ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3357/2009

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele : Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr. 2567/105/2008, reclamanta

CASA DE CULTURA A

SINDICATELOR PLOIEȘTI în contradictoriu cu pârâta SC S. SRL a solicitat evacuarea pârâtei din imobilul - incinta Casei de cultură, proprietatea reclamantei, situat în Municipiul Ploiești, județul Prahova, cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii reclamanta a arătat că a încheiat cu SC B.C.I.B.E.

SRL contractul de închiriere din 1 noiembrie 2002, prin care, în calitate de proprietar a închiriat pârâtei spațiul situat în Ploiești, județul Prahova, în suprafață totală de 758 mp, compus din 4 încăperi, dependințe și un grup sanitar, pe o perioadă de 2 ani, iar prin actul adițional din 1 noiembrie 2004 părțile au convenit prelungirea termenului de închiriere până la 1 noiembrie 2007 când reclamanta a solicitat prelungirea de drept a contractului , pe 3 ani, începând cu data de 1 noiembrie 2004. Prin actul adițional la contract părțile au prelungit contractul de închiriere pe o perioadă de 3 ani, începând cu data de 1 noiembrie 2004, iar ulterior la data de 15 mai 2005 s-a încheiat contractul de cesiune, potrivit căruia locatarul a cesionat către pârâta SC S. SRL toate drepturile și obligațiile izvorâte din contract, care s-a prelungit prin act adițional până la data de 1 noiembrie 2007 urmând a fi preluate începând cu data de 1 iunie 2005. Ca urmare a încetării dreptului de locațiune la data de 01 noiembrie 2007, reclamanta a propus pârâtei o ofertă de închiriere a spațiului din litigiu, ulterior părțile au purtat o corespondență în acest sens pârâta comunicând reclamantei cu adresele nr. 449 din 13 septembrie 2007 și 455 din 17 septembrie 2007 punctul său de vedere, la rândul său, pârâta a comunicat reclamantei condițiile în care va încheia un nou contract pe 10 ani,

fără a se prezenta la negocieri, situație în care reclamanta a organizat o nouă licitație pentru închirierea spațiului, licitație la care a participat și pârâta, alături de SC I.I. SRL București și SC N.D. SRL în urma ofertelor a fost declarată câștigătoare SC I.I. SRL. Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei motivat de faptul că a introdus cererea de chemare în judecată în nume propriu dintr-un imobil care nu-i aparține și asupra căruia nu are niciun drept de administrare, deoarece imobilul este în patrimoniul statului; patrimoniul caselor de cultură al sindicatelor din România este o asociație non-profit de utilitate publică, conform H.G.R.

nr. 1646 din 07 octombrie 2004. Pârâta a formulat și cerere reconvențională în contradictoriu cu reclamanta și pârâții A.N.C.C.S.R. și Consiliul Local al Municipiului Ploiești. Pârâta a formulat precizări la cererea reconvențională potrivit cărora a solicitat să se aibă în vedere dispozițiile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia solicitând să se constate existența dreptului de folosință al societății pentru spațiul ce face obiectul contractului de închiriere. Prin sentința civilă nr. 1236 din 23 decembrie 2008 Tribunalul Prahova, secția comercială de contencios administrativ, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată de pârâtă prin întâmpinare și a admis acțiunea reclamantei dispunând evacuarea pârâtei din imobilul incinta Casei de Cultură, situat în Ploiești, județul Prahova.

Prin aceeași sentință a fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta S.C. S. S.R.L. în contradictoriu cu reclamanta și pârâții A.N.C.C.S.R. și Consiliul Local al Municipiului Ploiești și a fost obligată aceasta la 20,3 lei cheltuieli de judecată către reclamanta. S-a reținut, în esență, că inițial Consiliul de administrație al reclamantei în urma ofertelor depuse, a declarat câștigătoare pe SC I.I. SRL, urmând ca spațiul să fie închiriat acesteia, începând cu data de 1 noiembrie 2007 și în urma contestațiilor formulate s-a hotărât selectarea unei selecții de oferte și urmare deschiderii ofertelor a fost declarată câștigătoare SC N.D. SRL și în aceste condiții pârâta nemai deținând, un titlu care să justifice detenția imobilului din litigiu.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârâta S.C. S. S.R.L. prima instanță a reținut că pârâta a încheiat cu reclamanta cu acordul A.N.C.C.S.R. , contractul de închiriere pentru imobilul în litigiu, având astfel un drept de administrare al imobilului, iar potrivit art. 1411 și art. 1413 C. civ., avea posibilitatea de a solicita evacuarea pârâtei, când termenul de închiriere a expirat.

Împotriva sentinței a declarat apel pârâta SC S. SRL, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale active a intimatei reclamante, considerând că pârâta a încheiat cu reclamanta cu acordul A.N.C.C.S.R., contractul de închiriere pentru imobilul situat în incinta Casei de Cultură, întrucât intimata reclamantă nu avea mandatul expres emis de administratorul spațiului pentru promovarea unei astfel de acțiuni, deși din probatoriile administrate în cauză a rezultat că dreptul de administrare al Casei de Cultură a Sindicatelor, aparține A.N.C.C.S.R. Pe fond, a susținut criticile formulate în cererea reconvențională și în întâmpinare, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și respingerea acțiunii principale privind evacuarea și admiterea în tot a cererii reconvenționale formulată de apelantă.

