ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1228/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 76 din 30 ianuarie 2007 Judecătoria Sinaia a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâtă și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta SC C. SA Sinaia împotriva pârâtei D.L.C. în favoarea Tribunalului Prahova, secția comercială, reținând că litigiul dedus judecății este un litigiu comercial și potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. a C. proc. civ. competența de soluționare a cererii revine Tribunalului Prahova, secția comercială. Tribunalul Prahova, soluționând cauza a pronunțat sentința nr. 663 din 7 mai 2007 prin care a admis cererea formulată de reclamanta SC C. SA Sinaia în contradictoriu cu pârâta D.L.C.

și a dispus evacuarea pârâtei și a familiei sale din imobilul proprietatea reclamantei, situat în Sinaia, județul Prahova, a obligat pârâta să plătească reclamantei contravaloarea în lei a sumei de 112 dolari S.U.A. la cursul de schimb B.N.R. din ziua plății, a respins cererea reconvențională ca inadmisibilă. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin contractul de închiriere din 18 noiembrie 2002 reclamanta în calitate de proprietară a închiriat pârâtei apartamentul situat în Sinaia, județul Prahova pe o durată de 1 an, a cărui valabilitate a fost prelungită prin acte adiționale succesive, ultima prelungire a contractului de închiriere făcându-se la data de 7 septembrie 2005 până la data de 31 ianuarie 2006, dată la care efectele contractului de închiriere au încetat și în temeiul dispozițiilor art. 480 C. proc.

civ. a dispus evacuarea pârâtei și a familiei sale din imobil. Cum pârâta a folosit spațiul fără niciun titlu valabil în temeiul dispozițiilor art. 483 C. civ. a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 112 dolari S.U.A. la cursul de schimb B.N.R. din ziua plății. Instanța a respins ca inadmisibilă cererea reconvențională întrucât prin încheierea din 12 martie 2007 s-a admis excepția autorității de lucru judecat a capătului de cerere privind obligarea reclamantei pârâte la încheierea contractului de vânzare - cumpărare asupra apartamentului în favoarea pârâtei. Împotriva sentinței a declarat apel pârâta D.L.C. prin procurator C.S. și prin decizia nr. 200 din 8 octombrie 2007 Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția tardivității declarării apelului invocată de intimata SC C. SA, a respins ca tardiv declarat apelul formulat de pârâta D.L.C.

prin procurator C.S., a respins ca neîntemeiată cererea intimatei de aplicare a amenzii prevăzute de art. 1081 C. proc. civ. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că legal comunicarea sentinței apelate s-a făcut la domiciliul apelantei - pârâte indicat în întâmpinare și cererea reconvențională, având în vedere că ulterior formulării întâmpinării și cererii reconvenționale apelanta - pârâtă nu a solicitat printr-o cerere să i se comunice actele de procedură la domiciliul mandatarei sale, avocat C.S. și că față de data comunicării sentinței apelate, 16 iunie 2007, rezultă că apelul declarat la data de 27 iulie 2007 este tardiv. În ce privește cererea formulată de intimatade aplicare a amenzii prevăzute art. 1081 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ. instanța a reținut că această cerere este neîntemeiată, nefiind dovedită reaua-credință, condiție prevăzută expres de aceste dispoziții legale. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta reclamantă D.L.C. prin mandatar C.S. invocând dispozițiile art. 304 pct. 5 raportat la art. 261 pct. 5 C. proc. civ. și art. 105 alin. (2) C. proc. civ. și dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În dezvoltarea în fapt a recursului recurenta a susținut în esență că a solicitat Curții de Apel prin motivele de apel ca în temeiul art. 296 C. proc. civ. raportat la art. 297 alin. (2) teza finală C. proc.

civ. să anuleze hotărârea, fiind încălcate dispozițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ. deoarece după repunerea pe rol a cauzei ca urmare a pronunțării încheierii din 12 martie 2007 nu a fost legal citată prin mandatarul său, deși la dosarul cauzei a fost depusă procura autentificată din 2006 și împuternicire avocațială, că mandatara trebuia să primească toate actele de procedură și nu apelanta și că instanța de apel nu a analizat acestă apărare. Totodată s-a arătat că pentru termenul când s-a pronunțat hotărârea apelată, respectiv 7 mai 2007, citația emisă pentru apelantă a fost înmânată socrului ei D.P. care se pretinde că ar fi semnat acest act procedural, ceea ce este un fals deoarece socrul său nu locuiește cu apelanta în imobil, având un alt domiciliu și că a cerut a se constata falsul în condițiile art. 180 – art. 184 C. proc.

