ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3792/2018

Ședința publică din data de 27 septembrie 2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 6 noiembrie 2015, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. și S.C. C. S.R.L. a solicitat obligarea în solidar a acestora la plata sumei de 234.467,33 RON reprezentând rest de plată din creanța cesionată de către Societatea D. S.R.L. conform convenției de cesiune a creanței din 2 iulie 2015, penalități de întârziere de 0,1%/zi din creanța cesionată, calculate de la data scadenței și până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 7380 din 22 noiembrie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis cererea formulată de către reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. și S.C. C. S.R.L. și, în consecință:

A obligat pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 234.467,33 RON reprezentând rest de plată din creanța cesionată conform convenției de cesiune de creanță din 02.07.2015.

A obligat pârâtele la plata către reclamantă a penalităților de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere, calculate în raport de creanța restantă, de la data de 04.09.2015 până la plata efectivă, precum și la plata către reclamantă a sumei de 20.358,69 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta S.C. B. S.A..

Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin decizia civilă nr. 2108/2018 din 4 decembrie 2017 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta S.C. B. S.A. și a obligat apelanta să plătească intimatei S.C. A. S.R.L. suma de 7.140 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei civile nr. 2108/2018 din 4 decembrie 2017 pronunțată de București, secția a V-a civilă a declarat recurs pârâta S.C. B. S.A..

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 9 februarie 2018.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., pârâta S.C. B. S.A. solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe.

Prin întâmpinarea depusă la data de 16 martie 2018, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. Ploiești a invocat, în principal, excepția inadmisibilității recursului, iar în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta a depus la data de 14 aprilie 2018 răspuns la întâmpinare, combătând punctual excepția inadmisibilității recursului invocată de intimata-reclamantă și pe fondul cauzei.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 24 mai 2018 a fost încuviințat, în unanimitate, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., opinia raportorului fiind în sensul că recursul este inadmisibil.

Potrivit dovezilor de comunicare, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 30 mai 2018, recurenta depunând punct de vedere la raportul comunicat.

Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A., pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta S.C. B. S.A. și a obligat apelanta să plătească intimatei S.C. A. S.R.L. suma de 7.140 RON cheltuieli de judecată.

În speță, se constată că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., față de împrejurarea că prezentul litigiu are ca obiect o acțiune prin care s-a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 234.476,33 RON, reprezentând rest de plată din creanța cesionată de către Societatea D. S.R.L..

Față de aceste precizări, se constată că valoarea cererii este inferioară pragului valoric de 1.000.000 RON, prevăzut de dispozițiile art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013, astfel că recursul este inadmisibil.

Decizia Curții Constituționale nr. 369/2017 își produce efectele în procesele pornite după data de 20 iulie 2017, întrucât potrivit dispozițiilor art. 27 C. proc. civ.:

"Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute "de legea sub care a început procesul".

În litigiile având ca obiect cereri evaluabile în bani, pornite înainte de 20 iulie 2017, decizia instanței de apel va fi supusă recursului doar în cele în care valoarea cererii se situează peste pragul valoric de 1.000.000 RON, astfel cum prevedea art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 înainte de intervenția Curții Constituționale asupra conținutului acestei norme.

Astfel, în sistemul legislativ actual, regimul căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data înregistrării cererii introductive de instanță, astfel încât suprimarea sau recunoașterea unei noi căi de atac, ori, după caz, modificarea condițiilor de admisibilitate, a termenului de exercitare sau acordarea unei noi căi de atac, a termenului de exercitare și a cerințelor de formă pentru exercitarea ei, sunt lipsite de efecte juridice asupra cauzelor aflate deja pe rolul instanțelor judecătorești.

Prin urmare, modificarea dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, prin Decizia Curții Constituționale nr. 369/2017, publicată în M. Of. nr. 582, Partea I, din 20 iulie 2017, nu are efect asupra cererilor de chemare în judecată introduse pe rolul instanțelor judecătorești înainte de data publicării acesteia în Monitorul Oficial.

Astfel, în temeiul dispozițiilor art. 147 alin. (4) teza a II-a din Constituție, potrivit căreia "De la data publicării, deciziile (n.n. Curții Constituționale) sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor", decizia nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale produce efecte "numai pentru viitor", nu și cu privire la situațiile juridice trecute sau aflate în curs de desfășurare.

