ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1571/2017

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov sub nr. x/2014 reclamanta A. S.R.L. a chemat-o în judecată pe pârâta B., solicitând instanței să constate calitatea acesteia de succesoare în drepturile și obligațiile C. S.R.L. derivând din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/18.11.2011, să oblige pârâta, în calitatea menționată, la plata sumei totale de 43.793,08 euro, echivalentul a 194.161 RON, constând în contravaloarea chiriei datorate și neachitate pentru perioada noiembrie 2011 - iulie 2014 și penalități în cuantum de 2%/zi de întârziere aplicate la chiria fiecărei luni, calculate de la 04 august 2014 și până la data plății efective și în întregime a debitului, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 194 și urm., art. 628 alin. (2) și (3), art. 453 C. proc. civ., art. 969 C. civ., art. 1599 și urm., art. 1602 alin. (1) și art. 1605 C. civ., art. 77 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 și O.U.G. nr. 80/2013.

Pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat instanței:

- să constate că are în patrimoniu dreptul de concesiune asupra cotei de teren aferente spațiului comercial, care i-a fost transmis în baza art. 41 din Legea nr. 50/1991 de la C. S.R.L., care, la rândul său l-a dobândit în temeiul fostului art. 35 din Legea nr. 50/1991;

- să dispună întabularea succesivă, potrivit art. 894 C. civ. a dreptului de concesiune dobândit prin efectul art. 35 al Legii nr. 50/1991 de către antecesorul său tabular C. S.R.L. și ulterior de sine conform art. 41 din același act normativ, ca urmare a transferului dreptului de proprietate asupra construcției;

- să constate încetarea de plin drept a raportului obligațional rezultat din închirierea dreptului de folosință ca fiind un drept de creanță, încă de la încheierea contractului de antrepriză nr. x/27.05.1997 autentificat de D. astfel cum a fost modificat;

- să constate nulitatea absolută a clauzei având ca obiect dreptul de folosință ca drept de creanță rezultat din închiriere pentru cauză ilicită și fraudă la lege;

- să constate nelegalitatea întabulării în cartea funciară a dreptului personal de folosință,ca drept de creanță rezultat din închiriere, și să dispună radierea acestuia, ca fiind fără obiect și ca nelegal înscris.

Reclamanta-pârâtă a formulat răspuns la întâmpinare și întâmpinare la cererea reconvențională prin care a invocat excepția puterii de lucru judecat față de chestiunile de drept invocate de pârâtă prin întâmpinare și cererea reconvențională față de soluțiile pronunțate în mod definitiv și irevocabil de instanțele de judecată în litigii anterioare. De asemenea, a arătat că nu s-a făcut dovada că proprietarii de spații comerciale sunt și proprietarii întregii construcții pentru a pune în discuție transmiterea concesiunii. Totodată, a susținut că părțile de uz comun ale spațiilor comerciale nu au făcut obiectul vânzării.

La 1 aprilie 2015, reclamanta și-a modificat și completat cererea de chemare în judecată, solicitând obligarea pârâtei la plata debitului principal în cuantum de 42.092,83 euro, reprezentând contravaloarea chiriei datorate și neachitate pentru perioada noiembrie 2011 - martie 2015, precum și la plata de penalități în cuantum de 2% pe zi de întârziere aplicate chiriei fiecărei luni din intervalul evocat, de la scadență până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.

La 17 septembrie 2015 reclamanta a depus la dosar o precizare a acțiunii, prin care a solicitat obligarea pârâtei și la plata sumei de 1.397,55 euro, reprezentând contravaloarea chiriei datorate și neachitate între august 2014 - septembrie 2015, cu penalități de întârziere, calculate până la achitarea integrală a debitului principal.

În ședința publică din 23 septembrie 2015 pârâta-reclamantă a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, în condițiile art. 78 alin. (2) C. proc. civ., a C. S.R.L.

