ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3526/2008

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Tribunalului Prahova, înregistrată la data de 13 iulie 2007, reclamanta RN P.R., direcția silvică Ploiești, a chemat în judecată pe pârâta SC C.R. SA, solicitând ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 120.767,08 lei, reprezentând taxe pentru folosirea unor suprafețe de teren aflate în fondul forestier, aferentă perioadei 23 iunie 2006 – 15 iunie 2006. Secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Prahova, prin sentința nr. 3, pronunțată la data de 7 ianuarie 2008, făcând aplicarea art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, a anulat acțiunea pentru netimbrare, cu motivarea că reclamanta, deși avea cunoștință de obligația de a achita taxa judiciară de timbru datorată pentru cererea sa de chemare în judecată, nu a îndeplinit această obligație.

Prin decizia nr. 78, pronunțată la data de 8 aprilie 2008, Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Ploiești a admis apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului, pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Pentru a pronunța această decizie, instanța de control judiciar, făcând aplicarea art. 297 C. proc. civ. a reținut că, în mod greșit, prima instanță a anulat, în totalitate, acțiunea pentru netimbrare, cu toate că o parte a taxei judiciare de timbru a fost achitată odată cu introducerea acțiunii și că reclamanta nu a fost citată cu mențiunea de a completa taxa judiciară de timbru cu diferența de 1.993 lei, consilierul juridic al acestei părți având un mandat limitat, acela de a reprezenta societatea.

Împotriva menționatei decizii a formulat recurs intimata – pârâtă, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că decizia atacată a fost pronunțată cu încălcarea art. 153 C. proc. civ. - având în vedere că intimata – reclamantă a fost reprezentată de consilierul său juridic, atât la termenul din 14 noiembrie 2007, cât și la cel din 28 noiembrie 2007 - și cu greșita interpretare a prevederilor art. 20 alin. (1) – (3) din Legea nr. 146/1997 și celor ale art. 35 alin. (5) din Normele de aplicare a acestui act normativ, față de natura unitară a pretențiilor deduse judecății, a căror câtime nu a fost modificată și de caracterul unitar al obligației de timbrare, aferentă acestor pretenții.

Recursul este fondat. Astfel, examinarea actelor și lucrărilor dosarului atestă că, la data de 28 noiembrie, când Tribunalul a dispus ca reclamanta să completeze taxa judiciară de timbru cu suma de 1.993 lei, această parte a fost reprezentată de consilierul său juridic C.U., conform delegației de reprezentare depusă la dosar, care a luat cunoștință de obligația timbrării stabilită în sarcina părții pe care o reprezenta, potrivit legii, conform cerințelor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, fără a mai fi necesară citarea reclamantei cu mențiunea timbrării pentru termenul următor, cum greșit susține instanța de apel, de care, în conformitate cu art. 153 alin. (1) C. proc. civ., se presupune că aceasta avea cunoștință.

Este de observat că ipoteza avansată de instanța de apel, în sensul că acțiunea nu ar fi trebuit anulată, în totalitate, dat fiind că reclamanta a achitat o parte a taxei judiciare de timbru, nu poate fi primită, întrucât, în speță, nu sunt incidente prevederile art. 20 alin. (4) din precitata lege privind taxele judiciare de timbru, deoarece, la momentul înregistrării sale, aceasta nu a fost taxată corespunzător obiectului său, care nu a fost ulterior modificat.

Cum potrivit art. 20 alin. (1) – (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 35 alin. (1), (3) și (5) din Normele metodologice pentru aplicarea acestei legi, în cazul în care taxele judiciare de timbru datorate nu au fost plătite anticipat și nici la termenul stabilit în acest scop, sancțiunea care se aplică este anularea acțiunii sau a cererii, se constată că, în speță, instanța de apel, prin decizia pronunțată, a interpretat greșit precitatele dispoziții legale, având în vedere că reclamanta nu s-a conformat obligației de a completa taxa judiciară de timbru cu suma datorată de care a fost încunoștiințată până la termenul sorocit de instanța de fond, care a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea privind taxele judiciare de timbru.

Pentru aceste considerente, constatând că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I, alin. (2) și (3) C. proc. civ., va admite recursul formulat de intimata – pârâtă împotriva deciziei pronunțate în apel, pe care o va modifica, în tot, în sensul că va respinge, ca nefondat, apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței Tribunalului, pe care o va păstra ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC C.R. SA Ploiești, împotriva deciziei Curții de Apel Ploiești nr. 78 din 8 aprilie 2008 pe care o modifică, în tot, în sensul că respinge apelul reclamantei RN P.R., direcția silvică Ploiești, împotriva sentinței Tribunalului Prahova nr. 3 din 7 ianuarie 2008, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2008.