ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2270/2006

Asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la nr. 351 din 25 martie 2005 pe rolul Judecătoriei Sinaia, reclamanta A.E. a solicitat să se dispună evacuarea pârâtelor SC O.C. și C.T.M. din spațiul situat în Sinaia, deoarece pârâtele ocupă imobilul fără titlu. Judecătoria Sinaia a pronunțat sentința civilă nr. 411 din 10 mai 2005, prin care a respins, ca neîntemeiate, excepțiile invocate de pârâtă privind autoritatea de lucru judecat, lipsa de obiect și inadmisibilitatea acțiunii; a admis acțiunea restrânsă și precizată formulată de reclamanta A.E. împotriva pârâtei SC O.C. SA București și a obligat-o pe aceasta să lase deplina proprietate și liniștita posesie a spațiului situat la etajul unu, etajul doi și mansarda imobilului din orașul Sinaia, județul Prahova.

Recursul declarat de pârâta SC O.C. împotriva sentinței civile nr. 411/2005, a fost admis, prin decizia nr. 363 din 3 octombrie 2005 a Tribunalului Prahova, secția comercială, și în consecință s-a casat sentința și s-a stabilit competența materială a soluționării cauzei în favoarea acestui tribunal. Ulterior s-a pronunțat sentința civilă nr. 583 din 19 decembrie 2005 a Tribunalului Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, prin care s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată de aceasta pe calea notelor din data de 13 decembrie 2005 și de pârâta SC O.C. SA, pe calea notelor de ședință din data de 19 decembrie 2005. S-a respins cererea formulată de reclamanta A.E.

în contradictoriu cu pârâtele SC ONT Carpați SA și Sucursala N.M. Sinaia, ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă; a fost obligată reclamanta la 1.100 RON cheltuieli de judecată către pârâta SC O.C. SA, reprezentând onorariu de avocat. Împotriva sentinței civile nr. 583/2005 a declarat apel reclamanta și în consecință s-a pronunțat decizia nr. 52 din 7 martie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a respins apelul, ca nefondat. Reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei nr. 52/2006, criticând-o pentru nelegalitate și arătând, în esență, că nu trebuia să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată, prin sentința civilă nr. 583/2005 deoarece ea însăși a invocat excepția lipsei sale de calitate procesuală, iar tribunalul a admis această excepție și astfel procesul s-a încheiat.

În raport de acest motiv, reclamanta solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii în sensul respingerii cererii de acordare a cheltuielilor de judecată. Pârâta SC O.C. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, ca nefondat, deoarece reclamanta vânduse imobilul, la data de 18 octombrie 2004, anterior formulării acțiunii, iar pârâta nici nu mai ocupa acest spațiu; pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, în recurs. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivul de recurs și de susținerile din întâmpinare, constată că același motiv a fost invocat de reclamantă și în apel, în sensul că în mod nelegal instanța de fond a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată, însă curtea de apel a respins apelul, cu motivarea eliptică: „în consecință, în mod corect instanța de fond a obligat-o pe reclamanta apelantă la cheltuieli de judecată către intimata pârâtă SC O.C.

SA, considerând că este în culpă procesuală”. Astfel fiind, rezultă că apelul a fost respins fără a se motiva care este culpa procesuală a reclamantei, constatată de instanța de control judiciar, care a format convingerea că în mod legal au fost acordate cheltuieli de judecată la fond, în temeiul art. 274 C. proc. civ. Față de cele ce preced, Înalta Curte constată că recursul este fondat și în temeiul art. 304 7 coroborat cu art. 312 C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta A.E. împotriva deciziei nr. 52 din 7 martie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, casează decizia recurată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iunie 2006.