ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1103/2011

Asupra recursului de față :

Din examinarea lucrărilor din dosar constată

următoarele :

Prin sentința comercială nr. 7736 din 5 iulie 2010,

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis cererea de chemare în

judecată formulată de reclamanta U.B., în contradictoriu cu pârâta SC P.P.C.

SRL BUCUREȘTI, și a dispus evacuarea pârâtei din spațiul situat în corpul de

legătură Cămin C-D Grozăvești, Sector 6 București, ca urmare a încetării

contractului de închiriere. Totodată, a respins cererea reconvențională formulată

de pârâtă ca neîntemeiată.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că prin

cererea de chemare în judecată, s-a solicitat evacuarea societății pârâte din

spațiul ce face obiectul contractului de închiriere nr. 15271 din 31 octombrie 2003,

ca urmare a încetării valabilității acestuia la data de 15 ianuarie 2009,

acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 480 C. civ., art. 1410 C. civ., Legea

nr. 85/1995, Ordinul O.M.I. nr. 3288/1998. S-a constatat că sus menționatul

contract de închiriere a fost încheiat prin atribuire directă, deși bunurile

aflate în patrimoniul instituțiilor de învățământ de stat sau în administrarea

acestora se poate face exclusiv în urma unei licitații publice, potrivit

Ordinului Ministerului Educației și Cercetării ce modifică Ordinul nr.

3320/1996, Ordinul nr. 3328/1998 și Legea nr. 84/1995 republicată. Însă tribunalul

a reținut că relevanță în cauză au dispozițiile art. 3 din contract, prin care

părțile au stipulat termenul închirierii pentru o perioadă de 4 ani, la

expirarea duratei contractul putând fi prelungit de comun acord. Întrucât

ulterior expirării duratei locațiunii, respectiv 1 noiembrie 2007, a avut loc

prelungirea contractului, însă fără a se cunoaște perioada acesteia, devin

aplicabile dispozițiile locațiunii fără termen, iar notificarea reclamantei din

data de 22 decembrie 2008 având valoarea concediului potrivit art. 1436 alin. (2)

și art. 1438 C. civ.

În ceea ce privește cererea reconvențională, astfel

cum a fost completată, prin care pârâta a solicitat obligarea reclamantei la

plata investițiilor efectuate pentru amenajarea spațiului închiriat, în cuantum

de 5000 RON, precum și acordarea dreptului de retenție asupra spațiului

comercial până la achitarea contravalorii investițiilor efectuate de către

chiriaș, tribunalul a apreciat că potrivit art. 12 lit. f) din contract, aceste

îmbunătățiri se cuvin reclamantei, fără plata vreunei despăgubiri.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC P.P.C.

SRL BUCUREȘTI, care nu a fost timbrat și nici motivat în termenul legal.

Prin decizia comercială nr. 538 din 10 noiembrie 2010

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a anulat ca netimbrat apelul

pârâtei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în

cadrul termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ., pârâta SC P.P.C. SRL

BUCUREȘTI, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și

trimiterea cauzei spre judecare pe fond aceleiași instanțe.

Prin criticile de nelegalitate, încadrate în motivul

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurenta a susținut că

citarea societății a fost făcută cu încălcarea dispozițiilor art. 93, art. 107,

art. 85 C. proc. civ., în sensul necitării părții la sediul ales, ci la sediul

social. În aceste condiții, partea nu a avut cunoștință de cuantumul taxei de

timbru datorată și de termenul de judecată acordat.

Recursul este fondat, hotărârea instanței de apel

atacată fiind dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea

nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. (motivul prevăzut de dispozițiile

art. 304 pct. 5 C. proc. civ.).

Verificând modul cum s-a îndeplinit procedura de

citare față de pârâtă, la termenul din data de 10 noiembrie 2010, când s-a

dispus de către instanța de apel, anularea apelului declarat de pârâtă ca

netimbrat, se constată că procedura de citare a fost îndeplinită prin citarea

părții la sediul social din București, sectorul 5.

Potrivit dispozițiilor art. 93 C. proc. civ., ,,În

caz de alegere de domiciliu, dacă partea a arătat și persoana însărcinată cu

primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană,

iar în lipsa unei asemenea arătări, la domiciliul părții.”

Din acest punct de vedere, se observă că pârâta atât

prin cererea de apel, cât și prin toate actele de procedură efectuate în fața

primei instanțe, a învederat instanței sediul ales pentru comunicarea actelor

de procedură din sectorul 2, București.

Deși citația pentru termenul de judecată din data de

10 noiembrie 2010, a fost comunicată pârâtei la adresa sediului social, în

prezenta precizării privitoare la comunicarea actelor de procedură la un sediu

ales, se confirmă ipoteza imposibilității de a lua cunoștință de data

soluționării litigiului și de obligația de a satisface cerința timbrajului

cererii.

Potrivit art. 105 alin. (2) C. proc. civ., actele

îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule dacă prin

aceasta s-a pricinuit o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea

lor.

În raport de aceste dispoziții legale și având în

vedere nerespectarea dispozițiilor art. 93 C. proc. civ., raportat la

dispozițiile art. 85 și art. 107 C. proc. civ., rezultă că pârâta nu a putut

lua cunoștință de data soluționării litigiului, când instanța a anulat ca

netimbrat apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței tribunalului.

Așa fiind, având în vedere dispozițiile art. 304 pct.

5 și art. 312 alin. (4), Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta SC P.P.C.

SRL BUCUREȘTI și va casa decizia cu trimiterea cauzei la instanța de apel

pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de pârâta SC P.P.C. SRL BUCUREȘTI împotriva deciziei

comerciale nr. 538 din 10 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a V-a comercială, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 martie 2011.