ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3521/2005

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 3782 din 31 martie 2003 Judecătoria Brașov a admis excepția lipsei calității procesuale active a SC A.C. SA Brașov și a respins acțiunea acesteia prin care solicită evacuarea pârâților S.G. și S.P. din imobilul situat în Brașov, înscris în C.F. 26786 Brașov. Tribunalul Brașov, secția civilă, prin decizia civilă nr. 104/A din 9 februarie 2003, a admis excepția lipsei calității de reprezentant a numitului D.N. pentru apelanta SC A.C. SA și în consecință a anulat apelul declarat împotriva sentinței dată de Judecătoria Brașov. Împotriva deciziei pronunțată în apel de Tribunalul Brașov a declarat recurs reclamanta SC A.C.

SA Brașov. Investită, inițial, cu soluționarea acestei căi de atac, Curtea de Apel Brașov, secția civilă, prin decizia civilă nr. 946/R din 1 octombrie 2004, în compunere majoritară, și-a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pentru a decide astfel s-a motivat, în esență, că prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 58/2003 instanța de drept comun competentă material pentru soluționarea recursurilor în materie civilă a devenit Înalta Curte de Casație și Justiție, curțile de apel și tribunalele fiind competente a soluționa recursurile numai în situații de excepție, prevăzute în mod expres de lege. S-a apreciat că, în speță, nu sunt incidente prevederile art. II alin. (2) din Legea nr. 195/2004, nefiind îndeplinită cerința acestui text de lege ca recursul să se afle pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru ca el să fie trimis spre judecată curții de apel.

Astfel investită, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele: Potrivit art. 3 pct. 2 1 C. proc. civ. , text introdus prin art. 1 pct. 2 din Legea nr. 195/2004, curțile de apel judecă ca instanță de recurs, recursurile în cazurile expres prevăzute de lege. Unul din „cazurile expres prevăzute de lege” este și cel stipulat în art. II alin. (2) din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea O.U.G. nr. 58/2003 privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, potrivit cu care „recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție și care au ca obiect hotărâri prin care tribunalele au judecat apeluri se trimit spre judecată curților de apel”.

Sunt îndreptățite criticile ce pot fi aduse formulării „recursurile aflate pe rolul...” cel puțin pentru impreciziunea redactării textului, dar în nici un caz legiuitorul nu a urmărit să creeze o discriminare, sub aspectul competenței materiale, între recursurile aflate pe rolul instanței supreme și care au ca obiect hotărâri prin care tribunalele au judecat ca instanțe de apel și cele care, la data apariției Legii nr. 195/2004, nu se găseau, încă, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție și care au ca obiect aceleași hotărâri. Așa cum s-a arătat, unanim, în doctrină, prin Legea nr. 195/2004 s-au adus „corective” necesare O.U.G. nr. 58/2003 pentru „deblocarea” sistemului căilor de atac, una din aceste corective vizând reintroducerea, chiar parțială, a regulii justiției de proximitate, curțile de apel redevenind instanțe de recurs pentru recursurile ce au ca obiect hotărâri prin care tribunalele au judecat apeluri.

Față de cele ce preced, se va trimite cauza privind soluționarea recursului declarat de reclamantă împotriva deciziei nr. 104/A din 9 februarie 2003 a Tribunalului Brașov, la Curtea de Apel Brașov, prezenta decizie îndeplinind, conform art. 22 C. proc. civ., rolul de regulator de competență.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Trimite cauza privind soluționarea recursului declarat de reclamanta SC A.C. SA împotriva deciziei civile nr. 104/A din 9 februarie 2004 a Tribunalului Brașov la Curtea de Apel Brașov, prezenta îndeplinind rolul de regulator de competență. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 mai 2005.