ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 02.06.2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4674/2005

HOTĂRÂRE
02.06.2005
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4674/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul Prahova sub nr.2486 din 14 februarie 2003 reclamanta M.A. a chemat

în judecată pârâtele Primăria municipiului Ploiești, Administrația Financiară a

municipiului Ploiești, Comisia de evaluare a despăgubirilor acordate

persoanelor îndreptățite în temeiul Legii nr. 10/2001, pentru a se dispune

obligarea acestora la plata contravalorii celor patru apartamente situate în

Ploiești, precum și daune materiale și morale.

În motivarea acestei cereri

reclamanta a arătat că a adresat notificare pârâților solicitând echivalentul

corespunzător valorii apartamentelor demolate în baza Decretului nr. 347/1986

ce au aparținut autorului acesteia A.G., inițial naționalizate prin Decretul

nr. 92/1950.

Tribunalul Prahova, prin sentința civilă

nr. 537 din 8 mai 2003, a admis excepția prematurității cererii, invocată din

oficiu și a respins acțiunea ca prematur introdusă, cu motivarea că, în cauză,

nu a fost emisă o decizie care să poată fi contestată în instanță potrivit art.

24 pct. 7 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva menționatei sentințe,

reclamanta M.A. a declarat apel, susținând că în mod greșit a fost respinsă

cererea ca prematur formulată, fără a avea în vedere sentința civilă nr. 282/1998

pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care i s-a recunoscut dreptul de

proprietate asupra imobilului și faptul că intimata refuză să emită o decizie,

astfel că instanța trebuia să admită acțiunea și să oblige pe pârâta Primăria

municipiului Ploiești la plata contravalorii celor patru apartamente în sumă de

566,86 milioane lei.

Curtea de Apel Ploiești, secția

civilă, prin decizia nr. 175 din 3 septembrie 2003, a respins ca nefondat

apelul declarat de reclamanta M.A., reținând că reclamanta a notificat pârâta

Primăria municipiului Ploiești, dar aceasta din urmă nu a emis o dispoziție sau

decizie, astfel că acțiunea în justiție este prematur introdusă.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta M.A. invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., susținând în esență că potrivit art. 23 alin. (1) și art. 24 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001, pârâta Primăria municipiului Ploiești, era obligată să

se pronunțe în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după

caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 22, printr-o

decizie sau după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în

natură.

Recursul este fondat.

Unitatea deținătoare a imobilului,

pârâta Primăria Municipiului Ploiești, avea obligația de a răspunde la

notificarea ce i s-a trimis la data de 1 iulie 2001 prin intermediul Biroului

executorului Judecătoresc P.C. din Ploiești, în termenul de 60 de zile,

prevăzut de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, prin decizie sau, după

caz, dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.

Modalitatea de răspuns la

notificare, cât și termenul în care trebuie să răspundă, sunt imperative, iar

nu cu caracter de recomandare.

În aceste condiții, absența

răspunsului nulității deținătoare are valoarea unui refuz de restituire în

natură a imobilului.

Prin urmare, nu se poate refuza

persoanei îndreptățite accesul la justiție pe motiv că unitatea deținătoare

trebuie mai întâi să emită o decizie sau, după caz, o dispoziție motivată.

Pentru aceste considerente, în

temeiul art. 312 alin. (1) și (5) C. proc. civ., va admite recursul, declarat

de reclamanta M.A. împotriva deciziei civile nr.175 din 3 septembrie 2003

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, pe care o va casa și va trimite cauza la

aceeași instanță, pentru examinarea fondului cauzei cu administrarea

probatoriului necesar.

Admite recursul declarat de

reclamanta M.A. împotriva deciziei civile nr. 175 din 3 septembrie 2003 a

Curții de Apel Ploiești.

Casează decizia atacată și trimite

cauza la aceeași curte de apel pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-07-05
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5917/2005
Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 538 din 8 mai 2003 a admis excepția prematurității formulării acțiunii prin care M.A. solicită despăgubiri
ÎCCJ 2005-09-23
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7124/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 19 februarie 2004 S.C. și S.Ș. au chemat în judecată Primăria Municipiului Ploiești, contestând modalitatea în care p
ÎCCJ 2010-02-09
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 770/2010
Deliberând asupra recursului civil de față, Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la 14 februarie 2003, reclamanta M.A. a solicitat în contradictoriu cu Primăria M
ÎCCJ 2011-10-20
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7319/2011
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Tribunalul Prahova, prin Sentința civilă nr. 537 din 8 mai 2003, a respins ca prematur introdusă cererea prin care reclamanta M.A. a chemat în judecată pârâtele Primăria Municipiului Ploiești, Ad
ÎCCJ 2006-01-27
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 897/2006
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: L.V. și L.G., în contradictoriu cu intimata Primăria municipiului Ploiești au formulat contestație privind modalitatea de despăgubire propusă de intimată
Sursă