Prin sentința civilă nr. 12142 din 09 decembrie 2015, Judecătoria Brașov a respins excepțiile lipsei calității procesuale active și pasive în cauză. Totodată, a respins ca neîntemeiate atât acțiunea introductivă modificată și completată, formulată de reclamanta-pârâtă A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta-reclamantă B., cât și cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă B. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă A. S.R.L. și pârâta C. S.R.L.

Împotriva acestei hotărâri, au formulat apel atât reclamanta-pârâtă, cât și pârâta-reclamantă, ambele părți criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 1078/A din 24 mai 2017, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte apelul declarat de apelanta-reclamantă-pârâtă A. S.R.L., prin administrator judiciar E.. în contradictoriu cu intimata-pârâtă-reclamantă B., împotriva sentinței civile nr. 12142 din 09 decembrie 2015 a Judecătoriei Brașov, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis în parte cererea principală și a obligat-o pe pârâta-reclamantă să plătească reclamantei-pârâte suma de 5.290,83 euro, reprezentând contravaloarea chiriei neachitate în perioada decembrie 2011 - aprilie 2016, precum și penalități de întârziere în cuantum de 2% pe zi de întârziere, calculate de la scadența chiriei pentru fiecare lună în parte, începând de la 10 decembrie 2011 și până la data plății efective și în întregime a debitului datorat.

Totodată, tribunalul a respins ca neîntemeiat apelul declarat de apelanta-pârâtă-reclamantă B. împotriva aceleiași sentințe și a obligat-o pe aceasta și la plata sumei de 1.600 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către apelanta-reclamantă-pârâtă.

Împotriva acestei decizii, la 26 iunie 2017 B. a ănregistrat pe rolul Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, cerere de revizuire, prin care a solicitat instanței să constate caracterul abuziv al clauzelor inserate în contractul de antrepriză nr. x/27.05.1997, cu consecința reducerii sumei stabilite ca obligație de plată prin înlăturarea celor dispuse cu privire la obligația de plată a penalităților de 2% pe zi de întârziere precum și suspendarea executării deciziei atacate, conform art. 512 C. proc. civ.

Autoarea și-a întemeiat în drept calea extraordinară de atac de retractare pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocând prin precizarea depusă la termenul din 17 august 2017 că decizia atacată încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1458/A din 06 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în dosarul nr. x/2014, precum și a deciziilor civile nr. 849/A din 13 mai 2016, nr. 3806/A din 19 aprilie 2016 și nr. 36/R din 6 mai 2016, toate date de Tribunalul Brașov, în dosarele nr. x, nr. 29531/197/2013 și nr. 25539/197/2012.

La același termen de judecată, în baza art. 510 alin. (2) C. proc. civ., tribunalul a dispus disjungerea cererii de revizuire a deciziei civile nr. 1078/A din 24 mai 2017 a Tribunalului Brașov, întemeiată pe contrarietatea față de deciziile civile nr. 849/A din 13 mai 2016, nr. 3806/A din 19 aprilie 2016 și nr. 36/R din 6 mai 2016, toate date de aceeași instanță.

Totodată, prin decizia civilă nr. 1622/2017 din 17 august 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și a declinat în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție competența de soluționare a cererii de revizuire a deciziei civile nr. 1078/A din 24 mai 2017 întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., raportat la decizia nr. 1458/2015 din 6 noiembrie 2015 a Curții de Apel Brașov, secția Civilă.

Pentru a decide în aces sens, constatând că hotărârea a cărei autoritate de lucru judecat se pretinde a fi încălcată a fost pronunțată de Curtea de Apel Brașov, tribunalul a dat eficiență prevederilor art. 510 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia, în cazul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din același Cod, cererea de revizuire se îndreaptă la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre. Or, cum instanța ierarhic superioară curții de apel, este Înalta Curte de Casație și Justiție, Tribunalul Brașov a declinat în favoarea acesteia competența de soluționare a cauzei.

