ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2972/2008

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 1823 din 19 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea precizată, formulată de reclamanta SC B. SRL împotriva pârâților S.P.C.M. Sinaia și P.G. Instanța a reținut că, prin acțiune, reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 23 februarie 2006 și repunerea părților în situația anterioară, invocând ca și cauză de nulitate fraudarea Legii nr. 1/2005.

În urma probatoriilor administrate în cauză s-a considerat că presupusa nerespectare a pactului de preferință inserat într-un contract de închiriere încheiat anterior între reclamantă și societatea pârâtă vizează încălcarea unui interes particular și nu a unuia general astfel încât să poată fi atrasă sancțiunea nulității actului, iar prevederile art. 65 din Legea nr. 1/2005 nu sunt aplicabile întrucât reclamanta nu are calitatea de cooperator. Apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței a fost anulat ca netimbrat prin Decizia nr. 7 din 16 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.

În considerentele acestei decizii s-a reținut că apelanta nu a achitat anticipat taxa de timbru și nici nu s-a conformat obligației de plată a taxei până la termenul stabilit de instanță (16 aprilie 2008) când procedura de citare a fost legal îndeplinită, apelanta fiind citată cu mențiunea timbrării, indicându-i-se și cuantumul datorat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, care a invocat următoarele critici: - La data pronunțării deciziei taxa judiciară de timbru era achitată. - Instanța de apel a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului și cu încălcarea dreptului la apărare în condițiile în care s-a refuzat reprezentantului recurentei posibilitatea de a-și angaja un apărător.

Se susține că reprezentantul reclamantei s-a prezentat în instanță la data la care s-a soluționat apelul după închiderea dezbaterilor și că i s-a refuzat primirea cererii de amânare, precum și dovada achitării taxei judiciare de timbru. În drept, recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. și art. 6 din C.E.D.O. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente. Potrivit art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 146/1997, în principiu taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar în cazul în care suma datorată cu acest titlu nu a fost achitată în momentul înregistrării acțiunii, instanța are posibilitatea să pună în vedere apelantului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.

În cauza dedusă judecății, instanța de apel a dat eficiență prevederilor menționate, în sensul că a pus în vedere apelantei să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru până la termenul stabilit pentru data de 16 aprilie 2008. Cum, până la acest termen apelanta nu a făcut dovada îndeplinirii obligației, în mod corect s-a aplicat sancțiunea anulării apelului prevăzută de art. 20 alin. (3). Faptul că, în recurs s-a depus actul de plată a taxei în cuprinsul căruia figurează ca dată a încasării aceea de 16 aprilie 2008 nu are relevanță pe de o parte, pentru că această plată trebuia efectuată până la termenul stabilit de instanță, iar pe de altă parte, pentru că dovada nu a fost depusă la dosarul cauzei în termen util.

Lipsite de relevanță sunt și susținerile recurentei ce țin de prezentarea sa în instanță după strigarea cauzei și de refuzul de a i se primi cererea de acordare a unui termen pentru lipsă de apărare cât timp, din actele dosarului nu rezultă o asemenea situație. În atare situație, criticile recurentei sub acest aspect sunt nefondate ca de altfel nici aceea prin care se invocă generic încălcarea art. 6 din C.E.D.O. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC B. SRL Sinaia împotriva Deciziei nr. 79 din 16 aprilie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2008.