ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 394/2017

Decizia

nr. 394/2017

Asupra

recursului de față, constată următoarele:

Prin

Decizia civilă nr. 382 din 14 decembrie 2016 pronunțată de

Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, s-a constatat

perimată cererea de recurs formulată de reclamantul-recurent A.

împotriva Sentinței civile nr. 2485 din 15 octombrie 2013,

pronunțată de Tribunului Prahova, secția I civilă, în

Dosarul nr. x/105/2009* prin care a fost respinsă acțiunea

formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții SC B. SA, SC

C. SA, SC D. SA, Primarul municipiului Câmpina și chemații în

garanție Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor

București și Autoritatea Națională pentru Restabilirea

Proprietăților. De asemenea a fost respinsă cererea de chemare

în garanție, ca rămasa fără obiect, precum și cererea

de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de pârâta SC B. SA.

Astfel,

Curtea de Apel Ploiești a reținut că la 28 septembrie 2015

judecata recursului a fost suspendată în baza art. 155

1

C.

proc. civ., întrucât recurentul-reclamant A. nu s-a conformat obligației

impusă de instanța de judecată de a preciza dacă este

atacată cu recurs Sentința nr. 2485 din 15 octombrie 2013 sau

încheierea din 25 februarie 2015 de respingere a cererii de îndreptare a erorii

materiale, ambele pronunțate de Tribunalul Prahova, secția I

civilă.

Cum

de la data suspendării dosarul a rămas în nelucrare mai mult de un an

din vina recurentului-reclamant, în temeiul art. 248 alin. (1) și art. 252

C. proc. civ., s-a constatat perimată cererea de recurs,

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs recurentul-reclamant A., susținând

că art. 250 alin. (3) C. proc. civ. dispune că este întrerupt cursul

perimării pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în

judecară din pricina unor împrejurări mai presus de voința sa.

Din

perspectiva acestor dispoziții legale reclamantul-recurent susține

că atât starea sa de sănătate cât și a avocatului său,

care a decedat sunt împrejurări mai presus de voința sa,

situație în care în cauza a operat suspendarea cursului perimării.

De

asemenea, reclamantul-recurent mai arată că potrivit art. 253 alin.

(2) C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă

recursului în termen de 5 zile de la pronunțare, motiv pentru care

solicită admiterea recursului și a se constata că termenul de

perimare ii îmi suspendat perimarea nu a operat.

Prin

întâmpinările formulate de către intimata-pârâtă SC B. SA

și de către intimata chemată în garanție Autoritatea

Națională pentru Restabilirea Proprietăților, s-a solicitat

respingerea recursului.

Examinând

recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei nr. 382 din 14

decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești,

secția I civilă, în raport de dispozițiile art. 299 și 377

pct. 4 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Împotriva

Sentinței civile nr. 2485 din 15 octombrie 2013. pronunțată de

Tribunalul Prahova, secția I civilă, în Dosarul nr. x/105/2009*,

reclamantul- recurent A. a declarat recurs înregistrat pe rolul Curții de

Apel Ploiești, secția I civilă, sub Dosar nr. x/105/2009*/a1.

Cum

judecata recursului a fost suspendată în temeiul ari. 155

1

C.

proc. civ. la data de 28 septembrie 2015, cauza rămânând în nelucrare mai

mult de un an, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, prin

Decizia civilă nr. 382 din 14 decembrie 2016 a constatat perimată

cererea de recurs formulată de reclamantul-recurent A.

Această

hotărâre pronunțată în calea de atac a recursului a fost

atacată de către reclamantul-recurent cu recurs.

În

ședința publică din 24 februarie 2017 Înalta Curte a pus în

discuție admisibilitatea căii de atac a recursului exercitat, în

raport de dispozițiile an. 299 și art. 377 pct. 4 C. proc. civ.

Potrivii

art. 299 C. proc. civ. sunt supuse recursului hotărârile date

fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în

condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu

activitate jurisdicțională.

Astfel,

verificarea admisibilității recursului din perspectiva obiectului

său se realizează prin raportare la dispozițiile art. 299 C.

proc. civ., care este una de referință în materie.

Conform

art. 3 pct. 3 C. proc. civ., curțile de apel judecă "ca

instanță de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor

pronunțate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor

pronunțate în primă instanță de tribunale."

Prin

urmare hotărârile pronunțate de curțile de apel cu ocazia

soluționării recursurilor nu mai pot fi atacate cu recurs, în raport

de dispozițiile art. 299 C. proc. civ., iar, pe de altă parte,

potrivit art. 377 pct. 4 din același cod aceste hotărâri sunt

irevocabile.

Din

această perspectivă este de reținut că decizia prin care

instanța de recurs constată perimarea cererii de recurs are caracter

irevocabil, motiv pentru care împotriva acesteia nu poate fi exercitată

calea de atac a recursului, întrucât s-ar deschide calea recursului la recurs,

ceea ce este inadmisibil.

Este

real că dispozițiile art. 253 alin. (2) C. proc. civ. prevăd

că "hotărârea care constată perimarea este supusă

recursului în termen de 5 zile de la pronunțare" însă

această dispoziție nu trebuie interpretată în sensul că

hotărârea de perimare a recursului este susceptibilă de a fi

atacată cu recurs.

În

speță, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a

exercitat calea de atac a recursului împotriva unei hotărâri irevocabile

pronunțată în recurs de Curtea de Apel Ploiești prin care s-a

constatat perimat recursul împotriva Sentinței civile nr. 2485 din 15

octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția I

civilă, în Dosarul nr. x/105/2009*.

Cum

decizia dată în recurs este irevocabilă, conform art. 377 alin. (2)

pct. 4 C. proc. civ. și nu se încadrează în dispozițiile art.

299 alin. (1) C. proc. civ., care prevede ce hotărâri se pot ataca cu

recurs, Înalta Curte urmează a respinge ca inadmisibil recursul declarat

de recurentul reclamant A. împotriva împotriva Deciziei nr. 382 din 14

decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești,

secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei nr. 382 din 14

decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești,

secția I civilă, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 24 februarie 2017.

Procesat

de GGC - GV