Pe rolul instanței supreme cauza a fost înregistrată la 11 septembrie 2017, iar la 2 octombrie 2017 intimata A. S.R.L., prin administrator judiciar E.. și administrator special F., au formulat întâmpinare în cuprinsul căreia au invocat excepțiile netimbrării, tardivității declarării și inadmisibilității cererii de revizuire, solicitând anularea, respectiv respingerea cererii de revizuire în principal ca inadmisibilă și în subsidiar, ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.

Analizând cererea de revizuire prin prisma motivelor invocate și normelor legale incidente, Înalta Curte urmează să o respingă în considerarea celor ce succed:

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., "revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul" se poate cere în cele unsprezece cazuri expres și limitativ prevăzute de acest text.

Prin urmare, potrivit normei legale menționate, antamarea fondului cauzei prin hotărârea a cărei revizuire se cere este o condiție de admisibilitate a căii de atac de retractare, cu excepția cazurilor prevăzute de alin. (2) al art. 509 C. proc. civ., respectiv a celor prevăzute la alin. (1) pct. 3, doar în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10, cazuri în care sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul.

În speță, revizuenta și-a fondat cererea de revizuire pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizează existența unor "hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

Astfel, chiar din redactarea normei menționate, respectiv din sintagma "hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe…" rezultă cu evidență condițiile impuse pentru admisibilitatea cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătorești în cauză să fie pronunțate în dosare diferite; să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză; în cel de-al doilea proces să nu fi fost invocată excepția autorității de lucru judecat sau, dacă ar fi fost invocată, să nu fi fost analizată.

Rațiunea reglementării acestui caz de revizuire rezidă în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, prin adoptarea de către instanțe de soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, situație de natură să determine imposibilitatea executării hotărârilor ca și consecință a împrejurării că fiecare dintre părți s-ar prevala de hotărârea favorabilă sieși. Astfel, pentru depășirea acestei situații aparent insurmontabile, legiuitorul a statuat posibilitatea revizuirii ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

În speță, se constată că revizuenta solicită revizuirea/anularea ultimei hotărâri pronunțate, respectiv a deciziei nr. 1078/A din 24 mai 2017, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014, pretins potrivnică primei hotărâri, respectiv deciziei civile nr. 1458/2015 din 6 noiembrie 2015 a Curții de Apel Brașov, secția Civilă.

Prin această din urmă hotărâre evocată, curtea a respins apelul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva încheierii din 9 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014 și a admis în parte apelul declarat de aceeași reclamantă împotriva sentinței civile nr. 258/C din 2 martie 2015 a aceleiași instanțe, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că i-a obligat în solidar pe pârâții G. și H. la plata sumei de 3.052,13 euro chirie restantă cu dobânda legală aferentă după data pronunțării hotărârii și până la data achitării efective. Totodată, a respins restul pretențiilor, a menținut celelalte dispoziții și a compensat cheltuielile de judecată în apel.

Prin sentința civilă nr. 258/C din 2 martie 2015, pronunțată în dosarul nr. x/2014, Tribunalul Brașov a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârâți; a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile scadente în perioada decembrie 2009 -17.02.2011; a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții G. și H., și în consecință i-a obligat pe aceștia la plata către reclamantă a sumei de 1.597,28 euro, cu titlu de chirie restantă aferentă perioadei martie 2011- iunie 2012, respingând restul pretențiilor reclamantei.

Totodată, a admis cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți G. și H. și, în consecință a constatat nulitatea absolută parțială a următoarelor contracte încheiate de părți:

"în situația în care chiria restantă și penalitățile de întârziere cumulate ating plafonul de 1.000 EURO, proprietarii imobilului identificat mai sus [pârâții-reclamanți n.n.] sub nr. x pierd dreptul de proprietate asupra spațiului comercial mai sus identificat, administratorul urmând să îl valorifice, prin vânzarea către o terță persoană, fără trecerea vreunui termen, somație sau hotărâre judecătorească."

