ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3526/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3526/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Prahova,
înregistrată la data de 13 iulie 2007, reclamanta RN P.R., direcția silvică Ploiești,
a chemat în judecată pe pârâta SC C.R. SA, solicitând ca prin hotărârea ce va
pronunța să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 120.767,08 lei,
reprezentând taxe pentru folosirea unor suprafețe de teren aflate în fondul
forestier, aferentă perioadei 23 iunie 2006 – 15 iunie 2006.
Secția comercială și de
contencios administrativ a Tribunalului Prahova, prin sentința nr. 3, pronunțată
la data de 7 ianuarie 2008, făcând aplicarea art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997,
a anulat acțiunea pentru netimbrare, cu motivarea că reclamanta, deși avea
cunoștință de obligația de a achita taxa judiciară de timbru datorată pentru
cererea sa de chemare în judecată, nu a îndeplinit această obligație.
Prin decizia nr. 78,
pronunțată la data de 8 aprilie 2008, Secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal a Curții de Apel Ploiești a admis apelul formulat de
reclamantă împotriva sentinței tribunalului, pe care a desființat-o și a trimis
cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această
decizie, instanța de control judiciar, făcând aplicarea art. 297 C. proc. civ.
a reținut că, în mod greșit, prima instanță a anulat, în totalitate, acțiunea
pentru netimbrare, cu toate că o parte a taxei judiciare de timbru a fost
achitată odată cu introducerea acțiunii și că reclamanta nu a fost citată cu
mențiunea de a completa taxa judiciară de timbru cu diferența de 1.993 lei,
consilierul juridic al acestei părți având un mandat limitat, acela de a
reprezenta societatea.
Împotriva menționatei
decizii a formulat recurs intimata – pârâtă, invocând motivele prevăzute de art.
304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a
arătat, în esență, că decizia atacată a fost pronunțată cu încălcarea art. 153 C.
proc. civ. - având în vedere că intimata – reclamantă a fost reprezentată de
consilierul său juridic, atât la termenul din 14 noiembrie 2007, cât și la cel
din 28 noiembrie 2007 - și cu greșita interpretare a prevederilor art. 20 alin.
(1) – (3) din Legea nr. 146/1997 și celor ale art. 35 alin. (5) din Normele de
aplicare a acestui act normativ, față de natura unitară a pretențiilor deduse
judecății, a căror câtime nu a fost modificată și de caracterul unitar al
obligației de timbrare, aferentă acestor pretenții.
Recursul este fondat.
Astfel, examinarea actelor
și lucrărilor dosarului atestă că, la data de 28 noiembrie, când Tribunalul a
dispus ca reclamanta să completeze taxa judiciară de timbru cu suma de 1.993
lei, această parte a fost reprezentată de consilierul său juridic C.U., conform
delegației de reprezentare depusă la dosar, care a luat cunoștință de obligația
timbrării stabilită în sarcina părții pe care o reprezenta, potrivit legii,
conform cerințelor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, fără a mai fi
necesară citarea reclamantei cu mențiunea timbrării pentru termenul următor,
cum greșit susține instanța de apel, de care, în conformitate cu art. 153 alin.
(1) C. proc. civ., se presupune că aceasta avea cunoștință.
Este de observat că ipoteza
avansată de instanța de apel, în sensul că acțiunea nu ar fi trebuit anulată,
în totalitate, dat fiind că reclamanta a achitat o parte a taxei judiciare de
timbru, nu poate fi primită, întrucât, în speță, nu sunt incidente prevederile art.
20 alin. (4) din precitata lege privind taxele judiciare de timbru, deoarece,
la momentul înregistrării sale, aceasta nu a fost taxată corespunzător obiectului
său, care nu a fost ulterior modificat.
Cum potrivit art. 20 alin.
(1) – (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 35 alin. (1), (3) și (5) din Normele
metodologice pentru aplicarea acestei legi, în cazul în care taxele judiciare
de timbru datorate nu au fost plătite anticipat și nici la termenul stabilit în
acest scop, sancțiunea care se aplică este anularea acțiunii sau a cererii, se
constată că, în speță, instanța de apel, prin decizia pronunțată, a interpretat
greșit precitatele dispoziții legale, având în vedere că reclamanta nu s-a
conformat obligației de a completa taxa judiciară de timbru cu suma datorată de
care a fost încunoștiințată până la termenul sorocit de instanța de fond, care
a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea privind
taxele judiciare de timbru.
Pentru aceste considerente,
constatând că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct.
9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I, alin. (2)
și (3) C. proc. civ., va admite recursul formulat de intimata – pârâtă
împotriva deciziei pronunțate în apel, pe care o va modifica, în tot, în sensul
că va respinge, ca nefondat, apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței Tribunalului,
pe care o va păstra ca fiind legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
pârâta SC C.R. SA Ploiești, împotriva deciziei Curții de Apel Ploiești nr. 78
din 8 aprilie 2008 pe care o modifică, în tot, în sensul că respinge apelul
reclamantei RN P.R., direcția silvică Ploiești, împotriva sentinței
Tribunalului Prahova nr. 3 din 7 ianuarie 2008, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 26 noiembrie 2008.