ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 382/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 18 noiembrie 2013, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, anularea Deciziei CNA nr. 590 din 29 octombrie 2013 și exonerarea sa de la plata amenzii aplicate, în cuantum de 10.000 RON, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a somației publice.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, Legea nr. 188/1999 și H.G. nr. 1344/2007.

Prin Sentința civilă nr. 1065 pronunțată în data de 1 aprilie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, ca nefondată.

II. Motivele de casare invocate

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca netemeinice.

Recurenta critică lipsa de temeinicie a considerentelor instanței de fond referitoare la neprezentarea unor puncte de vedere contrare sau diferite, susținând că nu a fost sancționată pentru nerespectarea principiilor reglementate de Titlul V - Asigurarea informării corecte și a pluralismului din Codul audiovizual.

Ipoteza abordată de către instanța de fond formează obiectul de reglementare al art. 66 alin. (1) din Codul audiovizual, or, decizia contestată nu a reținut această încălcare a legii, iar programul nu face parte din ipoteza reglementată de lege, în sensul că cele două emisiuni nu au fost programe de știri și dezbateri, ci reportaje.

O altă critică a soluției primei instanțe, vizează faptul că sentința a reținut că reportajele au conținut "imagini cu puternic conținut erotic, reprezentând femei în ipostaze sexuale", imagini care "nu sunt indispensabile în raport cu informațiile furnizate, fiind lipsite de rol educativ sau informativ în context".

Or, susține recurenta, în cazul unor imagini de aceeași natură în cadrul videoclipurilor, instanța de fond a avut o altă abordare, dând dovadă de măsuri de judecată diferite.

Susținerea judecătorului fondului nu are suport logic, deoarece imaginile de același tip au aceeași semnificație, indiferent dacă sunt prezentate într-un reportaj sau într-un videoclip.

Instanța de fond nu s-a raportat la criteriul concret de încadrare a faptei reprezentat de art. 18 lit. b) din Codul audiovizual, conform căruia:

"nu pot fi difuzate în intervalul orar 6:00 - 23:00 producții care prezintă scene de sex, limbaj sau comportament obscen".

Situațiile nu se regăsesc în speță, deoarece instanța a constatat că au fost difuzate "imagini reprezentând femei în ipostaze sexuale", deci nu scene de sex care în cadrul altor programe (videoclipuri muzicale) nu ar fi avut caracter contravențional.

III. Derularea procedurii judiciare în fața instanței de recurs și analiza motivelor de casare

Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de filtrare a recursului prevăzută de art. 493 din C. proc. civ., iar, prin încheierea din Camera de Consiliu de la 20 octombrie 2015, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată pe fond la data de 16 februarie 2016.

Prima instanță a reținut că prin maniera de realizare și prin mesajul transmis, programele analizate sunt de natură a afecta dezvoltarea fizică, mentală și morală a minorilor, astfel că difuzarea lor în intervalul orar 6:00 - 23:00 s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale, potrivit cărora reclamantei îi revine responsabilitatea clasificării programelor pe care le difuzează în funcție de numărul și natura scenelor de nuditate, reprezentarea actului sexual și genul sau tema programului, pentru a se asigura protecția minorilor.

Considerentele referitoare la neprezentarea unor puncte de vedere contrare sau diferite apar ca fiind nerelevante și fără consecințe asupra legalității soluției pronunțate, în raport de soluția adoptată ca urmare a încălcării intervalului orar permis de lege în astfel de situații.

Aceleași observații pot fi făcute și cu privire la considerentele ce au realizat o așa-zisă comparație cu situația videoclipurilor în care se prezintă astfel de scene.

Este adevărat că intimatul nu sancționează difuzarea imaginilor de același tip în alte contexte dacă se respectă intervalul orar de excludere a unor astfel de materiale, respectiv 6:00 - 23:00.

Din analiza probelor administrate în cauză, se constată că imaginile au prezentat femei care se mișcă provocator, mișcări specifice consumării unui act sexual, astfel încât ceea ce a reținut judecătorul fondului ca fiind "imagini reprezentând femei în ipostaze sexuale" corespunde criteriului de încadrare a faptei reprezentat disp.art. 18 lit. b) din Codul audiovizual.

Față de acestea, în temeiul art. 497 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, nefiind întrunite dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva Sentinței civile nr. 1065 din 1 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2016.

Procesat de GGC - MM