"în situația în care chiria restantă cu penalitățile de întârziere aferente și utilitățile restante cu penalitățile de întârziere aferente ating plafonul de 1.000 EURO, proprietara spațiului comercial identificat mai sus [pârâții-reclamanți, n.n.] sub nr. x, pierde fără trecerea vreunui alt termen, somație sau hotărâre judecătorească dreptul de proprietate asupra spațiului comercial mai sus identificat, aceasta pierzând fără trecerea vreunui alt termen, somație sau hotărâre judecătorească integral orice drept asupra spațiului comercial x, clauză pe care o menționăm în mod expres, fără trecerea vreunui alt termen, somație sau hotărâre judecătorească, fără beneficiul discuțiunii din partea beneficiarei prezentului contract de vânzare-cumpărare, administratorul urmând să îl valorifice, prin vânzarea către o terță persoană, fără trecerea vreunui alt termen, somație sau hotărâre judecătorească și fără beneficiul discuțiunii din partea beneficiarei".

De asemenea, a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată și a obligat-o pe aceasta în favoarea pârâților-reclamanți la plata sumei de 700 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin urmare, instanța supremă impune concluzia că prezenta cerere de revizuire nu îndeplinește condiția esențială instituită de legiutor pentru admisibilitatea căii de atac de retractare întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aceea ca cea de-a doua hotărâre pronunțată să încalce autoritatea primei hotărâri pretins potrivnice.

Aceasta întrucât nu poate fi reținută potrivnicia celor două hotărâri, având în vedere neîndeplinirea în cauză a niciunea dintre condițiile triplei identități instituite de legiuitor.

Astfel, hotărârile au fost date în litigii având obiect diferit, primul vizând pretenții, reprezentând chirie aferentă perioadei decembrie 2009 - iunie 2012, decurgând din contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x/14.04.2004 și sub nr. x/29.10.2007 la D., și respectiv la I. și J., prin care s-a transmis proprietatea asupra imobilelor construcții - spațiul comercial nr. 105 Tronson A și spațiul comercial nr. 7 Tronson C, ambele din cadrul Complexului comercial K., precum și constatarea nulității absolute a unor clauze din aceste contracte, iar ultimul privind pretenții reprezentând chirie aferentă perioadei decembrie 2011 - aprilie 2016, decurgând din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub sub nr. x/18.11.2011, întregit prin contractul de antrepriză autentificat sub nr. x/27.05.1997, astfel cum acesta a fost modificat prin actul adițional din 19 aprilie 2007, vizând spațiul comercial nr. 74 Tronson A din Complexul Comercial K..

Litigiile evocate au fost fondate pe cauze diferite, respectiv pe temeiuri de drept distincte - primul fiind întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 193/2000, iar cel de-al doilea pe art. 194 și urm., art. 628 alin. (2) și (3), art. 453 C. proc. civ., art. 969 C. civ., art. 1599 și urm., art. 1602 alin. (1) și art. 1605 C. civ., art. 77 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 și O.U.G. nr. 80/2013.).

Cele două litigii au fost purtate și între părți diferite.

Astfel, dacă prima hotărâre a fost pronunțată între apelanta-reclamantă-pârâtă A. S.R.L. în contradictoriu cu intimații-pârâți-reclamanți G. și H., decizia a cărei revizuire se cere a fost dată între apelanta-reclamantă-pârâtă A. S.R.L., prin administrator judiciar E.. și administrator special F., și apelanta-pârâtă-reclamantă B..

Așa fiind, Înalta Curte, constatând că hotărârea a cărei revizuire se solicită nu se înscrie în cerințele de admisibilitate reglementate de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire.

Având în vedere că revizuenta a căzut în pretenții, iar intimata a solicitat si a făcut dovada cheltuielilor de judecată efectuate în această fază procesuală, instanța supremă va obliga revizuenta în favoarea intimatei A. S.R.L. prin administrator special F. și administrator judiciar E.., la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta B. împotriva deciziei civile nr. 1078/A din 24 mai 2017, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014.

Obligă revizuenta la plata către intimata A. S.R.L. prin administrator special F. și administrator judiciar E.., a sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii la Completul de 5 Judecători.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 octombrie 2017.