ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2873/2009

Ședința publică de la 12 noiembrie 2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta O.N.T. Carpați SA

București i-a chemat în judecată pe pârâții M.M. și M.G. pentru ca instanța,

prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate rezilierea contractului de

închiriere nr. 3 din 1 august 1999 încheiat între reclamantă și pârâți, din culpa

exclusivă a acestora, să dispună evacuarea părților de îndată și fără trecerea

vreunui termen din spațiul pe care-l ocupă, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul Prahova, secția

comercială și de contencios administrativ, a admis excepția autorității de lucru

judecat și a respins acțiunea reclamantei, cu obligarea acesteia din urmă la

plata către pârâți a cheltuielilor de judecată în sumă de 550 lei, așa cum

rezultă din sentința nr. 364 din 14 martie 2007.

Prin decizia nr. 549 din 12 iulie

2007 Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, a admis apelul formulat de reclamanta O.N.T. Carpați SA București, a

desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe.

Rejudecând cauza, Tribunalul Prahova,

secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 1051 din 10

noiembrie 2008 a admis acțiunea formulată de reclamantă, a dispus rezilierea

contractului de închiriere încheiat între părți și evacuarea pârâților din

spațiul închiriat în Sinaia, județul Prahova, precum și obligarea pârâților la

plata către reclamantă a sumei de 204,3 lei cheltuieli de judecată.

Apelul declarat de pârâții M.M. și M.G.

împotriva sentinței mai sus menționată a fost respins ca nefondat prin decizia

nr. 37 din 13 martie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, conform căreia apelanții pârâți au fost

obligați să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 1.190 lei.

Împotriva acestei decizii pârâții M.M. și

M.G. au formulat recurs pe care nu l-au timbrat.

Din analiza actelor și lucrărilor

dosarului rezultă că recurenții pârâți au fost citați cu mențiunea de a timbra,

în solidar, cererea de recurs cu suma de 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,3

lei timbru judiciar (filele 6 și 7 dosar recurs), obligație pe care însă nu

și-au îndeplinit-o.

Or, este de reținut că în conformitate cu

dispozițiile art. 20 pct. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele

judiciare de timbru și art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul

judiciar, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru datorată

și/sau timbrul judiciar, cererea părții se anulează ca netimbrată.

Constatând că recurenții pârâți, deși au

fost citați cu mențiunea de a timbra recursul, nu și-au îndeplinit această

obligație, motiv pentru care în conformitate cu dispozițiile legale menționate

mai sus, Curtea urmează a anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul

declarat de pârâții M.M. și M.G. împotriva deciziei nr. 37 din 13 martie 2009 a

Curții de Apel Ploiești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2009.