ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1639/2017

Deliberând, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 18.07.2013, sub nr. x/2013, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. (fostă S.C. C. S.R.L., respectiv fostă S.C. D. S.R.L.) a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

Pârâta B. S.R.L. a depus la data de 23.10.2013 cerere reconvențională, solicitând obligarea cedentului la restituirea către pârâtă a tuturor sumelor de bani primite în temeiul Contractului începând cu trimestrul IV aferent anului 2010 până în prezent cu titlu de plată nedatorată în cuantum de 3.566.952,46 RON și a dobânzii legale corespunzătoare în cuantum de 343.266,90 RON, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în temeiul art. 453 C. proc. civ.

La termenul din 30.01.2014 reclamantul și pârâta au depus cereri modificatoare, în condițiile prevăzute de art. 204 C. proc. civ.

Reclamantul a solicitat prin cererea modificatoare obligarea pârâtei la plata următoarelor sume: 332.022,5 RON (echivalentul a 75.000 euro), reprezentând indemnizația aferentă ultimului trimestru al anului 2012; 332.022,5 RON (echivalentul a 75.000 euro), reprezentând indemnizația aferentă primului trimestru al anului 2013; penalități de întârziere în cuantum de 45.357,66 RON calculate până la data de 08.07.2013 și penalități de întârziere aferente debitului principal neachitat calculate în continuare, de la data de 09.07.2013 până la achitarea debitului, conform contractului de cesiune autentificat sub nr. x/25.04.2007, cheltuieli de judecată.

Prin cererea modificatoare pârâta a solicitat desființarea contractului de cesiune dintre părți pentru dispariția cauzei și repunerea părților în situația anterioară, respectiv obligarea reclamantului să restituie pârâtei sumele de bani plătite sau executate silit după data formulării cererii completatoare, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta a depus la termenul din 27.02.2014 precizări cu privire la valoarea obiectului cererii reconvenționale, temeiul juridic al cererii de desființare a contractului de cesiune (art. 966 rap. la art. 1020-1021 C. civ.), respectiv obiectul cererii reconvenționale în raport de cererea modificatoare depusă (capătul 2 de cerere nu se suprapune cu solicitările formulate prin cererea reconvențională inițială).

Reclamantul a depus la termenul din 27.03.2014 precizare cu privire la cererea modificatoare, respectiv în ceea ce privește temeiul de drept al cererii.

Prin sentința civilă nr. 3627 pronunțată în ședința publică din 17.07.2014, Tribunalul București a admis cererea principală astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. (fostă S.C. C. S.R.L., respectiv fostă S.C. D. S.R.L.) și a respins cererea reconvențională formulată de pârâta B. S.R.L. în contradictoriu cu reclamantul A., astfel cum a fost modificată ca neîntemeiată. A fost obligată pârâta să plătească reclamantului: -332.022,5 RON (echivalentul a 75.000 euro), reprezentând indemnizația aferentă ultimului trimestru al anului 2012; -332.022,5 RON (echivalentul a 75.000 euro), reprezentând indemnizația aferentă primului trimestru al anului 2013; -penalități de întârziere în cuantum de 45.357,66 RON calculate până la data de 08.07.2013 și penalități de întârziere aferente debitului principal neachitat calculate în continuare, de la data de 09.07.2013 până la achitarea debitului, conform contractului de cesiune autentificat sub nr. x/25.04.2007 si 42705,72 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii a formulat apel pârâta F. S.R.L..

Prin decizia nr. 159/2016 din 27 ianuarie 2016 pronunțată de CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, secția A V-A CIVILĂ s-a luat act de renunțarea parțială la judecată. A fost anulată în parte sentința civilă nr. 3627/17.07.2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2013, în ceea ce privește obligația de plată a sumelor de 332.022,5 RON reprezentând indemnizație aferentă anului 2012 și de 31.570,53 RON - penalități de întârziere. A fost respins apelul formulat de apelanta pârâtă F. S.R.L., înmatriculată în Registrul Comerțului sub nr. x/2008, C.U.I. x, cu sediul ales la G. în București, Strada x, nr. 201, H.,împotriva sentinței civile nr. 3627/17.07.2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimatul reclamant A., cu domiciliul ales la I. din București, ca nefondat. A fost obligată apelanta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 40.720,71 RON.