La termenul de judecată din 6 mai 2009, apelanta-pârâtă S.C. S. S.R.L. a solicitat încuviințarea probei cu acte în vederea stabilirii regimului juridic al imobilului, dacă acest imobil aparține domeniului public sau privat al statului sau aparține unui subiect de drept privat și dacă imobilul figurează în evidențele fiscale ca fiind proprietate publică ori privată a statului ori aparține unei societăți comerciale sau unei persoane fizice. Curtea a încuviințat proba cu înscrisuri, iar Consiliul Local al Municipiului Ploiești a comunicat prin adresa nr. 51434 din 20 mai 2009 că pentru imobilul din litigiu nu deține acte de proprietate.

Intimatul-pârât Consiliul Local al Municipiului Ploiești a depus la dosar la termenul de judecată din 27 mai 2009 adresa nr. 1210/2008 întocmită de Primăria Municipiului Ploiești din conținutul căreia a rezultat că imobilul din litigiu nu aparține patrimoniului privat al municipiului Ploiești și nu face parte din domeniul public al municipiului și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, motivat de faptul că imobilul din litigiu nu aparține domeniului public și nici patrimoniului privat al municipiului Ploiești. Pârâta S.C. S. S.R.L. a solicitat respingerea excepției ca inadmisibilă, întrucât acest pârât nu a fost parte în proces.

Prin decizia nr. 87 din 27 mai 2009 Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrative și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale a pârâtului Consiliul Local al Municipiului Ploiești și a fost respins, ca nefondat apelul pârâtei SC S. SRL, cu 2.580 lei cheltuieli de judecată către intimata Casa de Cultură a Sindicatelor Ploiești. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliul Local al Municipiului Ploiești a respins-o, cu motivarea că acest pârât a dobândit calitate de parte în proces, urmare a formulării cererii reconvenționale de pârâta SC S. SRL figurând pe parcursul judecății cauzei la prima instanță în această calitate, așa încât trebuie să figureze în această calitate indiferent dacă imobilul din litigiu face sau nu parte din domeniul public, considerente în raport cu care a respins excepția ca nefondată.

Pe fondul cauzei s-a reținut, în esență, că legal și temeinic tribunalul a dispus evacuarea pârâtei SC S. SRL din spațiul din litigiu, precum și capetele de cerere din cererea reconvențională referitoare la constatarea dreptului de folosință al apelantei asupra spațiului și obligarea la respectarea contractului de închiriere încheiat la data de 01 noiembrie 2002, de către intimată și ceilalți intimați-pârâți din cererea reconvențională, atâta timp cât denunțarea contractului de închiriere de către locatorul contractului, respectiv reclamanta, dreptul de folosință nu mai subzistă, iar referitor la procedura obligatorie a licitației publice în vederea atribuirii contractului de închiriere, respectiv a dreptului de folosință a imobilului, trebuia ca imobilul să aparțină domeniului public, și, cum în cauză, acesta nu aparține patrimoniului privat al municipiului Ploiești, nu sunt incidente dispozițiile art. 14 și art. 15 din Legea nr. 213/1998.

În contra celei din urmă hotărâri pârâta SC S. SRL a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate reiterând aceleași critici, ca în apel, însă recurenta nu l-a timbrat conform dispozițiilor legale în materie, situație în care Înalta Curte, din oficiu, invocă excepția timbrării insuficiente a recursului și rămâne în pronunțare pe această excepție. Conform art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau în mod excepțional până la termenul stabilit de instanță.

Având în vedere criticile formulate în recurs, raportat la soluția instanței, Înalta Curte în conformitate cu art. 11 din Legea nr. 146/1997 și art. 1 din O.G. nr. 32/1995 a stabilit în sarcina recurentei obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în sumă de 4 lei în cont corect, punându-i în vedere recurentei, prezentă la termenul din 13 noiembrie 2009 prin avocat L.V. Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează ca netimbrată. Constatând că recurenta a achitat numai 0,50 lei timbru judiciar și nu a depus 4 lei taxă judiciară de timbru, conformat obligației legale de timbrare, Înalta Curte, urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr.146/1997, republicată, urmează să aplice sancțiunea textului de lege precizat, în sensul anularea recursului pârâtei ca insuficient timbrat.

Întrucât intimate-reclamantă a solicitat cheltuieli de judecată, dovedite cu actul justificativ depus la dosarul cauzei la fila 23 dosar recurs, în temeiul art. 274 C. proc. civ., urmează ca recurenta să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.000 lei către aceasta. Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează, ca insuficient timbrat, recursul declarat de pârâta SC S. SRL București împotriva deciziei nr. 87 din 27 mai 2009 a Curții de apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Obligă recurenta să plătească intimatei-reclamante Casa de Cultură a Sindicatelor Ploiești suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2009.