ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1228/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1228/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 76 din 30 ianuarie 2007

Judecătoria Sinaia a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâtă

și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată

formulată de reclamanta SC C. SA Sinaia împotriva pârâtei D.L.C. în favoarea

Tribunalului Prahova, secția comercială, reținând că litigiul dedus judecății

este un litigiu comercial și potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. a C.

proc. civ. competența de soluționare a cererii revine Tribunalului Prahova, secția

comercială.

Tribunalul Prahova,

soluționând cauza a pronunțat sentința nr. 663 din 7 mai 2007 prin care a admis

cererea formulată de reclamanta SC C. SA Sinaia în contradictoriu cu pârâta D.L.C.

și a dispus evacuarea pârâtei și a familiei sale din imobilul proprietatea

reclamantei, situat în Sinaia, județul Prahova, a obligat pârâta să

plătească reclamantei contravaloarea în lei a sumei de 112 dolari S.U.A. la

cursul de schimb B.N.R. din ziua plății, a respins cererea reconvențională ca

inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că prin contractul de închiriere din 18 noiembrie

2002 reclamanta în calitate de proprietară a închiriat pârâtei apartamentul

situat în Sinaia, județul Prahova pe o durată de 1 an, a cărui

valabilitate a fost prelungită prin acte adiționale succesive, ultima

prelungire a contractului de închiriere făcându-se la data de 7 septembrie 2005

până la data de 31 ianuarie 2006, dată la care efectele contractului de

închiriere au încetat și în temeiul dispozițiilor art. 480 C. proc. civ. a

dispus evacuarea pârâtei și a familiei sale din imobil.

Cum pârâta a folosit spațiul

fără niciun titlu valabil în temeiul dispozițiilor art. 483 C. civ. a obligat

pârâta să plătească reclamantei suma de 112 dolari S.U.A. la cursul de schimb B.N.R.

din ziua plății.

Instanța a respins ca

inadmisibilă cererea reconvențională întrucât prin încheierea din 12 martie

2007 s-a admis excepția autorității de lucru judecat a capătului de cerere

privind obligarea reclamantei pârâte la încheierea contractului de vânzare - cumpărare

asupra apartamentului în favoarea pârâtei.

Împotriva sentinței a

declarat apel pârâta D.L.C. prin procurator C.S. și prin decizia nr. 200 din 8

octombrie 2007 Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția tardivității declarării apelului

invocată de intimata SC C. SA, a respins ca tardiv declarat apelul formulat de

pârâta D.L.C. prin procurator C.S., a respins ca neîntemeiată cererea intimatei

de aplicare a amenzii prevăzute de art. 1081 C. proc. civ.

Pentru a hotărî astfel

instanța a reținut că legal comunicarea sentinței apelate s-a făcut la

domiciliul apelantei - pârâte indicat în întâmpinare și cererea

reconvențională, având în vedere că ulterior formulării întâmpinării și cererii

reconvenționale apelanta - pârâtă nu a solicitat printr-o cerere să i se

comunice actele de procedură la domiciliul mandatarei sale, avocat C.S. și că

față de data comunicării sentinței apelate, 16 iunie 2007, rezultă că apelul

declarat la data de 27 iulie 2007 este tardiv.

În ce privește cererea

formulată de intimatade aplicare a amenzii prevăzute art. 1081 alin. (1) pct. 1

C. proc. civ. instanța a reținut că această cerere este neîntemeiată, nefiind

dovedită reaua-credință, condiție prevăzută expres de aceste dispoziții legale.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs pârâta reclamantă D.L.C. prin mandatar C.S. invocând

dispozițiile art. 304 pct. 5 raportat la art. 261 pct. 5 C. proc. civ. și art. 105

alin. (2) C. proc. civ. și dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în

temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și

trimiterea cauzei spre rejudecare.

În dezvoltarea în fapt a

recursului recurenta a susținut în esență că a solicitat Curții de Apel prin

motivele de apel ca în temeiul art. 296 C. proc. civ. raportat la art. 297 alin.

(2) teza finală C. proc. civ. să anuleze hotărârea, fiind încălcate

dispozițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ. deoarece după repunerea pe rol a

cauzei ca urmare a pronunțării încheierii din 12 martie 2007 nu a fost legal

citată prin mandatarul său, deși la dosarul cauzei a fost depusă procura

autentificată din 2006 și împuternicire avocațială, că mandatara trebuia să

primească toate actele de procedură și nu apelanta și că instanța de apel nu a

analizat acestă apărare.

Totodată s-a arătat că

pentru termenul când s-a pronunțat hotărârea apelată, respectiv 7 mai 2007,

citația emisă pentru apelantă a fost înmânată socrului ei D.P. care se pretinde

că ar fi semnat acest act procedural, ceea ce este un fals deoarece socrul său

nu locuiește cu apelanta în imobil, având un alt domiciliu și că a cerut a se

constata falsul în condițiile art. 180 – art. 184 C. proc. civ., art. 100 alin.

(4) și art. 289 C. pen., cerere asupra căreia Curtea de Apel nu s-a pronunțat,

că este nulă comunicarea hotărârii fiind încălcate dispozițiile art. 100 alin (4)

pct. 5 C. proc. civ. prevăzute sub sancțiunea nulității și prevederile art. 88 alin.

