ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2972/2008

Deliberând asupra

recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1823 din 19 decembrie 2007

pronunțată de Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios

administrativ, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea precizată, formulată de

reclamanta SC B. SRL împotriva pârâților S.P.C.M. Sinaia și P.G.

Instanța a reținut

că, prin acțiune, reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a

contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 23 februarie 2006 și

repunerea părților în situația anterioară, invocând ca și cauză de nulitate

fraudarea Legii nr. 1/2005.

În urma probatoriilor

administrate în cauză s-a considerat că presupusa nerespectare a pactului de

preferință inserat într-un contract de închiriere încheiat anterior între

reclamantă și societatea pârâtă vizează încălcarea unui interes particular și

nu a unuia general astfel încât să poată fi atrasă sancțiunea nulității

actului, iar prevederile art. 65 din Legea nr. 1/2005 nu sunt aplicabile

întrucât reclamanta nu are calitatea de cooperator.

Apelul formulat de

reclamantă împotriva sentinței a fost anulat ca netimbrat prin Decizia nr. 7

din 16 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și

de contencios administrativ.

În considerentele

acestei decizii s-a reținut că apelanta nu a achitat anticipat taxa de timbru

și nici nu s-a conformat obligației de plată a taxei până la termenul stabilit

de instanță (16 aprilie 2008) când procedura de citare a fost legal

îndeplinită, apelanta fiind citată cu mențiunea timbrării, indicându-i-se și

cuantumul datorat.

Împotriva acestei decizii

a declarat recurs reclamanta, care a invocat următoarele critici:

- La data pronunțării

deciziei taxa judiciară de timbru era achitată.

- Instanța de apel a

soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului și cu încălcarea

dreptului la apărare în condițiile în care s-a refuzat reprezentantului

recurentei posibilitatea de a-și angaja un apărător.

Se susține că

reprezentantul reclamantei s-a prezentat în instanță la data la care s-a

soluționat apelul după închiderea dezbaterilor și că i s-a refuzat primirea

cererii de amânare, precum și dovada achitării taxei judiciare de timbru.

În drept, recurenta a

invocat dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. și art. 6 din C.E.D.O.

Recursul este

nefondat pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 20 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 146/1997, în principiu taxele judiciare de timbru se

plătesc anticipat, iar în cazul în care suma datorată cu acest titlu nu a fost

achitată în momentul înregistrării acțiunii, instanța are posibilitatea să pună

în vedere apelantului să achite suma datorată până la primul termen de

judecată.

În cauza dedusă

judecății, instanța de apel a dat eficiență prevederilor menționate, în sensul

că a pus în vedere apelantei să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru

până la termenul stabilit pentru data de 16 aprilie 2008.

Cum, până la acest

termen apelanta nu a făcut dovada îndeplinirii obligației, în mod corect s-a

aplicat sancțiunea anulării apelului prevăzută de art. 20 alin. (3).

Faptul că, în recurs

s-a depus actul de plată a taxei în cuprinsul căruia figurează ca dată a

încasării aceea de 16 aprilie 2008 nu are relevanță pe de o parte, pentru că

această plată trebuia efectuată până la termenul stabilit de instanță, iar pe

de altă parte, pentru că dovada nu a fost depusă la dosarul cauzei în termen

util.

Lipsite de relevanță

sunt și susținerile recurentei ce țin de prezentarea sa în instanță după

strigarea cauzei și de refuzul de a i se primi cererea de acordare a unui

termen pentru lipsă de apărare cât timp, din actele dosarului nu rezultă o

asemenea situație.

În atare situație,

criticile recurentei sub acest aspect sunt nefondate ca de altfel nici aceea

prin care se invocă generic încălcarea art. 6 din C.E.D.O.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul, în temeiul art. 312 alin.

(1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta

SC B. SRL Sinaia împotriva Deciziei nr. 79

din 16 aprilie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 octombrie 2008.