost lămurite în dosarul nr. x/2014, atât prin sentința civilă nr. 887/20.02.2015 pronunțată de Tribunalul București, secția VI-a civilă cât și prin decizia civilă nr. 1375/28.09.2015 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă, stabilindu-se că Minuta încheiată la data de 28.10.2011 este un act juridic bilateral, un acord expres de voință a părților semnatare, constituind astfel legea părților cu privire la chestiunile agreate și legând părțile conform principiului forței obligatorii a actelor juridice.

S-a mai reținut că potrivit aceleiași decizii, Minuta nr. x/28.10.2011 constituie un act bilateral producător de efecte juridice care reglementează și pentru viitor reducerea chiriei - se prevede în mod expres reducerea chiriei începând cu luna septembrie 2011.

Tot în cuprinsul deciziei civile nr. 1375/28.09.2015 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă s-a statuat că reducerea chiriei se stabilește de către părți prin două acte juridice: pentru perioada septembrie 2011-10 decembrie 2012 există Minuta nr. x/28.10.2011, iar pentru perioada începând cu 11.12.2012 - există Actul adițional nr. x.

Instanța de apel a apreciat că aceste statuări ale Curții de Apel București cuprinse în decizia civilă nr. 1375/28.09.2015 se impun în prezenta cauză cu autoritate de lucru judecat provizorie, conform art. 430 alin. (4) C. proc. civ.

În ceea ce privește criticile referitoare la ignorarea de către prima instanță a condiției suspensive stipulată în Minuta din 28.10.2011, s-a reținut că sunt nefondate, decizia civilă nr. 1375/28.09.2015 dezlegând și această chestiune litigioasă și care se impune în prezenta cauză cu autoritate de lucru judecat care nu stipulează vreo condiție suspensivă ca modalitate a actului juridic.

La data de 24 iulie 2017, recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin administrator special C. și prin administrator judiciar B. SPRL a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 469 din 09 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 03 august 2017.

Prin cererea de recurs, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a deciziei recurate și pe cale de consecință, trimiterea cauzei spre o nouă judecată Curții de Apel București.

În argumentarea motivelor de casare invocate, recurenta-reclamantă a susținut, în esență, că prin ignorarea criticilor împotriva dezlegării date de prima instanță pe motivul existenței unei pretinse autorități provizorii de lucru judecat, instanța de apel a încălcat prevederile art. 430 și 431 C. proc. civ. și nu a ținut cont de regulile de interpretare a actelor juridice realizând o confuzie cu privire la cele două manifestări de voință din cuprinsul Minutei, în acest fel, instanța de apel încălcând și art. 977 și art. 982 C. civ.

A mai arătat recurenta că aspectul esențial nu este dacă Minuta a produs efecte în general, ci dacă are, în contextul celor statornicite între părți până la acel moment, valoarea unui act adițional, or, din conținutul acestui acord nu rezultă că părțile au intenționat să opereze vreo modificare a chiriei în baza Minutei, abandonând necesitatea semnării unui act adițional și ignorând obligația aprobării oricăror modificări ale raportului contractual de către Consiliul General al Municipiului București.

În continuare, în legătură cu reținerea instanțelor din dosarul nr. x/2014, potrivit cărora Minuta ar reglementa și pentru viitor reducerea chiriei, a arătat recurenta că Minuta consemna preconizarea unei situații ulterioare și eventuale de modificare a raportului de închiriere, prin încheierea unui act adițional până la o anumită dată, act adițional preconizat să fie aprobat de către Consiliul General al Municipiului București.

A mai arătat recurenta că un alt considerent prin care instanța de apel justifică refuzul de a analiza criticile sale îl reprezintă faptul că reținerile instanțelor din dosarul x/2014 ar reprezenta considerente decizorii, care au autoritate de lucru judecat, concluzia fiind nelegală, rezultatul ignorării existenței a două manifestări de voință din cuprinsul Minutei, respectiv modificarea art. 4.1 în sensul reducerii prețului la suma de 17,94 euro/mp/lună și posibilitatea recuperării de către Municipiul București a TVA-ului deja achitat, aspect ce a făcut obiectul dosarului x/2014

Prin rezoluția din 07 august 2017, Înalta Curte a pus în vedere recurentei să precizeze dacă este de acord ca în situația în care recursul va fi admis în principiu, să fie soluționat de completul de filtru conform art. 493 C. proc. civ.

Prin răspunsul la adresa de regularizare comunicată de instanță la 11.08.2017, recurenta-reclamantă a arătat că nu este de acord cu soluționarea recursului de către completul de filtru.

Prin întâmpinarea înregistrată la 11 septembrie 2017, intimatul Municipiul București prin Primar General a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Prin răspunsul la întâmpinare înregistrat la 02 octombrie 2017, recurenta-reclamantă a solicitat înlăturarea apărărilor intimatului și admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 10 noiembrie 2017, s-a dispus comunicarea raportului părților, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 23 februarie 2018, s-a admis în principiu recursul și s-a stabilit termen în ședință publică la data de 27 aprilie 2018.

Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul formulat de recurentele-reclamante S.C. A. S.R.L. prin ADMINISTRATOR SPECIAL C. și S.C. A. S.R.L. prin ADMINISTRATOR JUDICIAR B. SPRL este nefondat și va fi respins, pentru următoarele considerente:

Motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ. vizează neregularități de ordin procedural ce sunt sancționate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., dispoziții ce constituie dreptul comun în materia actelor de procedură și care vizează o singură ipoteză de nulitate, respectiv încălcarea formelor procedurale.

