ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4674/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr.2486 din 14 februarie 2003 reclamanta M.A. a chemat în judecată pârâtele Primăria municipiului Ploiești, Administrația Financiară a municipiului Ploiești, Comisia de evaluare a despăgubirilor acordate persoanelor îndreptățite în temeiul Legii nr. 10/2001, pentru a se dispune obligarea acestora la plata contravalorii celor patru apartamente situate în Ploiești, precum și daune materiale și morale. În motivarea acestei cereri reclamanta a arătat că a adresat notificare pârâților solicitând echivalentul corespunzător valorii apartamentelor demolate în baza Decretului nr. 347/1986 ce au aparținut autorului acesteia A.G., inițial naționalizate prin Decretul nr. 92/1950.

Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 537 din 8 mai 2003, a admis excepția prematurității cererii, invocată din oficiu și a respins acțiunea ca prematur introdusă, cu motivarea că, în cauză, nu a fost emisă o decizie care să poată fi contestată în instanță potrivit art. 24 pct. 7 din Legea nr. 10/2001. Împotriva menționatei sentințe, reclamanta M.A. a declarat apel, susținând că în mod greșit a fost respinsă cererea ca prematur formulată, fără a avea în vedere sentința civilă nr. 282/1998 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra imobilului și faptul că intimata refuză să emită o decizie, astfel că instanța trebuia să admită acțiunea și să oblige pe pârâta Primăria municipiului Ploiești la plata contravalorii celor patru apartamente în sumă de 566,86 milioane lei.

Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, prin decizia nr. 175 din 3 septembrie 2003, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta M.A., reținând că reclamanta a notificat pârâta Primăria municipiului Ploiești, dar aceasta din urmă nu a emis o dispoziție sau decizie, astfel că acțiunea în justiție este prematur introdusă. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta M.A. invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând în esență că potrivit art. 23 alin. (1) și art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, pârâta Primăria municipiului Ploiești, era obligată să se pronunțe în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 22, printr-o decizie sau după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.

Recursul este fondat. Unitatea deținătoare a imobilului, pârâta Primăria Municipiului Ploiești, avea obligația de a răspunde la notificarea ce i s-a trimis la data de 1 iulie 2001 prin intermediul Biroului executorului Judecătoresc P.C. din Ploiești, în termenul de 60 de zile, prevăzut de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, prin decizie sau, după caz, dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură. Modalitatea de răspuns la notificare, cât și termenul în care trebuie să răspundă, sunt imperative, iar nu cu caracter de recomandare. În aceste condiții, absența răspunsului nulității deținătoare are valoarea unui refuz de restituire în natură a imobilului. Prin urmare, nu se poate refuza persoanei îndreptățite accesul la justiție pe motiv că unitatea deținătoare trebuie mai întâi să emită o decizie sau, după caz, o dispoziție motivată.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) și (5) C. proc. civ., va admite recursul, declarat de reclamanta M.A. împotriva deciziei civile nr.175 din 3 septembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, pe care o va casa și va trimite cauza la aceeași instanță, pentru examinarea fondului cauzei cu administrarea probatoriului necesar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta M.A. împotriva deciziei civile nr. 175 din 3 septembrie 2003 a Curții de Apel Ploiești. Casează decizia atacată și trimite cauza la aceeași curte de apel pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2005.