ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3357/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3357/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Deliberând asupra recursului de
față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele :
Prin
acțiunea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr. 2567/105/2008, reclamanta
CASA DE CULTURA A
SINDICATELOR PLOIEȘTI în contradictoriu cu pârâta SC
S. SRL a solicitat evacuarea
pârâtei din imobilul - incinta Casei de cultură, proprietatea reclamantei,
situat în Municipiul Ploiești, județul Prahova,
cu cheltuieli de judecată.
În
motivarea cererii reclamanta a arătat că a încheiat cu SC B.C.I.B.E. SRL
contractul de închiriere din 1 noiembrie 2002, prin care, în calitate de
proprietar a închiriat pârâtei spațiul situat
în Ploiești, județul Prahova, în suprafață totală de 758 mp, compus din 4
încăperi, dependințe și un grup sanitar, pe o
perioadă de 2 ani, iar prin actul adițional
din 1 noiembrie 2004 părțile au convenit prelungirea termenului de
închiriere până la 1 noiembrie 2007
când
reclamanta a solicitat
prelungirea
de drept a
contractului
, pe 3 ani, începând cu data de 1 noiembrie 2004.
Prin
actul
adițional la contract părțile au prelungit contractul de închiriere pe o
perioadă de 3 ani, începând cu data de 1
noiembrie 2004, iar ulterior
la data de 15
mai 2005
s-a încheiat contractul de
cesiune,
potrivit căruia locatarul a cesionat către pârâta SC S. SRL toate drepturile și
obligațiile izvorâte din contract, care s-a prelungit prin act
adițional până la data de 1 noiembrie 2007 urmând
a fi
preluate începând cu data de 1 iunie 2005.
Ca urmare a încetării dreptului de locațiune la data de 01 noiembrie 2007,
reclamanta a propus pârâtei o ofertă de închiriere a spațiului din litigiu,
ulterior părțile au purtat o corespondență în acest sens pârâta comunicând
reclamantei cu adresele
nr. 449 din 13 septembrie 2007 și 455 din 17 septembrie 2007 punctul său de
vedere, la rândul său, pârâta a comunicat reclamantei condițiile în care va
încheia un nou contract pe 10 ani, fără a se prezenta la negocieri, situație în
care reclamanta a organizat o nouă licitație pentru închirierea spațiului,
licitație la care a participat și pârâta, alături de SC I.I. SRL București și SC
N.D. SRL în urma ofertelor a fost declarată câștigătoare SC I.I. SRL.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei
calității procesuale active a reclamantei motivat de faptul că a introdus
cererea de chemare în judecată în nume propriu dintr-un imobil care nu-i
aparține și asupra căruia nu are niciun drept de administrare, deoarece
imobilul este în patrimoniul statului; patrimoniul caselor de cultură al
sindicatelor din România este o asociație non-profit de utilitate publică,
conform H.G.R. nr. 1646 din 07 octombrie 2004.
Pârâta a formulat și cerere reconvențională în contradictoriu cu
reclamanta și pârâții A.N.C.C.S.R. și Consiliul Local al Municipiului Ploiești.
Pârâta a formulat precizări la cererea reconvențională potrivit cărora a
solicitat să se aibă în vedere dispozițiile Legii nr. 213/1998 privind
proprietatea publică și regimul juridic al acesteia solicitând să se constate
existența dreptului de folosință al societății pentru spațiul ce face obiectul
contractului de închiriere.
Prin sentința civilă nr. 1236 din 23 decembrie 2008 Tribunalul Prahova,
secția comercială de contencios administrativ, a respins excepția lipsei
calității procesuale active a reclamantei invocată de pârâtă prin întâmpinare
și a admis acțiunea reclamantei dispunând evacuarea pârâtei din imobilul incinta
Casei de Cultură, situat în
Ploiești,
județul Prahova. Prin aceeași sentință a fost respinsă cererea reconvențională
formulată de pârâta S.C. S. S.R.L. în
contradictoriu
cu reclamanta și pârâții A.N.C.C.S.R. și Consiliul Local al Municipiului
Ploiești
și a fost obligată aceasta la 20,3 lei cheltuieli de judecată
către reclamanta.
S-a reținut, în esență, că inițial Consiliul de administrație al
reclamantei în
urma ofertelor
depuse, a declarat câștigătoare pe SC I.I. SRL, urmând ca
spațiul să fie închiriat acesteia, începând cu
data de 1 noiembrie 2007 și în urma contestațiilor formulate s-a hotărât
selectarea unei selecții de oferte și urmare deschiderii ofertelor a
fost declarată câștigătoare SC N.D. SRL și în
aceste condiții pârâta nemai deținând,
un
titlu care să justifice detenția imobilului din litigiu.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei,
invocată de
pârâta
S.C. S. S.R.L.
prima instanță a reținut că pârâta a încheiat cu
reclamanta cu acordul A.N.C.C.S.R.
, contractul de închiriere
pentru imobilul în litigiu, având astfel un drept de
administrare al imobilului, iar potrivit art. 1411 și art. 1413 C. civ., avea
posibilitatea de a solicita evacuarea pârâtei, când termenul de închiriere a
expirat.
Împotriva
sentinței a declarat apel pârâta SC S. SRL, criticând
hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în
mod greșit prima instanță a respins excepția
lipsei calității procesuale active a intimatei
reclamante, considerând
că pârâta a încheiat cu reclamanta cu acordul A.N.C.C.S.R., contractul de
închiriere
pentru imobilul situat în
incinta Casei de Cultură, întrucât intimata
reclamantă nu avea mandatul
expres emis de administratorul spațiului pentru
promovarea unei astfel de acțiuni, deși din probatoriile administrate în
cauză a rezultat că dreptul de administrare al Casei de Cultură a Sindicatelor,
aparține A.N.C.C.S.R.
