ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1410/2003

Decizia nr. 1410 Dosar nr. 118/2002 Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta R.A. „Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat” București a chemat în judecată pe pârâții T.A.E., T.R.P.S. și T.T.F., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați la plata sumei de 6.119.491.802 lei, reprezentând contravaloarea investițiilor pe care le-a efectuat la vila „V.”. Motivându-și acțiunea, reclamanta a arătat că a fost obligată să le lase în proprietate reclamanților imobilul susmenționat, prin hotărâre judecătorească, dar că despăgubirile pe care au fost obligați să i le plătească, pentru extinderea și îmbunătățirea vilei, în sumă de 234.508.198 lei nu reprezintă valoarea lor reală.

Prin sentința nr. 157 din 11 iunie 2001, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția civilă, acțiunea a fost respinsă, ca neîntemeiată. Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 122 din 27 noiembrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă. Împotriva susmenționatei decizii a declarat recurs reclamanta, întemeindu-l pe prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. și susținând în esență că în cauză nu există autoritate de lucru judecat, mai ales că instanța de fond a respins această excepție invocată de pârâți, că instanța de apel nu a examinat toate motivele de apel pe care le-a formulat și că expertiza tehnică efectuată de expert D.L.

nu este o probă extrajudiciară, motiv pentru care a fost înlăturată, ci o probă judiciară. Recursul este nefondat. Prin sentința civilă nr. 4412 din 9 decembrie 1998, pronunțată de Judecătoria Câmpina, rămasă definitivă și prin decizia nr. 1128 din 5 mai 1999 a Tribunalului Prahova, secția civilă, și irevocabilă prin decizia nr. 3043 din 28 septembrie 1999 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții T.A.E., T.R.P.S. și T.T.F. și au fost obligați pârâții Consiliul local al orașului Sinaia și R.A. „Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat, sucursala de reprezentare și protocol Sinaia să le lase în deplină proprietate imobilul situat în Sinaia.

Prin aceeași sentință a fost și admisă cererea reconvențională formulată de pârâta R.A. „Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat” București, căreia, reclamanții au fost obligați să-i plătească suma de 234.508.198 lei, reprezentând contravaloarea extinderilor și îmbunătățirilor aduse imobilului, iar până la plata acestei sume a fost instituit dreptul de retenție al pârâtei asupra imobilului. Suma de 243.000.000 lei a fost depusă în contul pârâtei de către reclamanți la data de 31 ianuarie 2000, conform chitanței nr. 1663407/2000 emisă de Banca Comercială Română, iar prin procesul-verbal din 24 martie 2000 al executorului judecătoresc al Judecătoriei Sinaia s-a constatat că pârâta evacuase imobilul, care a fost predat reclamantului T.R.S.

În atare situație față de împrejurarea că nici reclamanta – recurentă nu a susținut că după judecarea procesului de revendicare ar mai fi efectuat lucrări de îmbunătățiri la imobil, ci a arătat în acțiune doar că este derizoriu cuantumul despăgubirilor stabilite prin sentința Judecătoriei Câmpina, se constată că, în mod legal au concluzionat instanțele că în cauză sunt întrunite cerințele art. 1201 C. civ., în sensul că, nu mai poate fi repus în discuție cuantumul despăgubirilor, care a fost stabilit cu autoritate de lucru judecat. Apărările pe care reclamanta le-a invocat în prezenta cauză, puteau constitui doar motive de apel sau de recurs în cadrul procesului de revendicare, în care a formulat cererea reconvențională privitoare la despăgubiri.

În raport de aceste considerente devine inutilă examinarea celorlalte critici formulate de recurentă. În consecință, neexistînd nici unul din motivele de casare prevăzute în art. 304 C. proc. civ., în limita criticilor formulate, recursul urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta R.A. Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat împotriva deciziei civile nr. 122 din 27 noiembrie 2001 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2003.