ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 291/2014

Reclamantul B.F. prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr. 4229/204/2008 și precizată la termenul de judecată din 01 aprilie 2009, a chemat în judecată pe pârâta SC C.P.G.C. SA Câmpina prin lichidator Judiciar T.P., solicitând obligarea acesteia la plata comisionului, fondului de rulment și garanției, pentru reparația apartamentului avariat, pretenții în sumă de 20.000.000 lei. Judecătoria Câmpina, prin sentința civilă nr. 1657 din 29 aprilie 2009 a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Prahova. Prin sentința nr. 87 din 17 februarie 2010, Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamantul B.F., ca neîntemeiată, reținând că acesta nu a făcut dovada pretențiilor solicitate.

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 53 din 10 mai 2010, a admis excepția netimbrării apelului invocată din oficiu de instanță și a anulat ca netimbrat apelul formulat de reclamantul B.F., împotriva sentinței nr. 87 din 17 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâta SC C.P.G.C. SA Câmpina prin lichidator T.P. Pentru a pronunța această decizie Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a reținut că deși reclamantul B.F.

a fost legal citat pentru termenul de judecată de la 10 mai 2010, conform citației și adresei de la filele 8 și 13, cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 11.593 lei și a timbrului judiciar în sumă de 5 lei, acesta nu s-a conformat dispozițiilor instanței, nefăcând dovada achitării taxei de timbru menționate, astfel că instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 146 /1997, cu modificările și completările ulterioare și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, anulând apelul ca netimbrat. Împotriva Deciziei nr. 53 din 10 mai 2010, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul B.F., întemeiat în drept pe art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Ploiești. Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 137 și art. 306 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare, excepția tardivității declarării recursului, invocată din oficiu și a reținut următoarele: Potrivit art. 129 C. proc. civ., părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, iar conform dispozițiilor art. 301 C. proc. civ. termenul de recurs este de 15 zile și curge de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că Decizia nr. 53 din 10 mai 2010, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, i-a fost comunicată reclamantului la data de 26 mai 2010, la adresa indicată, conform dovezii aflate la fila 24 dosar apel, iar recursul a fost înregistrat la data de 18 ianuarie 2013, fila 3 dosar recurs, cu depășirea termenului de 15 zile libere pentru declararea recursului, prevăzut de art. 301 C. proc. civ. Termenul de recurs având caracter imperativ, nerespectarea acestuia atrage potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ., decăderea părții din dreptul de a exercita această cale de atac, afară de cazul când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa, excepția tardivității putând fi invocată de orice parte interesată, precum și de instanță, din oficiu.

În aceste împrejurări, Înalta Curte a admis excepția invocată și a respins recursul declarat de reclamantul B.F. împotriva Deciziei nr. 53 din 10 mai 2010, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat, situație față de care este de prisos cercetarea în fond a pricinii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamantul B.F. împotriva Deciziei nr. 53 din 10 mai 2010,pronun ț ată de Curtea de Apel Ploie ș ti, sec ț ia comercială, de contencios administrativ ș i fiscal. Irevocabilă. Pronun ț ată în ș edin ț a publică, astăzi 30 ianuarie 2014.