(2) C. proc. civ. în condițiile în care în cuprinsul procesului - verbal nu s-a

trecut data pronunțării sentinței; că pe de altă parte citația trebuia înmântă

potrivit art. 92 C. proc. civ. personal celui citat care va semna adeverința de

primire.

În legătură cu fondul cauzei

recurenta a arătat că instanța nu a avut rol activ, a încălcat dreptul la

apărare și principiul contradictorialității, că reclamanta nu a respectat

procedura prevăzută de art. 7201 C. proc. civ., că greșit s-a dispus evacuarea

sa din imobil în temeiul art. 480 C. civ. și a fost obligată la lipsa de folosință

în temeiul art. 483 C. civ.

Referitor la cererea

reconvențională, recurenta a susținut că greșit a fost admisă excepția

autorității de lucru judecat și respinsă ca inadmisibilă cererea

reconvențională.

Intimata SC C. SA Sinaia a

formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca

neîntemeiat.

Înalta Curte, analizând

actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate în cererea de

recurs, constată că acestea sunt nefondate, recursul urmând a fi respins pentru

următoarele considerente.

Motivul de recurs întemeiat

pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. nu este fondat întrucât procedura

de citare a fost îndeplinită legal cu pârâta la domiciliul său situat în Sinaia,

județul Prahova, indicat în acțiune și în întâmpinarea și cererea

reconvențională formulată de pârâtă.

Citarea s-a făcut procedural

prin afișare la domiciliul pârâtei indicat în întâmpinare și cererea

reconvențională, cât și în acțiune, fiind respectate dispozițiile art. 90, art.

91 și art. 92 C. proc. civ., din procesul - verbal de îndeplinire a procedurii

de citare rezultând că persoana citată nu s-a găsit la domiciliu.

Instanța de apel a reținut

în mod corect că nici prin întâmpinare și nici prin cererea reconvențională și

nici ulterior formulării întâmpinării și cererii reconvenționale pârâta nici

personal și nici prin avocatul mandatar nu a solicitat printr-o cerere ca

actele de procedură să fie comunicate procuratoarei sale, astfel că nu sunt

incidente dispozițiile art. 93 C. proc. civ. invocate de pârâtă.

De asemenea, se constată că

întâmpinarea, cererea reconvențională au fost formulate de recurentă în nume

propriu și nu prin mandatar, în cereri nemenționându-se o asemenea calitate,

așa cum cer dispozițiile art. 112 pct. 2 C. proc. civ., încât critica invocată

sub acest aspect nu este întemeiată.

Ca atare susținerile

recurentei că instanța de apel nu a analizat această apărare nu poate fi

primită.

Susținerea recurentei în

sensul că procedura de citare pentru termenul când s-a pronunțat hotărârea

apelată este lovită de nulitate nu poate fi primită, deoarece din examinarea

acestui act procedural rezultă că primirea sa a fost confirmată prin semnătură

de socrul pârâtei D.P.

Cum în cauză pârâta nu a

înțeles să mai stăruie în declarația sa, aceasta lipsind la termenele de

judecată de la 16 aprilie 2007 și 7 mai 2007 și în lipsa dovezii înscrierii în

fals în mod legal instanța de fond a apreciat procedura legal îndeplinită cu

pârâta și cauza în stare de judecată, astfel că nu au fost nesocotite

dispozițiile legale.

Motivul de recurs

fundamentat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondat

întrucât instanța de apel a aplicat și interpretat corect dispozițiile

procedurale reținând că legal comunicarea sentinței apelate s-a făcut la

domiciliul pârâtei indicat în întâmpinare și cererea reconvențională având în

vedere că pârâta nu a solicitat printr-o cerere să i se comunice actele de

procedură la domiciliul mandatarei sale, avocat C.S.

Faptul că pe dovada de

comunicare a sentinței s-a menționat numai numărul acesteia, nu și data

pronunțării ei nu este de natură a atrage nulitatea actului de procedură,

astfel că apărarea pârâtei nu poate fi primită.

Sentința a fost comunicată

pârâtei la data de 16 iunie 2007, conform dovezii existentă la dosar nr. 1020/105/2007

al Tribunalului Prahova, secția comercială, iar apelul a fost formulat la data

de 27 iulie 2007, potrivit datei oficiului P.T.T.R. aplicată pe plicul de

expediere a apelului cu depășirea termenului legal de 15 zile de la comunicare,

prevăzut de dispozițiile art. 284 alin. (1) C. proc. civ., calculat potrivit

dispozițiilor art. 101 C. proc. civ.

Constatând că actul de

procedură a fost îndeplinit cu depășirea termenului imperativ prevăzut de lege,

că partea nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea în termen a

dreptului de a declara apelul printr-o împrejurare mai presus de voința sa,

instanța de apel dând eficiență dispozițiilor legale citate a dispus corect în

sensul respingerii apelului ca tardiv declarat.

Ca o consecință a soluției

adoptate, Înalta Curte apreciază ca fiind de prisos examinarea motivelor de

recurs invocate de recurentă ce vizează fondul pricinii.

Făcând aplicarea

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. recursul declarat de reclamantă urmează a

fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta D.L.C. împotriva deciziei nr. 200 din 8 octombrie 2007 a Curții de

Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 martie 2008.