ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1141/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr.

337/2006, contestatoarea B.G.A. a chemat în judecată Primăria municipiului

Ploiești solicitând anularea dispoziției nr. 8534/2005 și menținerea

dispoziției anterioare, nr. 5631/2005.

În motivarea contestației s-a arătat

că urmare notificării înregistrată sub nr. 16512/2002 prin care a solicitat

despăgubiri pentru imobilul situat în Ploiești, care a fost preluat în baza

Decretului nr. 92/1950, în prezent demolat, intimata a emis dispoziția nr. 5631

din 27 iulie 2005 prin care s-au prevăzut despăgubiri în sumă de 3.742.631.921

lei.

Ulterior, intimata a emis o altă

dispoziție, cu nr. 8534 din 13 decembrie 2005 prin care s-a respins cererea de

restituire în natură a imobilului, deși contestatoarea spune că nu a solicitat

niciodată restituirea în natură ci numai despăgubiri și a dispus înaintarea

dosarului comisiei de evaluare în vederea stabilirii valorii despăgubirilor

pentru imobil, deși aceste despăgubiri fuseseră stabilite prin dispoziția

anterioară.

Prin sentința civilă nr. 151 din 16

februarie 2006 pronunțată de Tribunalul Prahova s-a admis contestația și s-a

dispus anularea dispoziției nr. 8534 din 13 decembrie 2005 emisă de intimată și

menținerea dispoziției nr. 5631 din 27 iulie 2005 emisă de aceeași intimată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că prin dispoziția emisă inițial intimata a recunoscut dreptul

contestatoarei de a beneficia de măsuri reparatorii constând în despăgubiri

bănești în baza Legii nr. 10/2001, dispoziții care a intrat în circuitul civil.

Emiterea unei alte dispoziții după apariția Legii nr. 247/2005 prin care a fost

revocată dispoziția anterioară este inadmisibilă, reține instanța, dispozițiile

Legii nr. 247/2005 fiind valabile doar pentru rezolvarea cererilor formulate în

baza acestei legi și nu pentru cele rezolvate anterior apariției ei .

Intimata a declarat apel împotriva

sentinței menționată, susținând că în mod greșit a fost admisă contestația, nereținându-se

un aspect esențial și anume că ambele dispoziții în cauză au fost emise după

apariția Legii nr. 247/2005, prima dispoziție fiind emisă cu încălcarea art. 16

capitolul V, titlul VII din Legea nr. 247/2005 care prevede modul unic de

stabilire al cuantumului despăgubirilor.

Prin decizia civilă nr. 121 din 14

iunie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești apelul a fost respins ca

nefondat.

În motivarea deciziei s-a reținut că

notificarea adresată de contestatoare a fost rezolvată în conformitate cu

dispozițiile legale incidente, respectiv Legea nr. 10/2001, dispoziția inițială

cu nr. 5631 din 27 iulie 2005 fiind comunicată atât contestatoarei cât și

Comisiei Centrale, fiind deci un act juridic care a intrat în circuitul civil

și a produs efecte juridice, această dispoziție nefiind anulată printr-o

hotărâre judecătorească.

Primăria municipiului Ploiești, a

declarat recurs împotriva deciziei pronunțată în apel, invocând drept temei

legal dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs

reiterează criticile formulate în apel, în sensul că prima dispoziție a fost

emisă cu încălcarea prevederilor legale de la data emiterii ei, respectiv art.

16 C VII din Legea nr. 247/2005, astfel că Primăria municipiului Ploiești, a

procedat corect când a emis o nouă dispoziție prin care se revoca prima, emisă

în afara normelor legale.

Se mai susține că în mod eronat

instanța de apel nu a ținut cont că prevederile Legii nr. 247/2005 sunt de

imediată aplicare, astfel că o dispoziție emisă după intrarea în vigoare a

acestei legi care prevede expres modalitățile de evaluare, trebuie să se

înscrie în rigorile acestei legi speciale.

Contestatoarea a formulat

întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat în cauză.

Verificând legalitatea deciziei

recurate prin prisma criticilor formulate și având în vedere dispozițiile

legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Notificarea prin care contestatoarea

a solicitat despăgubiri pentru imobilul preluat abuziv prin Decretul nr.

92/1950 a fost rezolvată prin dispoziția nr. 5631 din 27 iulie 2005.

Această dispoziție a fost comunicată

atât contestatoarei cât și Comisiei Centrale instituită pentru punerea în

aplicare a acestor acte, intrând astfel în circuitul civil.

O asemenea dispoziție care și-a

produs efectele juridice nu putea fi revocată de entitatea emitentă, putând fi,

cel mult, anulată prin hotărâre judecătorească, ceea ce nu s-a întâmplat în

speță.

Dispozițiile art. 16 Capitolul V din

Legea nr. 247/2005 invocate de recurent, cuprind o serie de norme privind

procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor, date în competența

Comisie Centrale pentru stabilirea despăgubirilor.

Aceste prevederi nu permit nicidecum

concluzia revocării propriei dispoziții de către emitent, în alte condiții

decât normele legale generale privind revocarea unui act juridic.

Față de considerentele expuse,

Înalta Curte urmează a respinge ca nefondat recursul în cauză, în conformitate

cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta Primăria municipiului Ploiești, prin primar împotriva

deciziei nr. 121 din 14 iunie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie

2007.