civ., art. 100 alin. (4) și art. 289 C. pen., cerere asupra căreia Curtea de Apel nu s-a pronunțat, că este nulă comunicarea hotărârii fiind încălcate dispozițiile art. 100 alin (4) pct. 5 C. proc. civ. prevăzute sub sancțiunea nulității și prevederile art. 88 alin. (2) C. proc. civ. în condițiile în care în cuprinsul procesului - verbal nu s-a trecut data pronunțării sentinței; că pe de altă parte citația trebuia înmântă potrivit art. 92 C. proc. civ. personal celui citat care va semna adeverința de primire. În legătură cu fondul cauzei recurenta a arătat că instanța nu a avut rol activ, a încălcat dreptul la apărare și principiul contradictorialității, că reclamanta nu a respectat procedura prevăzută de art. 7201 C. proc.

civ., că greșit s-a dispus evacuarea sa din imobil în temeiul art. 480 C. civ. și a fost obligată la lipsa de folosință în temeiul art. 483 C. civ. Referitor la cererea reconvențională, recurenta a susținut că greșit a fost admisă excepția autorității de lucru judecat și respinsă ca inadmisibilă cererea reconvențională. Intimata SC C. SA Sinaia a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt nefondate, recursul urmând a fi respins pentru următoarele considerente. Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc.

civ. nu este fondat întrucât procedura de citare a fost îndeplinită legal cu pârâta la domiciliul său situat în Sinaia, județul Prahova, indicat în acțiune și în întâmpinarea și cererea reconvențională formulată de pârâtă. Citarea s-a făcut procedural prin afișare la domiciliul pârâtei indicat în întâmpinare și cererea reconvențională, cât și în acțiune, fiind respectate dispozițiile art. 90, art. 91 și art. 92 C. proc. civ., din procesul - verbal de îndeplinire a procedurii de citare rezultând că persoana citată nu s-a găsit la domiciliu. Instanța de apel a reținut în mod corect că nici prin întâmpinare și nici prin cererea reconvențională și nici ulterior formulării întâmpinării și cererii reconvenționale pârâta nici personal și nici prin avocatul mandatar nu a solicitat printr-o cerere ca actele de procedură să fie comunicate procuratoarei sale, astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 93 C. proc.

civ. invocate de pârâtă. De asemenea, se constată că întâmpinarea, cererea reconvențională au fost formulate de recurentă în nume propriu și nu prin mandatar, în cereri nemenționându-se o asemenea calitate, așa cum cer dispozițiile art. 112 pct. 2 C. proc. civ., încât critica invocată sub acest aspect nu este întemeiată. Ca atare susținerile recurentei că instanța de apel nu a analizat această apărare nu poate fi primită. Susținerea recurentei în sensul că procedura de citare pentru termenul când s-a pronunțat hotărârea apelată este lovită de nulitate nu poate fi primită, deoarece din examinarea acestui act procedural rezultă că primirea sa a fost confirmată prin semnătură de socrul pârâtei D.P.

Cum în cauză pârâta nu a înțeles să mai stăruie în declarația sa, aceasta lipsind la termenele de judecată de la 16 aprilie 2007 și 7 mai 2007 și în lipsa dovezii înscrierii în fals în mod legal instanța de fond a apreciat procedura legal îndeplinită cu pârâta și cauza în stare de judecată, astfel că nu au fost nesocotite dispozițiile legale. Motivul de recurs fundamentat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondat întrucât instanța de apel a aplicat și interpretat corect dispozițiile procedurale reținând că legal comunicarea sentinței apelate s-a făcut la domiciliul pârâtei indicat în întâmpinare și cererea reconvențională având în vedere că pârâta nu a solicitat printr-o cerere să i se comunice actele de procedură la domiciliul mandatarei sale, avocat C.S.

Faptul că pe dovada de comunicare a sentinței s-a menționat numai numărul acesteia, nu și data pronunțării ei nu este de natură a atrage nulitatea actului de procedură, astfel că apărarea pârâtei nu poate fi primită. Sentința a fost comunicată pârâtei la data de 16 iunie 2007, conform dovezii existentă la dosar nr. 1020/105/2007 al Tribunalului Prahova, secția comercială, iar apelul a fost formulat la data de 27 iulie 2007, potrivit datei oficiului P.T.T.R. aplicată pe plicul de expediere a apelului cu depășirea termenului legal de 15 zile de la comunicare, prevăzut de dispozițiile art. 284 alin. (1) C. proc. civ., calculat potrivit dispozițiilor art. 101 C. proc. civ.

Constatând că actul de procedură a fost îndeplinit cu depășirea termenului imperativ prevăzut de lege, că partea nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea în termen a dreptului de a declara apelul printr-o împrejurare mai presus de voința sa, instanța de apel dând eficiență dispozițiilor legale citate a dispus corect în sensul respingerii apelului ca tardiv declarat. Ca o consecință a soluției adoptate, Înalta Curte apreciază ca fiind de prisos examinarea motivelor de recurs invocate de recurentă ce vizează fondul pricinii. Făcând aplicarea dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. recursul declarat de reclamantă urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta D.L.C. împotriva deciziei nr. 200 din 8 octombrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 martie 2008.