ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2852/2008

Asupra cererii de revizuire

de față:

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr. 975/2005

al Tribunalului București, secția a VI-a comercială, reclamanta SC T.A. SA

București a chemat în judecată pe pârâta SCM I.M. București pentru ca prin

hotărâre judecătorească pârâta să fie obligată la plata sumei de 1.554.896.586

lei cu titlu de chirie restantă, plus T.V.A. aferent și penalități de

întârziere corespunzătoare pentru perioada martie 2002 – noiembrie 2004. A mai

solicitat rezilierea contractului de închiriere din 29 octombrie 1987 și evacuarea

pârâtei din imobilul situat în București, sector 3.

Prin sentința comercială nr.

4220 din 14 octombrie 2005, Secția comercială a Tribunalului București a

respins excepția prematurității acțiunii invocată de pârâtă și pe fondul cauzei

a admis, în parte, acțiunea reclamantei obligând-o pe pârâtă la plata de

despăgubiri civile de 1.554.896.586 lei (chirie, T.V.A., penalități de

întârziere) și a constatat rezilierea contractului de închiriere din 1987

încheiat de părți, cu modificările aduse prin actul adițional din 2001,

dispunând respingerea, ca rămas fără obiect, a capătului de cerere privind

evacuarea pârâtei din spațiu.

Apelul declarat de pârâtă

împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a fost admis de Curtea de

Apel București, secția a VI-a comercială, care, prin decizia comercială nr. 430

din 26 septembrie 2006 a admis acest apel, a schimbat în parte sentința

instanței de fond și a admis în parte acțiunea reclamantei obligând-o pe pârâtă

la plata sumelor de 105.339.551 lei chirie aferentă perioadei iulie –

septembrie 2002, a respins cererea privind rezilierea contractului din 1987

încheiat de părți, a respins și capătul de cerere reprezentând chiria pe

perioada martie – iulie 2002 și în continuare pe perioada octombrie 2002 –

noiembrie 2004 și penalitățile aferente, cu menținerea celorlalte dispoziții

ale sentinței.

Împotriva deciziei de mai

sus au declarat recurs atât reclamanta, care a susținut că instanța de apel a

acordat mai mult decât s-a cerut în împrejurarea că nu s-a solicitat reducerea

debitului cu suma datorată pe perioada iulie 2002 – noiembrie 2004, ci, doar pe

perioada martie – iunie 2002, cât și pârâta, care, ulterior a renunțat la

judecarea recursului său.

Prin decizia nr. 3030 din 10

octombrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a admis

recursul reclamantei și modificând decizia recurată a respins apelul pârâtei cu

menținerea hotărârii instanței de fond.

Prin aceeași hotărâre s-a

luat act de renunțarea pârâtei la judecarea recursului său, care, de altfel

nici nu a fost motivat.

La pronunțarea hotărârii de

mai sus, s-a reținut că în mod greșit au fost respinse pretențiile reclamantei

pe perioada octombrie 2002 – noiembrie 2004 pentru chirie și penalități,

întrucât spațiul în litigiu a fost eliberat de pârâtă abia în luna noiembrie

2004.

La data de 8 noiembrie 2007 SCM

I.M. București a formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 3030 din 10

octombrie 2007 a Înaltei Curți de casație și Justiție, secția comercială.

Revizuienta a motivat în

drept cererea sa pe prevederile art. 322 pct. 2 și 5 C. proc. civ., susținând

că pentru sumele de 808.020.820 lei chirie și 153.542.839 lei T.V.A. nu a fost

precizat cuantumul penalităților.

A mai susținut că intimata

nu a depus la judecarea cauzei o serie de înscrisuri care ar fi fost utile

cauzei, iar unele dintre aceste înscrisuri nu au fost comunicate către SCM I.M.

București.

În legătură cu cererea de

revizuire de față se rețin următoarele:

Revizuirea este o cale de

atac extraordinară prin care se poate ataca orice hotărâre judecătorească

definitivă sau irevocabilă dată asupra fondului, de către orice instanță în

cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1 - 8 C. proc. civ.; în cazul pct. 2 dacă

s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat

asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Este de reținut că prin

hotărârea a cărei revizuire face obiectul prezentei cauze, a fost modificată

decizia instanței de apel și s-a menținut hotărârea pronunțată de instanța de

fond.

Or, prin sentința instanței

de fond revizuienta (pârâtă în acțiunea introductivă la instanță) a fost

obligată la plata sumei solicitată prin acțiune, s-a constatat rezilierea

contractului dintre părți și s-a respins capătul de cerere privind evacuarea.

Așadar, instanța s-a pronunțat pe toate capetele de cerere cu a căror judecare

a fost învestită, fără plus sau minus petita.

Cum motivarea cererii de

revizuire vizează aspecte legate de fondul cauzei, cererea de revizuire

formulată în temeiul art. 322 pct. 2 C. proc. civ. nu este întemeiată și se va

respinge.

Revizuirea hotărârii

pronunțată în recurs se poate cere în condițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. dacă

după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea

potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de

voința părților sau dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei

instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Din enunțarea textului

procedural de mai sus reiese în primul rând că trebuie să fie vorba de un

înscris ce nu a putut fi administrat inițial, independent de voința părții.

În al doilea rând, înscrisul

trebuia să fi existat în momentul judecății și partea care se prevalează de

respectivul act să nu-l fi putut aduce în fața instanței din cauza reținerii

lui de partea adversă ori dintr-o împrejurare ce nu-i poate fi imputabilă.

Revizuienta a precizat că

intimata în cauză a prezentat, sau a menționat că anexează, dar nu le-a atașat

la dosar, o serie de înscrisuri, pe care nu i le-a comunicat la momentul

judecării apelului, astfel că cererea de revizuire nu întrunește nici

condițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. și se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, cererea de

revizuire formulată de SCM I.M. București împotriva deciziei nr. 3030 din 10

octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, ca

nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 octombrie 2008.