ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3521/2005

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 3782 din 31 martie

2003 Judecătoria Brașov a admis excepția lipsei calității procesuale active a

SC A.C. SA Brașov și a respins acțiunea acesteia prin care solicită evacuarea

pârâților S.G. și S.P. din imobilul situat în Brașov, înscris în C.F. 26786

Brașov.

Tribunalul Brașov, secția civilă,

prin decizia civilă nr. 104/A din 9 februarie 2003, a admis excepția lipsei

calității de reprezentant a numitului D.N. pentru apelanta SC A.C. SA și în

consecință a anulat apelul declarat împotriva sentinței dată de Judecătoria

Brașov.

Împotriva deciziei pronunțată în

apel de Tribunalul Brașov a declarat recurs reclamanta SC A.C. SA Brașov.

Investită, inițial, cu soluționarea

acestei căi de atac, Curtea de Apel Brașov, secția civilă, prin decizia civilă

nr. 946/R din 1 octombrie 2004, în compunere majoritară, și-a declinat

competența de soluționare a recursului în favoarea Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Pentru a decide astfel s-a motivat,

în esență, că prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 58/2003 instanța de drept

comun competentă material pentru soluționarea recursurilor în materie civilă a

devenit Înalta Curte de Casație și Justiție, curțile de apel și tribunalele

fiind competente a soluționa recursurile numai în situații de excepție, prevăzute

în mod expres de lege. S-a apreciat că, în speță, nu sunt incidente prevederile

art. II alin. (2) din Legea nr. 195/2004, nefiind îndeplinită cerința acestui

text de lege ca recursul să se afle pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție pentru ca el să fie trimis spre judecată curții de apel.

Astfel investită, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată următoarele:

Potrivit art. 3 pct. 2

1

C.

proc. civ. , text introdus prin art. 1 pct. 2 din Legea nr. 195/2004, curțile

de apel judecă ca instanță de recurs, recursurile în cazurile expres prevăzute

de lege.

Unul din „cazurile expres prevăzute

de lege” este și cel stipulat în art. II alin. (2) din Legea nr. 195/2004

pentru aprobarea O.U.G. nr. 58/2003 privind modificarea și completarea Codului

de procedură civilă, potrivit cu care „recursurile aflate pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție și care au ca obiect hotărâri prin care

tribunalele au judecat apeluri se trimit spre judecată curților de apel”.

Sunt îndreptățite criticile ce pot

fi aduse formulării „recursurile aflate pe rolul...” cel puțin pentru

impreciziunea redactării textului, dar în nici un caz legiuitorul nu a urmărit

să creeze o discriminare, sub aspectul competenței materiale, între recursurile

aflate pe rolul instanței supreme și care au ca obiect hotărâri prin care

tribunalele au judecat ca instanțe de apel și cele care, la data apariției

Legii nr. 195/2004, nu se găseau, încă, pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție și care au ca obiect aceleași hotărâri.

Așa cum s-a arătat, unanim, în

doctrină, prin Legea nr. 195/2004 s-au adus „corective” necesare O.U.G. nr. 58/2003

pentru „deblocarea” sistemului căilor de atac, una din aceste corective vizând

reintroducerea, chiar parțială, a regulii justiției de proximitate, curțile de

apel redevenind instanțe de recurs pentru recursurile ce au ca obiect hotărâri

prin care tribunalele au judecat apeluri.

Față de cele ce preced, se va

trimite cauza privind soluționarea recursului declarat de reclamantă împotriva

deciziei nr. 104/A din 9 februarie 2003 a Tribunalului Brașov, la Curtea de

Apel Brașov, prezenta decizie îndeplinind, conform art. 22 C. proc. civ., rolul

de regulator de competență.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Trimite cauza privind soluționarea

recursului declarat de reclamanta SC A.C. SA împotriva deciziei civile nr. 104/A

din 9 februarie 2004 a Tribunalului Brașov la Curtea de Apel Brașov, prezenta

îndeplinind rolul de regulator de competență.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 4 mai 2005.