ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1410/2003

Decizia nr.  1410

Dosar nr. 118/2002

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamanta R.A. „Administrația Patrimoniului

Protocolului de Stat” București a chemat în judecată pe pârâții T.A.E., T.R.P.S.

și T.T.F., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați la plata

sumei de 6.119.491.802 lei, reprezentând contravaloarea investițiilor pe care

le-a efectuat la vila „V.”.

Motivându-și acțiunea, reclamanta a arătat că a

fost obligată să le lase în proprietate reclamanților imobilul susmenționat,

prin hotărâre judecătorească, dar că despăgubirile pe care au fost obligați să

i le plătească, pentru extinderea și îmbunătățirea vilei, în sumă de

234.508.198 lei nu reprezintă valoarea lor reală.

Prin sentința nr. 157 din 11 iunie 2001,

pronunțată de Tribunalul Prahova, secția civilă, acțiunea a fost respinsă, ca

neîntemeiată.

Apelul declarat de reclamantă împotriva

sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 122 din 27

noiembrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă.

Împotriva susmenționatei decizii a declarat

recurs reclamanta, întemeindu-l pe prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. și

susținând în esență că în cauză nu există autoritate de lucru judecat, mai ales

că instanța de fond a respins această excepție invocată de pârâți, că instanța

de apel nu a examinat toate motivele de apel pe care le-a formulat și că

expertiza tehnică efectuată de expert D.L. nu este o probă extrajudiciară,

motiv pentru care a fost înlăturată, ci o probă judiciară.

Recursul este nefondat.

Prin sentința civilă nr. 4412 din 9 decembrie

1998, pronunțată de Judecătoria Câmpina, rămasă definitivă și prin decizia nr. 1128

din 5 mai 1999 a Tribunalului Prahova, secția civilă, și irevocabilă prin

decizia nr. 3043 din 28 septembrie 1999 a Curții de Apel Ploiești, secția

civilă, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții T.A.E., T.R.P.S. și T.T.F.

și au fost obligați pârâții Consiliul local al orașului Sinaia și R.A.

„Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat, sucursala de reprezentare și

protocol Sinaia să le lase în deplină proprietate imobilul situat în Sinaia.

Prin aceeași sentință a fost și admisă cererea

reconvențională formulată de pârâta R.A. „Administrația Patrimoniului

Protocolului de Stat” București, căreia, reclamanții au fost obligați să-i

plătească suma de 234.508.198 lei, reprezentând contravaloarea extinderilor și

îmbunătățirilor aduse imobilului, iar până la plata acestei sume a fost

instituit dreptul de retenție al pârâtei asupra imobilului.

Suma de 243.000.000 lei a fost depusă în contul

pârâtei de către reclamanți la data de 31 ianuarie 2000, conform chitanței nr. 1663407/2000

emisă de Banca Comercială Română, iar prin procesul-verbal din 24 martie 2000

al executorului judecătoresc al Judecătoriei Sinaia s-a  constatat că pârâta

evacuase imobilul, care a fost predat reclamantului T.R.S.

În atare situație față de împrejurarea că nici

reclamanta – recurentă nu a susținut că după judecarea procesului de

revendicare ar mai fi efectuat lucrări de îmbunătățiri la imobil, ci a arătat

în acțiune doar că este derizoriu cuantumul despăgubirilor stabilite prin

sentința Judecătoriei Câmpina, se constată că, în mod legal au concluzionat

instanțele că în cauză sunt întrunite cerințele art. 1201  C. civ., în sensul

că, nu mai poate fi repus în discuție cuantumul despăgubirilor, care a fost

stabilit cu autoritate de lucru judecat.

Apărările pe care reclamanta le-a invocat în

prezenta cauză, puteau constitui doar motive de apel sau de recurs în cadrul

procesului de revendicare, în care a formulat cererea reconvențională

privitoare la despăgubiri.

În raport de aceste considerente devine inutilă

examinarea celorlalte critici formulate de recurentă.

În consecință,  neexistînd nici unul din

motivele de casare prevăzute în art. 304 C. proc. civ., în limita criticilor

formulate, recursul urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta R.A. Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat

împotriva deciziei civile nr. 122 din 27 noiembrie 2001 a Curții de Apel

Ploiești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 aprilie

2003.