Potrivit dispozițiilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ. casarea hotărârii se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Din perspectiva celor două motive de casare invocate, prin memoriul de recurs, s-a susținut, în esență, că instanța de apel ar fi încălcat prevederile art. 430 și 431 C. proc. civ., prin ignorarea criticilor împotriva dezlegării date de prima instanță pe motivul existenței unei autorități de lucru judecat provizorii și că ar fi încălcat și dispozițiile art. 977 și 982 C. civ., neținând cont de regulile de interpretare a actelor juridice, realizând o confuzie cu privire la cele două manifestări de voință din cuprinsul Minutei, ce ar fi, în opinia sa, apte de a primi soluții diferite, fără a fi atinsă în vreun fel puterea de lucru judecat a celor statuate în cauza x/2014.

Referitor la criticile ce vizează autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1375 din 28.09.2015 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă se cuvine a fi precizat că prin decizia nr. 949 din 24.05.2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins ca nefondat recursul formulat de A. S.R.L.

Așadar, în prezenta cauză, sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 430-431 C. proc. civ.

Autoritatea de lucru judecat astfel cum a fost consacrată prin dispozițiile art. 430 C. proc. civ. statuează la alin. (2) al aceluiași articol că autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

Prin noua reglementare a autorității de lucru judecat noul C. proc. civ. prevede în mod expres că autoritatea de lucru judecat se întinde atât asupra dispozitivului, cât și asupra considerentelor pe care se sprijină.

Totodată, art. 431 alin. (2) C. proc. civ. reglementează prezumția legală de lucru judecat, care reprezintă manifestarea pozitivă a autorității de lucru judecat; ea fiind la îndemâna oricăreia dintre părțile unui litigiu, în sensul că fiecare dintre ele are posibilitatea de a opune lucrul anterior judecat, într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă, în acest caz nefiind necesar a fi întrunită tripla identitate, ci este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuție o chestiune litigioasă în legătură cu ceea ce s-a soluționat anterior fie prin dispozitiv, fie prin considerente, fie prin dispozitiv și considerente; această judecată fiind deja făcută, ea nu mai poate fi contrazisă.

Așa fiind, având în vedere dispozițiile legale evocate, analiza instanței de apel se impunea a se face inclusiv din perspectiva considerentelor hotărârii pronunțate într-un alt litigiu între părți, prin raportare și la dispozițiile art. 430 alin. (4) C. proc. civ. care consacră autoritatea de lucru judecat provizorie, atunci când hotărârea este supusă apelului sau recursului și ea funcționează până la expirarea termenului de apel sau recurs, după caz, pentru ipoteza în care, deși supusă apelului sau recursului, calea de atac nu a fost exercitată, ori până la respingerea acestor căi de atac, atunci când s-a făcut uz de ele.

În strânsă legătură cu cele reținute anterior, critica referitoare la faptul că instanța nu a ținut cont de regulile de interpretare a actelor juridice realizând o confuzie cu privire la cele două manifestări de voință din cuprinsul Minutei, în acest fel, încălcând dispozițiile art. 977 și art. 982 C. civ. se constată de asemenea a fi nefondată.

Astfel, Curtea de Apel București a reținut prin decizia civilă nr. 1375/28.09.2015 pronunțată în dosarul nr. x/2014, decizie menținută de Înalta Curte, în ceea ce privește critica formulată de reclamantă în sensul că minuta nr. x din 28.10.2011 ar fi fost condiționată de îndeplinirea ulterioară a două condiții, respectiv: chestiunile vizate de Minută să fie cuprinse într-un act adițional semnat de părți și emis în baza unei hotărâri a CGMB, iar acest act adițional să fi fost încheiat cel târziu la data de 10.12.2012, că este nefondată, întrucât se nesocotesc efectele acordului de voință încheiat între părți prin minuta sus-arătată, care a fost recunoscută și semnată de reclamantă.

Totodată, s-a reținut că Minuta nr. x/28.10.2011 este un act juridic bilateral, un acord expres de voință a părților semnatare, prin care recurenta s-a obligat să restituie Municipiului București sumele achitate de acesta cu titlu de TVA. Părțile s-au pus expres de acord, chiar prin Minută, asupra existenței dreptului Municipiului București la restituirea unei sume egale cu contravaloarea TVA și a obligației recurentei A. de a restitui municipalității suma plătită de aceasta cu acest titlu în perioada decembrie 2009- august 2011, Minuta constituind astfel legea părților cu privire la chestiunile agreate și legând părțile conform principiului forței obligatorii a actelor juridice.

În aceste condiții, s-au constatat a fi nefondate susținerile recurentei - reclamante conform cărora dreptul de creanță al Municipiului București ar fi fost afectat de o condiție suspensivă, respectiv încheierea unui act adițional la Contractul nr. x/11.12.2009.

Totodată, Înalta Curte a confirmat argumentarea făcută de instanța de apel, când a analizat existența unei modalități a actului juridic, stabilindu-se că este vorba despre un termen suspensiv, iar nu despre o condiție suspensivă, prin raportare la modalitatea de restituire de către reclamantă a sumelor având în vedere convenția expresă a părților, restituirea TVA urmând a se face eșalonat, în tranșe trimestriale negociate, însă părțile nu urmau a negocia toate condițiile de derulare a raportului contractual, ci erau supuse negocierii doar tranșele și datele plății în mod eșalonat. Pe cale de consecință, pentru considerentele prezentate, reținând că nu se confirmă motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentele-reclamante S.C. A. S.R.L. prin ADMINISTRATOR SPECIAL C. și S.C. A. S.R.L. prin ADMINISTRATOR JUDICIAR B. SPRL împotriva deciziei civile nr. 469 din 09 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27.04.2018.