ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7124/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 19 februarie 2004 S.C. și S.Ș. au chemat în judecată Primăria Municipiului Ploiești, contestând modalitatea în care pârâta înțelege să-i despăgubească pentru imobilul ce a fost proprietatea lor, conform Legii nr. 10/2001. În motivarea acțiunii, s-a arătat că au formulat notificare Primăriei Ploiești pentru a putea beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de acest act normativ pentru imobilul ce a fost proprietatea lor, situat în Ploiești.

Au mai arătat reclamanții că pentru refuzul nejustificat al pârâtei de a le răspunde la notificare au formulat acțiune pe dreptul comun soluționată prin sentința civilă nr. 1883/2003, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 954/2003 a Tribunalului Prahova și urmare a acestei hotărâri, pârâta le-a comunicat prin adresa nr. 12048/2003 că imobilul a fost evaluat la suma de 435.686.129 lei, pe care nu au înțeles să o conteste. Au mai precizat reclamanții că ulterior pârâta le-a solicitat punctul de vedere în sensul dacă doresc titulari de valoare nenominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acțiuni la societățile tranzacționate pe piața de capital, însă această ofertă este nelegală pentru că au dreptul de a beneficia de despăgubiri bănești.

Fiind astfel investit, Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 226 din 10 martie 2004, a admis excepția prematurității contestației invocată din oficiu și a respins contestația ca prematur introdusă. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prezenta contestație este prematur introdusă întrucât, potrivit art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, numai împotriva deciziei prevăzută la alin. (1) din art. 24 a aceleiași legi persoana îndreptățită poate ataca în justiție decizia în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia. Or, în speță, o atare decizie nu a fost emisă. Prin decizia civilă nr. 1432 din 4 mai 2004 Curtea de Apel Ploiești a admis apelul reclamanților, a anulat sentința primei instanțe, iar pe fond, a admis contestația în sensul că s-a constatat dreptul contestatorilor de a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că în mod greșit instanța de fond a apreciat ca fiind introdusă prematur contestația ignorând adresa nr. 12048/2003 emisă de pârâtă prin care a comunicat reclamanților împrejurarea că imobilul, fostă proprietate a lor, situat în Ploiești, a fost evaluat la 435.686.129 lei, evaluare pe care reclamanții nu au contestat-o. În conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 „ în cazul imobilelor cu destinația de locuință, dacă restituirea în natură nu este posibilă, oferta de restituire prin echivalent se poate face sub forma unor despăgubiri bănești, persoana îndreptățită poate opta pentru celelalte forme de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului”.

Or, contestatorii au optat, necontestând evaluarea de 435.686.129 lei le-a fost comunicată de către pârâtă. Împotriva acestei din urmă hotărâre, a declarat recurs Primăria municipiului Ploiești, prin primar, susținând în esență că decizia atacată este nelegală în condițiile în care Legea specială nr. 10/2001 stabilește posibilitățile de reparare a prejudiciului cauzat prin preluarea de către stat a imobilelor proprietate privată, respectiv măsuri reparatorii prin echivalent.

Recursul este fondat, doar pentru considerentele ce urmează: Conform art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 (astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în M. Of., partea I nr. 798 din 2 septembrie 2005) „dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, este obligată ca, prin deciziei sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. (1), să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu a fost acceptată de persoana îndreptățită”.

Rezultă, așadar, că potrivit legii noi, respectiv art. 26 alin. (1) despăgubirile se acordă în baza legii speciale. În speță, reclamanții, cu actele depuse la dosar, au făcut dovada că s-a emis de pârâtă o decizie prin care li s-a evaluat imobilul și că în mod repetat au prezentat intimatei-recurente cereri că doresc despăgubiri prin echivalent bănesc așa cum prevedeau dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, abrogate prin Legea nr. 247/2005.

Cum, prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 au fost abrogate, iar prin art. 26 alin. (1) din aceeași lege modificată și completată prin Legea nr. 247/2005 publicată în M. Of., nr. 798 din 2 septembrie 2005, se prevede că deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea investită cu soluționarea notificării, este obligată să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor, recursul declarat în cauză va fi admis și seva modifica decizia atacată în sensul că se va constatat dreptul reclamanților de a beneficia de măsuri reparatorii, despăgubiri, în condițiile legii speciale, conform testului menționat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Ploiești împotriva deciziei civile nr. 1432 din 4 mai 2004 a Curții de Apel Ploiești, pe care o modifică în sensul că se constată dreptul reclamanților de a beneficia de măsuri reparatorii prin despăgubiri în condițiile legii speciale conform art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 (r2). Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 23 septembrie 2005