ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 291/2014

Reclamantul

B.F. prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr. 4229/204/2008

și precizată la termenul de judecată din 01 aprilie 2009, a chemat în judecată

pe pârâta SC C.P.G.C. SA Câmpina prin lichidator Judiciar T.P., solicitând obligarea

acesteia la plata comisionului, fondului de rulment și garanției, pentru

reparația apartamentului avariat, pretenții în sumă de 20.000.000 lei.

Judecătoria Câmpina, prin sentința civilă nr. 1657 din 29

aprilie 2009 a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din

oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea

Tribunalului Prahova.

Prin sentința nr. 87 din 17 februarie 2010, Tribunalul

Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea

formulată de reclamantul B.F., ca neîntemeiată, reținând că acesta nu a făcut

dovada pretențiilor solicitate.

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 53 din 10 mai 2010, a admis excepția

netimbrării apelului invocată din oficiu de instanță și a anulat ca netimbrat

apelul formulat de reclamantul B.F., împotriva sentinței nr. 87 din 17

februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția comercială și de

contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâta SC C.P.G.C. SA Câmpina

prin lichidator T.P.

Pentru a pronunța această decizie Curtea de Apel Ploiești,

secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a reținut că deși

reclamantul B.F. a fost legal citat pentru termenul de judecată de la 10 mai

2010, conform citației și adresei de la filele 8 și 13, cu mențiunea achitării

taxei judiciare de timbru în cuantum de 11.593 lei și a timbrului judiciar în

sumă de 5 lei, acesta nu s-a conformat dispozițiilor instanței, nefăcând dovada

achitării taxei de timbru menționate, astfel că instanța a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 146 /1997, cu modificările și completările

ulterioare și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, anulând apelul ca netimbrat.

Împotriva Deciziei nr. 53 din 10 mai 2010, pronunțată de

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și

fiscal, a declarat recurs reclamantul B.F., întemeiat în drept pe art. 304 pct.

9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie

admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la

Curtea de Apel Ploiești.

Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 137 și art.

306 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare, excepția tardivității

declarării recursului, invocată din oficiu și a reținut următoarele:

Potrivit art. 129 C. proc. civ., părțile au obligația să

îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite

de lege sau de judecător, iar conform dispozițiilor art. 301 C. proc. civ.

termenul de recurs este de 15 zile și curge de la comunicarea hotărârii, dacă

legea nu dispune altfel.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că

Decizia nr. 53 din 10 mai 2010, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, i-a fost comunicată

reclamantului la data de 26 mai 2010, la adresa indicată, conform dovezii

aflate la fila 24 dosar apel, iar recursul a fost înregistrat la data de 18

ianuarie 2013, fila 3 dosar recurs, cu depășirea termenului de 15 zile libere

pentru declararea recursului, prevăzut de art. 301 C. proc. civ.

Termenul de recurs având caracter imperativ, nerespectarea

acestuia atrage potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ., decăderea părții din

dreptul de a exercita această cale de atac, afară de cazul când partea

dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa,

excepția tardivității putând fi invocată de orice parte interesată, precum și

de instanță, din oficiu.

În aceste împrejurări, Înalta Curte a admis excepția

invocată și a respins recursul declarat de reclamantul B.F. împotriva Deciziei nr.

53 din 10 mai 2010, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și

de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat, situație față de

care este de prisos cercetarea în fond a pricinii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamantul B.F.

împotriva Deciziei nr. 53 din 10 mai 2010,pronun

ț

ată

de Curtea de Apel Ploie

ș

ti,

sec

ț

ia comercială,

de contencios administrativ

ș

i

fiscal.

Irevocabilă.

Pronun

ț

ată

în

ș

edin

ț

a publică, astăzi 30

ianuarie 2014.