ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2270/2006

Asupra recursului, din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la nr. 351 din 25 martie 2005 pe rolul Judecătoriei Sinaia, reclamanta A.E. a

solicitat să se dispună evacuarea pârâtelor SC O.C. și C.T.M. din spațiul

situat în Sinaia, deoarece pârâtele ocupă imobilul fără titlu.

Judecătoria Sinaia a

pronunțat sentința civilă nr. 411 din 10 mai 2005, prin care a respins, ca

neîntemeiate, excepțiile invocate de pârâtă privind autoritatea de lucru

judecat, lipsa de obiect și inadmisibilitatea acțiunii; a admis acțiunea

restrânsă și precizată formulată de reclamanta A.E. împotriva pârâtei SC O.C.

SA București și a obligat-o pe aceasta să lase deplina proprietate și liniștita

posesie a spațiului situat la etajul unu, etajul doi și mansarda imobilului din

orașul Sinaia, județul Prahova.

Recursul declarat de pârâta

SC O.C. împotriva sentinței civile nr. 411/2005, a fost admis, prin decizia nr.

363 din 3 octombrie 2005 a Tribunalului Prahova, secția comercială, și în

consecință s-a casat sentința și s-a stabilit competența materială a

soluționării cauzei în favoarea acestui tribunal. Ulterior s-a pronunțat

sentința civilă nr. 583 din 19 decembrie 2005 a Tribunalului Prahova, secția comercială

și de contencios administrativ, prin care s-a admis excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantei invocată de aceasta pe calea notelor din data

de 13 decembrie 2005 și de pârâta SC O.C. SA, pe calea notelor de ședință din

data de 19 decembrie 2005. S-a respins cererea formulată de reclamanta A.E. în

contradictoriu cu pârâtele SC ONT Carpați SA și Sucursala N.M. Sinaia, ca fiind

introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă; a fost obligată

reclamanta la 1.100 RON cheltuieli de judecată către pârâta SC O.C. SA,

reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva sentinței civile nr.

583/2005 a declarat apel reclamanta și în consecință s-a pronunțat decizia nr. 52

din 7 martie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, prin care s-a respins apelul, ca nefondat.

Reclamanta a declarat recurs

împotriva deciziei nr. 52/2006, criticând-o pentru nelegalitate și arătând, în

esență, că nu trebuia să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată, prin

sentința civilă nr. 583/2005 deoarece ea însăși a invocat excepția lipsei sale

de calitate procesuală, iar tribunalul a admis această excepție și astfel

procesul s-a încheiat.

În raport de acest motiv,

reclamanta solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii în sensul

respingerii cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.

Pârâta SC O.C. a formulat

întâmpinare solicitând respingerea recursului, ca nefondat, deoarece reclamanta

vânduse imobilul, la data de 18 octombrie 2004, anterior formulării acțiunii,

iar pârâta nici nu mai ocupa acest spațiu; pârâta a solicitat obligarea

reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, în recurs.

Înalta Curte, analizând

actele și lucrările dosarului, în raport de motivul de recurs și de susținerile

din întâmpinare, constată că același motiv a fost invocat de reclamantă și în

apel, în sensul că în mod nelegal instanța de fond a obligat-o la plata

cheltuielilor de judecată, însă curtea de apel a respins apelul, cu motivarea

eliptică: „în consecință, în mod corect instanța de fond a obligat-o pe

reclamanta apelantă la cheltuieli de judecată către intimata pârâtă SC O.C. SA,

considerând că este în culpă procesuală”.

Astfel fiind, rezultă că

apelul a fost respins fără a se motiva care este culpa procesuală a

reclamantei, constatată de instanța de control judiciar, care a format

convingerea că în mod legal au fost acordate cheltuieli de judecată la fond, în

temeiul art. 274 C. proc. civ.

Față de cele ce preced,

Înalta Curte constată că recursul este fondat și în temeiul art. 304

7

coroborat cu art. 312 C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia și va

trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta A.E. împotriva deciziei nr. 52 din 7 martie 2006 a Curții de Apel

Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, casează decizia recurată

și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 iunie 2006.