Prin cererea înregistrată la data de 12.07.2016 pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2016, contestatoarea F. S.R.L. în contradictoriu cu intimatul A. a solicitat instanței, pe calea contestației în anulare, anularea deciziei nr. 159/27.01.2016 din dosarul x/2013 și rejudecarea apelului formulat de contestatoarea, admiterea apelului și respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 1330 din 16 septembrie 2016, pronunțată de CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, secția A V-A CIVILĂ a fost respinsă ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea- apelantă F. S.R.L., în contradictoriu cu intimatul A., pârât împotriva deciziei civile nr. 159/27.01.2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a Civilă în dosarul nr. x/2013.

Concomitent cu contestația în anulare, apelanta pârâtă F. a formulat și recurs împotriva deciziei nr. 159/27.01.2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a Civilă în dosarul nr. x/2013, iar prin decizia nr. 687 din 11.04.2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2013 s-a luat act de achiesarea recurentei pârâte F. la decizia nr. 159 din 27.01.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a Civilă.

Împotriva deciziei nr. 1330 din 16 septembrie 2016, pronunțate de CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, secția A V-A CIVILĂ a formulat recurs F., cerere ce a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În cadrul criticilor întemeiate pe art. 508 pct. 4 recurenta contestă respingerea cererii de suspendare a judecății contestației în anulare până la soluționarea recursului exercitat împotriva deciziei nr. 159/27.01.2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a Civilă și care formează obiectul dosarului nr. x/2013 Recurenta nu a indicat și critici cu privire la soluția de respingere ca neîntemeiată a contestației în anulare.

Examinându-se cererea de recurs, în cadrul procedurii de regularizare a cererii, în baza art. XVII alin. (3) raportat la art. XV alin. (2) din Legea nr. 2/2013 și art. 486 C. proc. civ. s-a constatat că cererea de recurs îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 486.

În raport de dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., s-a constatat că recurenta a achitat taxa judiciară de timbru de 100 RON.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 21 iunie 2017 potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

La termenul din data de 8 noiembrie 2017, Înalta Curte, în complet de filtru a luat în examinare, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., cu prioritate cererea de renunțare la judecata recursului și a reținut următoarele:

Recurentul a formulat recurs împotriva unei decizii date în soluționarea unei contestații în anulare îndreptată împotriva deciziei nr. 159/27.01.2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a Civilă în soluționarea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 3627/17.07.2014, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

Conform art. 508 alin. (4) C. proc. civ. hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.

În cauză însă, astfel cum s-a arătat mai sus, prin decizia nr. 687 din 11.04.2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2013 s-a luat act de achiesarea recurentei pârâte F. la decizia nr. 159 din 27.01.2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a Civilă.

Potrivit art. 463 alin. (1) C. proc. civ. achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre.

Prin cererea depusă la dosar după formularea cererii de recurs, recurenta a renunțat la judecata recursului.

Conform art. 406 alin. (5) C. proc. civ. când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză.

Potrivit alin. (6) al aceluiași articol, renunțarea la judecată se constată prin hotârâre supusă recursului, care va fi judecat de instanța ierarhic superioară celei care a luat act de renunțare. Când renunțarea are loc în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă.

Întrucât recurenta contestatoare a formulat cerere de renunțare la judecata recursului, act de dispoziție al părții, obligatoriu pentru instanța de judecată, Înalta Curte, în temeiul art. 406 C. proc. civ. va lua act de cererea de renunțare la recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea recurentei - pârâte F. S.R.L. la recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 1330 din 16 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2017.