ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7124/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

19 februarie 2004 S.C. și S.Ș. au chemat în judecată Primăria Municipiului

Ploiești, contestând modalitatea în care pârâta înțelege să-i despăgubească

pentru imobilul ce a fost proprietatea lor, conform Legii nr. 10/2001.

În motivarea acțiunii, s-a arătat că

au formulat notificare Primăriei Ploiești pentru a putea beneficia de măsurile

reparatorii prevăzute de acest act normativ pentru imobilul ce a fost

proprietatea lor, situat în Ploiești.

Au mai arătat reclamanții că pentru

refuzul nejustificat al pârâtei de a le răspunde la notificare au formulat

acțiune pe dreptul comun soluționată prin sentința civilă nr. 1883/2003, rămasă

irevocabilă prin decizia nr. 954/2003 a Tribunalului Prahova și urmare a acestei

hotărâri, pârâta le-a comunicat prin adresa nr. 12048/2003 că imobilul a fost

evaluat la suma de 435.686.129 lei, pe care nu au înțeles să o conteste.

Au mai precizat reclamanții că

ulterior pârâta le-a solicitat punctul de vedere în sensul dacă doresc titulari

de valoare nenominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acțiuni

la societățile tranzacționate pe piața de capital, însă această ofertă este

nelegală pentru că au dreptul de a beneficia de despăgubiri bănești.

Fiind astfel investit, Tribunalul

Prahova, prin sentința civilă nr. 226 din 10 martie 2004, a admis excepția

prematurității contestației invocată din oficiu și a respins contestația ca

prematur introdusă.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că prezenta contestație este prematur introdusă întrucât,

potrivit art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, numai împotriva deciziei

prevăzută la alin. (1) din art. 24 a aceleiași legi persoana îndreptățită poate

ataca în justiție decizia în termen de 30 de zile de la data comunicării

acesteia. Or, în speță, o atare decizie nu a fost emisă.

Prin decizia civilă nr. 1432 din 4

mai 2004 Curtea de Apel Ploiești a admis apelul reclamanților, a anulat

sentința primei instanțe, iar pe fond, a admis contestația în sensul că s-a

constatat dreptul contestatorilor de a beneficia de măsuri reparatorii prin

echivalent bănesc.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că în mod greșit instanța de fond a apreciat ca fiind introdusă

prematur contestația ignorând adresa nr. 12048/2003 emisă de pârâtă prin care a

comunicat reclamanților împrejurarea că imobilul, fostă proprietate a lor,

situat în Ploiești, a fost evaluat la 435.686.129 lei, evaluare pe care

reclamanții nu au contestat-o.

În conformitate cu dispozițiile art.

24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 „ în cazul imobilelor cu destinația de

locuință, dacă restituirea în natură nu este posibilă, oferta de restituire

prin echivalent se poate face sub forma unor despăgubiri bănești, persoana

îndreptățită poate opta pentru celelalte forme de restituire prin echivalent

corespunzătoare valorii imobilului”. Or, contestatorii au optat, necontestând

evaluarea de 435.686.129 lei le-a fost comunicată de către pârâtă.

Împotriva acestei din urmă hotărâre,

a declarat recurs Primăria municipiului Ploiești, prin primar, susținând în

esență că decizia atacată este nelegală în condițiile în care Legea specială

nr. 10/2001 stabilește posibilitățile de reparare a prejudiciului cauzat prin

preluarea de către stat a imobilelor proprietate privată, respectiv măsuri

reparatorii prin echivalent.

Recursul este fondat, doar pentru

considerentele ce urmează:

Conform art. 26 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001 (astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri

adiacente, publicată în M. Of., partea I nr. 798 din 2 septembrie 2005) „dacă

restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz,

entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, este

obligată ca, prin deciziei sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul

prevăzut la art. 25 alin. (1), să acorde persoanei îndreptățite în compensare

alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile

legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente

imobilelor preluate abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este

posibilă sau aceasta nu a fost acceptată de persoana îndreptățită”. Rezultă,

așadar, că potrivit legii noi, respectiv art. 26 alin. (1) despăgubirile se

acordă în baza legii speciale.

În speță, reclamanții, cu actele

depuse la dosar, au făcut dovada că s-a emis de pârâtă o decizie prin care li

s-a evaluat imobilul și că în mod repetat au prezentat intimatei-recurente

cereri că doresc despăgubiri prin echivalent bănesc așa cum prevedeau

dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, abrogate prin Legea nr. 247/2005.

Cum, prevederile art. 24 alin. (2)

din Legea nr. 10/2001 au fost abrogate, iar prin art. 26 alin. (1) din aceeași

lege modificată și completată prin Legea nr. 247/2005 publicată în M. Of., nr. 798

din 2 septembrie 2005, se prevede că deținătorul imobilului sau, după caz,

entitatea investită cu soluționarea notificării, este obligată să propună

acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de

stabilire și plată a despăgubirilor, recursul declarat în cauză va fi admis și

seva modifica decizia atacată în sensul că se va constatat dreptul

reclamanților de a beneficia de măsuri reparatorii, despăgubiri, în condițiile

legii speciale, conform testului menționat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta

Primăria municipiului Ploiești împotriva deciziei civile nr. 1432 din 4 mai

2004 a Curții de Apel Ploiești, pe care o modifică în sensul că se constată

dreptul reclamanților de a beneficia de măsuri reparatorii prin despăgubiri în

condițiile legii speciale conform art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 (r2).

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 23 septembrie 2005