Pentru procesele în curs, nesoluționate definitiv, Decizia Curții Constituționale își produce efectele numai în cauzele în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate a textului de lege respectiv, anterior pronunțării Curții Constituționale, iar excepția a fost admisă sau respinsă ca devenită inadmisibilă (a se vedea Decizia Curții Constituționale nr. 223/2012, Decizia Curții Constituționale nr. 100/1999). Curtea Constituțională a reținut că o decizie prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate are efecte și pentru trecut în mod limitat în sensul că profită doar autorilor acesteia, adică părților din cauza în care excepția a fost admisă, cât și autorilor aceleiași excepții, invocate anterior publicării deciziei în monitorul oficial, în alte cauze, excepție respinsă ca devenită inadmisibilă, întrucât un text de lege nu poate fi declarat neconstituțional de mai multe ori (Decizia Curții Constituționale nr. 866/2015).

Se reține că în cadrul dosarului de față, anterior declarării neconstituționalității textului, nu a fost invocată nici de părți, nici de instanță, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale constatate ulterior ca fiind neconstituționale prin decizia nr. 369/2017 și, în consecință, în cauză nu a fost admisă sau respinsă ca devenită inadmisibilă respectiva excepție de neconstituționalitate.

De altfel, prin deciziile sale - decizia nr. 838/2009 - Curtea Constituțională a arătat că efectul ex nunc al actelor instanței de contencios constituțional "constituie o aplicare a principiului neretroactivității, garanție fundamentală a drepturilor constituționale de natură a asigura securitatea juridică și încrederea cetățenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separației puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept. Pe cale de consecință, efectele deciziei Curții nu pot viza decât actele, acțiunile, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor".

Legea civilă nu retroactivează, legiuitorul optând pentru regula previziunii, potrivit căreia faza judecății, în întregul ei, este guvernată de dispozițiile legii în vigoare la momentul pornirii acesteia, respectiv la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

În cauză sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 27 C. proc. civ. potrivit cărora "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul."

Cum, în speță, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanței de judecată la data de 6 noiembrie 2015, așadar, înainte de publicarea în Monitorul Oficial a deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, este aplicabilă regula, potrivit căreia, hotărârea recurată este supusă căilor de atac, în condițiile prevăzute de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, chiar dacă ulterior, pe parcursul soluționării cauzei, norma care a determinat inadmisibilitatea căii de atac este înlăturată.

În contextul înregistrării cererii de chemare în judecată anterior declarării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" din cuprinsul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, condițiile de admisibilitate a căilor de atac sunt fixate la momentul formulării cererii de chemare în judecată, astfel încât modificarea dispozițiilor legale, survenită pe parcursul procesului, nu este de natură să le influențeze.

În consecință, decizia nr. 369/2017 a Curții Constituționale nu este incidentă în cauza de față, astfel că decizia recurată este supusă căilor de atac prevăzute de legea în vigoare la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în formularea de dinainte de intervenția Curții Constituționale asupra conținutului acestei norme.

Prin decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a hotărât că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituția României, efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017).

În considerentele acestei decizii, s-a reținut că, într-o interpretare și aplicare neretroactivă a dezlegărilor date prin Decizia Curții Constituționale nr. 369/2017, în litigiile începute înainte de data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României (20 iulie 2017), căile de atac vor fi cele prevăzute de legea în vigoare la data declanșării proceselor, respectiv, forma nemodificată a dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Ca atare, efectele deciziei de neconstituționalitate vor privi toate hotărârile judecătorești pronunțate după data publicării acesteia, însă în procesele pornite după data de 20 iulie 2017.

În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.

Față de cele menționate, din coroborarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu cele ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 rezultă că decizia civilă recurată nu poate fi supusă recursului, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului, având în vedere data declanșării procesului.

Întrucât decizia atacată este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă a fi cenzurată în calea extraordinară de atac a recursului, în raport cu dispozițiile legale evocate, pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 2108/2018 din 4 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 2108/2018 din 4 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2018.