ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5297/2006

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția civilă, la 22 ianuarie 2002, reclamanta RA A.P.P.S., sucursala pentru Reprezentare și Protocol Sinaia a chemat în judecată pe pârâții P.L.C.M., S.V.A., P.A., N.M.C.E., A.U.H.D., L.(A.)V. și N.L.J.A. pentru ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâților a plata sumei de 500.000 dolari SUA calculați în lei la data plății. În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că suma solicitată reprezintă contravaloarea lucrărilor de investiții efectuate de reclamantă la vila T. din Sinaia al cărui proprietari sunt pârâții.

Imobilul în litigiu a fost naționalizat prin Decretul nr. 92/1950, prin hotărâri judecătorești intervenite după apariția Legii nr. 112/1995 reclamanta fiind obligată să-l lase pârâților în deplină proprietate și posesie. Lucrările de reparații și consolidare, de recompartimentare și de ridicare a gradului de siguranță seismică s-au încheiat definitiv la 31 mai 1990. Prin sentința civilă nr. 363 din 2 aprilie 2003, Tribunalul Prahova, secția civilă, a respins acțiunea ca efect al admiterii excepției lipsei calității procesuale active și pasive. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că din actele depuse la dosarul cauzei nu rezultă că reclamanta ar fi executat lucrările de investiții pretinse și că ar fi preluat imobilul de la fosta Î.O.G.

Sinaia și de la SC C. SA Furnica. Cât privește calitatea procesuală pasivă, potrivit art. 49 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 obligația de despăgubire pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinația de locuință preluate fără titlu valabil, revine statului sau unității deținătoare. Imobilul în litigiu a fost preluat de către stat fără un titlu valabil, fapt constatat la pronunțarea deciziei civile nr. 2953/1999 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă și irevocabilă prin hotărârea curții de apel. Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 579 din 26 aprilie 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă. În considerentele hotărârii sale, instanța de apel a arătat că în perioada anilor 1986-1990 administratorul imobilului, Î.E.O.

Sinaia, a început reconstrucția acestuia, schimbând destinația în hotel și restaurant. Prin acte normative adoptate ulterior anului 1989, imobilul a intrat succesiv în patrimoniul R.A. R.T.P.D. & C., SC C.F. SA și, respectiv, R.A. A.P.P.S. Imobilul a fost predat pârâților la 10 mai 2000. Reclamanta nu poate pretinde contravaloarea pretinselor îmbunătățiri efectuate la un imobil pe care l-a scos abuziv din posesia proprietarului și pe care l-a modificat substanțial, prin schimbarea destinației fără acordul proprietarului, întrucât s-ar aduce atingere principiului de drept potrivit căruia nimeni nu-și poate invoca propria culpă.

Un atare principiu a fost avut în vedere și de legiuitor care a prevăzut expres, în art. 49 din Legea nr. 10/2001, faptul că chiriașii au dreptul la despăgubire pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinația de locuință prin îmbunătățirile necesare și utile, făcându-se distincție cu privire la persoana obligată la despăgubire după cum imobilul a fost preluat cu titlu sau fără titlu. Nu a fost primită susținerea apelantei reclamante în sensul că Legea nr. 10/2001 nu este incidentă în cauză, imobilul fiind restituit anterior intrării în vigoare a acestei legi. A considera că art. 49 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 se aplică numai imobilelor restituite în baza acestei legi, ar conduce la discriminări între persoane aflate în aceeași situație, cu consecința încălcării principiului egalității în drepturi reglementat de art. 16 din Constituție.

Hotărârea instanței de apel a fost recurată de către apelanta reclamantă critica, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., vizând următoarele aspecte: Reclamanta are calitatea de a solicita contravaloarea investițiilor efectuate la imobilul proprietatea pârâților, aceasta fiind succesoare în drepturi și obligații a persoanei juridice în patrimoniul căreia se afla imobilul la data efectuării acestor investiții. Investițiile au fost realizate de T.A.G.C. și au fost finanțate de I.E.O. Sinaia, al cărei patrimoniu a fost preluat de RA D. & C. în baza H.G. nr. 763/1990 în anexa 1 la poziția 5 figurează, ca trecând în patrimoniul noii regii autonome, Î.T. Sinaia. Prin H.G.

