ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7380/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Prahova din data de 5 octombrie 2006, S.C.L. și C.N.C., au acționat în judecată pe C.E., M.D. și V.A., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună ca pârâții să le lase deplina proprietate și posesie a imobilului din Sinaia, format dintr-un apartament cu 3 camere ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 1606 N din 16 iulie 1998. În motivarea acțiunii reclamantele au arătat că autorul lor D.D. a avut calitatea de proprietar al respectivului imobil până în anul 1958, când în temeiul Decretului nr. 92/1950 a fost naționalizat abuziv pe numele acestuia cu încălcarea prevederilor constituționale atât la data emiterii cât și la data preluării, deoarece prealabila și justa despăgubire nu a fost acordată, iar utilitatea publică nu a fost probată.

Față de temeiul juridic al acțiunii reclamantelor, art. 480 C. civ., pârâții s-au apărat prin întâmpinare, arătând că reclamantele primind despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995, nu mai sunt îndreptățite în temeiul Legii nr. 10/2001 decât la diferența dintre valoarea corespunzătoare a imobilului în condițiile art. 19 alin. (2) și valoarea încasată, actualizată cu indicele inflației, întrucât apartamentul a fost vândut în condițiile Legii nr. 112/1995 pârâții fiind dobânditori de bună credință. Prin încheierea de ședință din data de 20 octombrie 2006, tribunalul a fixat în sarcina reclamantelor obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 8511,52 lei și timbru judiciar de 5 lei.

Cererea de reexaminare formulată de reclamante a fost respinsă, prin încheierea din camera de consiliu din 12 noiembrie 2006, cu motivarea că în temeiul art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 acestea datorează taxa de timbru fixată de instanță, în condițiile în care revendică un imobil de la persoanele fizice potrivit dreptului comun iar nu în temeiul dispozițiunilor speciale în materie. Prin sentința civilă nr. 1599 din 15 decembrie 2006 tribunalul Prahova a admis excepția de netimbrare invocată de pârâți la termenul din 15 decembrie 2006 și a anulat acțiunea formulată de reclamantele S.C.L. și C.N.C. în contradictoriu cu pârâții C.E., M.D. și V.A. Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr. 199 din 23 aprilie 2007 a respins ca nefondat apelul reclamantelor S.C.L.

și C.N.C. împotriva sentinței nr. 1599 din 15 decembrie 2006 a Tribunalului Prahova având în vedere obiectul acțiunii, revendicare de drept comun a imobilelor și prevederile art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997, care instituie scutirea de plata taxei de timbru numai pentru cererile introduse de proprietari sau succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau alte persoane juridice și nicidecum pentru revendicarea imobilelor potrivit dreptului comun. Împotriva deciziei au declarat recurs reclamantele susținând că instanța de apel a schimbat natura sau înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecății (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.) și a aplicat greșit legea (art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.). În motivarea recursului se afirmă că acțiunea ce formează obiectul litigiului este scutită de plata taxei de timbru în temeiul art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997, deoarece legiuitorul nu face distincție între imobilele revendicate după cum acestea sunt deținute de stat, de persoane fizice sau persoane juridice, astfel că textul își are aplicare în cauză. Prin introducerea acestei scutiri intenția legiuitorului a fost aceea de a conferi persoanelor ale căror drepturi au fost încălcate prin comportarea abuzivă a statului de a restabili ordinea de drept, fără a mai fi împovărate cu plata taxei de timbru. Recursul este nefondat.

Potrivit art. 15 lit. r) din Normele metodologice ale Legii taxelor de timbru nr. 146/1997, cererile introduse de proprietari sau succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și cererile accesorii sau incidente sunt scutite de taxa de timbru. Se deduce din textul pe care instanțele și-au fundat soluțiile, că scutirea de plata taxei de timbru operează numai pentru proprietari sau succesorii acestora în raporturile cu statul sau alte persoane juridice în cadrul acțiunilor vizând restituirea (revendicarea) imobilelor preluate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, iar rațiunea este aceea de a restabili ordinea de drept și de a curma efectele preluării abuzive a imobilelor în perioada de referință a legii.

Art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 fiind un text de excepție față de dreptul comun, în materie de timbraj este de strictă interpretare și nu poate fi extins și la acțiunile în revendicare între persoanele fizice, așa cum este situația reclamantelor care și-au fondat acțiunea pe dispozițiile art. 480 C. civ. Obligarea achitării taxei de timbru nu reprezintă o îngrădire a liberului acces la justiție, de vreme ce legiuitorul pe calea actelor normative are latitudinea de a stabili procedura și condițiile accesului la justiție. Mai mult, în speță, față de modul de soluționare a cererii de reexaminare formulată de reclamante, problema achitării de către acestea a taxei de timbru nu mai poate fi pusă în discuție.

Față de cele de mai sus expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul de față va fi respins. În temeiul art. 274 C. proc. civ. reclamantele vor fi obligate și la plata cheltuielilor de judecată solicitate de pârâții intimați și probate pentru suma de 1000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele S.C.L. și C.N.C. împotriva deciziei nr. 199 din 23 aprilie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă. Obligă recurentele reclamante la plata către intimatele pârâte a sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2007.