ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3042/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 6 septembrie

2006 reclamanta D.J.T. Prahova Ploiești cheamă în judecată pe pârâta SC O.I.

SRL Ploiești solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să

dispună rezilierea contractului de colaborare din 25 noiembrie 2004.

Prin sentința nr. 432

din 28 martie 2007 Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios

administrativ, respinge acțiunea reclamantei, cu 1.000 lei cheltuieli de

judecată în sarcina acesteia, reținând că reclamanta este partea care nu și-a

îndeplinit corespunzător obligațiile contractuale, nepunând la dispoziția

pârâtei suprafața de teren cu utilitățile necesare, potrivit dispozițiilor art.

5 din contractul de colaborare.

Apelul declarat de

reclamantă împotriva sentinței primei instanțe este anulat ca netimbrat, cu 500

lei cheltuieli de judecată în apel în sarcina apelantei, prin Decizia nr. 212

din 23 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială

și de contencios administrativ și fiscal, care reține că, deși a fost citată cu

mențiunea de a achita taxa de timbru în valoare de 4 lei și timbru judiciar de

0,15 lei (fila 14 dosar de apel), reclamanta nu a înțeles să se conformeze

acestei cerințe.

Împotriva deciziei de

mai sus reclamanta declară recurs solicitând admiterea acestuia și casarea

deciziei recurate pe care o consideră nelegală și netemeinică, criticând

instanța pentru a o fi obligat greșit la plata taxei de timbru în condițiile în

care era scutită pentru că, în conformitate cu prevederile legale, administrează

un fond al statului.

Examinând recursul

reclamantei se constată că acesta nu este motivat în drept, dar, dându-se

eficiență dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., se reține că

dezvoltarea motivelor de recurs permite încadrarea în motivul de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta reproșând instanței de

apel greșita aplicare a dispozițiilor legale cu privire la timbrarea apelului.

Recursul reclamantei

nu este fondat.

Reclamanta

funcționează ca instituție publică, având personalitate juridică, așa cum se

menționează expres în art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 753 din 14 iulie 2005, dar

care realizează și venituri proprii, potrivit art. 8 alin. (1) din același act

normativ.

Art. 17 din Legea nr.

146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată, prevede că „sunt

scutite de taxa judiciară de timbru cererile și acțiunile, inclusiv căile de atac

formulate, potrivit legii, de instituții publice, indiferent de calitatea procesuală

a acestora, când au ca obiect venituri publice”.

Cum cererea

reclamantei recurente privind dispunerea rezilierii contractului de colaborare

cu pârâta nu are ca obiect venituri publice, în mod corect a stabilit instanța

de apel că reclamanta apelantă trebuie să-și timbreze apelul, citând-o în acest

sens, și întemeiat a anulat apelul reclamantei ca netimbrat față de refuzul

apelantei de a-și îndeplini obligația de a achita taxa judiciară de timbru și

timbrul judiciar, așa cum stabilesc dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr.

146/1997 și ale art. 9 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995.

Astfel fiind, cu

aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul declarat de

reclamantă împotriva deciziei instanței de apel urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de

reclamanta D.J.T. Prahova împotriva Deciziei nr. 212 din 23 octombrie 2007 a

Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 23 octombrie 2008.