nr. 1226/1990 s-a înființat SC C.F. SA, care a preluat activul și pasivul RA D.&C. La poziția 3 din anexa la actul normativ menționat figurează SC C.F. SA. În temeiul art. 2 din H.G. nr. 639/1995, se aprobă comasarea prin absorbție a SC C.F. SA Sinaia … cu RA A.P.P.S. de sub autoritatea Secretariatului General al Guvernului. În mod neîntemeiat instanțele au considerat că sunt incidente în cauză prevederile art. 49 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Această lege are incidență numai asupra imobilelor preluate abuziv și nerestituite până la momentul intrării sale în vigoare. Or, hotelul T. a fost restituit în anii 1999, 2000. Potrivit principiului de drept privind neretroactivitatea legii, instanța în mod greșit a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei.

Un alt argument este acela că art. 49 alin. (3) se referă exclusiv la drepturile chiriașilor, RA A.P.P.S. neavând niciodată această calitate. Pe fondul cauzei, s-a arătat că față de degradările datorate umezelii și infiltrațiilor de apă, în anul 1986 s-a început reconstrucția imobilului în litigiu, acestea fiind finalizate la 31 mai 1990, moment la care vila se afla în proprietatea Statului Român în baza Decretului nr. 92/1950. Întrucât pârâții au preluat acest imobil cu toate lucrările de investiții efectuate de antecesoarea reclamantei, s-a produs o mărire a patrimoniului lor pe seama patrimoniului RA A.P.P.S. În dovedirea recursului, în temeiul art. 305 C. proc. civ., recurenta a depus la dosar H.G.

nr. 763 din 6 iulie 1990, H.G. nr. 1226 din 21 noiembrie 1990 și H.G. nr. 639 din 18 august 1995. Prin întâmpinări, intimații S.V.A., P.A. și A.U.H.D. au solicitat respingerea recursului, hotărârile instanțelor de fond fiind legale. Analizând hotărârea instanței de apel, în limitele criticilor formulate prin motivele de recurs și în raport de dovezile administrate în toate etapele procesuale, Curtea a apreciat că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente: Prima instanță și-a întemeiat soluția, păstrată în apel, pe admiterea a două excepții: lipsa de calitate procesuală activă și lipsa de calitate procesuală pasivă. Întrucât prin motivele de recurs s-au formulat critici cu privire la modalitatea de soluționare a ambelor excepții, pornind de la criteriul impus de art. 137 C. proc.

civ., coroborat cu acela al caracterului și efectelor pe care tind să le realizeze excepțiile invocate concomitent, Curtea a analizat cu prioritate legalitatea soluției de admitere a excepției privitoare la reclamantă. Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între reclamant și titularul dreptului dedus judecății. Obiectul cererii cu care a fost învestită instanța la 22 ianuarie 2002 îl constituie contravaloarea lucrărilor de investiții finanțate de I.E.O. Sinaia, și realizate de T.A.G.C., la imobilul ce a fost preluat de stat din patrimoniul autorilor pârâților, în temeiul Decretului nr. 92/1950. Acțiunea fiind promovată de RA A.P.P.S., reclamanta trebuia să facă dovada că este continuatoarea personalității juridice a Î.E.O.

Sinaia, în patrimoniul căreia s-a aflat imobilul restituit pârâților. Prin H.G. nr. 763 din 6 iulie 1990 a fost înființată RA R.T.P.D.&C., care a preluat Î.T. Sinaia, așa cum rezultă din anexa nr. 1 poziția 5. Faptul că ulterior, în temeiul H.G. nr. 1226/1990, SC C.F. SA a preluat patrimoniul RA D.&C., iar în condițiile art. 2 din H.G. nr. 639/1995 SC C.F. SA a fost absorbită de către RA A.P.P.S., nu conduce la concluzia că Î.T. Sinaia este una și aceeași persoană juridică cu I.E.O. Sinaia, care a finanțat lucrările de investiții. Ca atare, instanțele de fond au considerat în mod corect faptul că reclamanta nu are calitate procesuală în prezenta cauză, astfel încât criticile formulate nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 5 C. proc.

civ. Păstrând soluția dată excepției lipsei calității procesuale active, nu se mai impune cercetarea modului de rezolvare a celeilalte excepții, și cu atât mai puțin, analiza aspectelor privitoare la fondul raportului juridic. Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1). proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta RA A.P.P.S. împotriva deciziei civile nr. 579 din 26 aprilie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2006.