Pe fond, a susținut criticile formulate în cererea reconvențională și în
întâmpinare, solicitând
admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și
respingerea acțiunii
principale privind evacuarea și admiterea în tot a cererii reconvenționale
formulată de
apelantă.
La termenul de
judecată din 6 mai 2009, apelanta-pârâtă S.C. S. S.R.L. a solicitat
încuviințarea probei cu acte în vederea stabilirii regimului juridic al
imobilului, dacă acest imobil aparține domeniului public sau privat al statului
sau aparține unui subiect de drept privat și dacă imobilul figurează în
evidențele fiscale ca fiind proprietate publică ori privată a statului ori
aparține unei societăți comerciale sau unei persoane fizice. Curtea a
încuviințat proba cu înscrisuri, iar Consiliul Local al Municipiului Ploiești a
comunicat prin adresa nr. 51434 din 20 mai 2009 că pentru imobilul din litigiu
nu deține acte de proprietate. Intimatul-pârât Consiliul Local al Municipiului
Ploiești a depus la dosar la termenul de judecată din 27 mai 2009 adresa nr.
1210/2008 întocmită de Primăria Municipiului Ploiești din conținutul căreia a
rezultat că imobilul din litigiu nu aparține patrimoniului privat al
municipiului Ploiești și nu face parte din domeniul public al municipiului și a
invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, motivat de faptul că
imobilul din litigiu nu aparține domeniului public și nici patrimoniului privat
al municipiului Ploiești.
Pârâta S.C. S. S.R.L.
a solicitat respingerea excepției ca inadmisibilă, întrucât acest pârât nu a
fost parte în proces.
Prin decizia nr. 87
din 27 mai 2009 Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios
administrative și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale a
pârâtului Consiliul Local al Municipiului Ploiești și a fost respins, ca
nefondat apelul pârâtei SC S. SRL, cu 2.580 lei cheltuieli de judecată către
intimata
Casa de Cultură a Sindicatelor
Ploiești.
În ceea ce privește
excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliul Local al Municipiului
Ploiești a respins-o, cu motivarea că acest pârât a dobândit calitate de parte
în proces, urmare a formulării cererii reconvenționale de pârâta SC S. SRL figurând
pe parcursul judecății cauzei la prima instanță în această calitate, așa încât
trebuie să figureze în această calitate indiferent dacă imobilul din litigiu
face sau nu parte din domeniul public, considerente în raport cu care a respins
excepția ca nefondată.
Pe fondul cauzei s-a
reținut, în esență, că legal și temeinic tribunalul a dispus evacuarea pârâtei
SC S. SRL din spațiul din litigiu, precum și capetele de cerere din cererea
reconvențională referitoare la constatarea dreptului de folosință al apelantei
asupra spațiului și obligarea la respectarea contractului de închiriere
încheiat la data de 01 noiembrie 2002, de către intimată și ceilalți
intimați-pârâți din cererea reconvențională, atâta timp cât denunțarea
contractului de închiriere de către locatorul contractului, respectiv
reclamanta, dreptul de folosință nu mai subzistă, iar referitor la procedura
obligatorie a licitației publice în vederea atribuirii contractului de
închiriere, respectiv a dreptului de folosință a imobilului, trebuia ca
imobilul să aparțină domeniului public, și, cum în cauză, acesta nu aparține
patrimoniului privat al municipiului Ploiești, nu sunt incidente dispozițiile
art. 14 și art. 15 din Legea nr. 213/1998.
În contra celei din
urmă hotărâri pârâta SC S. SRL a declarat recurs criticând-o pentru
nelegalitate reiterând aceleași critici, ca în apel, însă recurenta nu l-a
timbrat conform dispozițiilor legale în materie, situație în care Înalta Curte,
din oficiu, invocă excepția timbrării insuficiente a recursului și rămâne în
pronunțare pe această excepție.
Conform art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele
judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele
judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ,
taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se
plătesc anticipat, sau în mod excepțional până la termenul stabilit de
instanță.
Având în vedere criticile formulate în recurs, raportat la
soluția instanței, Înalta Curte în conformitate cu art. 11 din Legea nr. 146/1997
și art. 1 din O.G. nr. 32/1995 a stabilit în sarcina recurentei obligația de a
achita o taxă judiciară de timbru în sumă de 4 lei în cont corect, punându-i în
vedere recurentei, prezentă la termenul din 13 noiembrie 2009 prin avocat L.V.
Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și
normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită
taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează ca netimbrată.
Constatând că recurenta a achitat numai 0,50 lei timbru
judiciar și nu a depus 4 lei taxă judiciară de timbru, conformat obligației legale
de timbrare, Înalta Curte, urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin.
(3) din Legea nr.146/1997, republicată, urmează să aplice sancțiunea textului
de lege precizat, în sensul anularea recursului pârâtei ca insuficient timbrat.
Întrucât intimate-reclamantă a solicitat cheltuieli de
judecată, dovedite cu actul justificativ depus la dosarul cauzei la fila 23
dosar recurs, în temeiul art. 274 C. proc. civ., urmează ca recurenta să fie
obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.000 lei către aceasta.
Așa fiind,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca insuficient timbrat,
recursul declarat de pârâta
SC S.
SRL București împotriva deciziei nr. 87 din 27 mai 2009 a Curții de apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Obligă recurenta să plătească intimatei-reclamante Casa de
Cultură a Sindicatelor Ploiești suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2009.