ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3351/2010

Asupra perimării contestației în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin

sentința civilă nr. 16316 din data de 12 decembrie 2003 a respins

cererea formulată de reclamanta Consiliul General al Municipiului

București în contradictoriu cu pârâții C.V.E. și C.I., având ca

obiect rezilierea contractului de închiriere pentru spațiul locativ cu

altă destinație decât aceea de locuință din 1998, situat în

București, sectorul 1, precum și evacuarea pârâților din acest

spațiu pentru neplata chiriei și obligarea acestora la plata chiriei

restantă și a majorărilor de întârziere.

Apelul declarat de către reclamantă

împotriva sentinței sus menționată a fost respins ca nefondat de

către Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

prin decizia comercială nr. 392 din 21 septembrie 2004.

Reclamanta a declarat recurs soluționat de

către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, prin decizia nr. 1356 din 25 februarie 2005, în sensul

admiterii cererii, casării deciziei recurată și trimiterii

cauzei spre rejudecarea apelului Curții de Apel București.

În rejudecare, Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 362 din 19 iunie 2006,

a admis apelul declarat de reclamantă și în consecință a

schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a admis în

parte acțiunea și a obligat pârâții la plata sumei de 24.209,90 ron

reprezentând chirie restantă și T.V.A. și majorări de

întârziere la chirie și T.V.A. pe perioada 31 mai 1999 – 3 octombrie 2001.

Prin cererea înregistrată la data de 25 noiembrie

2008 contestatorii C.V.E. și C.I. au formulat contestație în anulare,

prin care au solicitat anularea deciziei comerciale nr. 362 din 19 iunie 2006 a

Curții de Apel București, secția a V-a comercială și

rejudecarea cauzei pe fond.

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,

prin decizia comercială nr. 79 din data de 18 februarie 2009 a admis

contestația în anulare, a anulat decizia comercială și în

rejudecare a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat în parte

sentința civilă nr. 16316 din 12 decembrie 2004, în sensul că a

admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pârâții să

plătească reclamantei suma de 24.209,9 lei reprezentând chirie

restantă, majorări de întârziere și T.V.A. pe perioada 31 mai

1999 - 3 octombrie 2001; au fost menținute în rest dispozițiile

sentinței apelate.

Decizia sus menționată a fost recurată

de către pârâții C.I. și C.V.E., iar Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr.

1685 din data de 28 mai 2009 a respins, ca nefondat recursul.

La data de 19 mai 2009, C.V.E. și C.I. au

formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1685 din 28 mai

2009, în temeiul dispozițiilor art. 317 alin. (1) și art. 319 alin. (2)

teza a II-a C. proc. civ., prin care au solicitat admiterea cererii și

trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente.

Asupra perimării recursului, Înalta Curte a

reținut:

Potrivit art. 248 alin. (1) și (3) C. proc. civ.,

perimarea operează asupra unei cereri de chemare în judecată,

contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de

reformare sau revocare, dacă a rămas în nelucrare din vina

părții, timp de șase luni, în materie comercială.

Așa fiind, pentru a opera această

sancțiune procedurală, trebuie analizată îndeplinirea

cerințelor art. 248 C. proc. civ. și în acest sens, se constată

că Înalta Curte a fost investită cu soluționarea

contestației în anulare, iar după suspendarea judecății

pricinii, aceasta a rămas în nelucrare timp de șase luni. Totodată,

se constată că înainte de îndeplinirea acestui termen, nu s-a cerut

de către părțile în proces, reluarea judecății și

nici nu au fost invocate motive de întrerupere sau suspendare a termenului de

perimare.

În speță, la termenul de judecată din

data de 10 noiembrie 2009, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 242 alin.

(1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că niciuna din părți nu s-a

prezentat în instanță și nici nu a cerut judecarea cauzei în

lipsă, a dispus suspendarea judecății recursului, care a

rămas în nelucrare, până la data de 2 iunie 2010, când s-a stabilit

termen de judecată, potrivit art. 252 C. proc. civ.

Pe cale de consecință, Înalta Curte a

constatat perimarea contestației în anulare, potrivit dispozițiilor art.

248 alin. (1) și (3) raportat la art. 252 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată contestația în

anulare formulată de contestatorii C.V.E. și C.I. împotriva deciziei nr.

1685 din data de 28 mai 2009 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 octombrie 2010.