ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1616/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 4268/105/2009, reclamanta SC V. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC D.R. SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să oblige pârâta la plata sumei de 233.211,26 lei, reprezentând 37.372,23 lei - diferență chirie pe luna iulie 2007; 3.113,90 lei - rest cheltuieli locative pe luna iunie 2007; 33.136,57 lei - rest cheltuieli locative pe luna iulie 2007; 9.106,56 lei - rest cheltuieli locative pe luna mai 2007; 150.408 lei fără TVA, reprezentând contravaloarea a trei chirii lunare cu titlu de daune conform art. 7 alin. (2) din contractul de închiriere nr. 2866 din 23 mai 2005; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale pentru suma datorată și a cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 175 din data de 31 martie 2010 Tribunalul Prahova a admis excepția lipsei procedurii prealabile, invocată de către pârâtă și a respins ca inadmisibilă acțiunea comercială formulată de reclamanta SC V. SRL în contradictoriu cu pârâta SC D.R. SA. Pentru a hotărî astfel, în ceea ce privește excepția netimbrării cererii, s-a reținut că în ședința publică din data de 22 februarie 2010 reclamanta a achitat taxa judiciară de timbru aferentă sumei solicitate, astfel încât această excepția netimbrării acțiunii a rămas fără obiect. Cu privire la excepția lipsei procedurii prealabile, tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art. 720 1 C. proc. civ. în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.

Or, dispozițiile art. 109 alin. (2) raportat la art. 720 1 C. proc. civ. au caracter imperativ și, ca atare, susținerea reclamantei referitoare la faptul că nu se impune efectuarea concilierii prealabile deoarece pârâta știa de situația tensionată dintre părți, întrucât au mai avut un litigiu de a făcut obiectul dosarului nr. 556/281/2009 al Judecătoriei Ploiești, nu a putut fi primită deoarece nu corespunde cerințelor legii. Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat apel reclamanta SC V. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără însă ca aceasta să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, deși a fost citată cu această mențiune, astfel cum reiese din dovada de îndeplinire a procedurii de citare de la fila 6 dosar apel.

Împotriva soluției pronunțate reclamanta a promovat apel, criticile făcând referire la modul de interpretare a dispozițiilor art. 720 C. proc. civ. Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 77 din 7 septembrie 2010 a anulat apelul formulat ca netimbrat. În fundamentarea soluției, instanța de control judiciar a arătat că apelanta nu și-a îndeplinit obligația de achitare a taxei de timbru, deși i s-a pus în vedere situația în care a făcut aplicațiunea sancțiunii prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995 cu modificările și completările ulterioare. Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanta prin criticile formulate făcând referire atât la fondul pricinii cât și la soluția de anulare pentru netimbrare a apelului motivat de faptul că pentru termenul din 7 septembrie 2010 a depus odată cu cererea pentru lipsă de apărare și dovada achitării taxei de timbru.

Recursul este nefondat. Față de criticile formulate, Înalta Curte va aprecia numai asupra legalității soluției date în apel, aceea de anulare a cererii pentru netimbrare, iar nu fondul pricinii din moment ce instanța anterioară nu s-a pronunțat asupra acestuia. Instanța de apel în mod corect nu a intrat în cercetarea pe fond a pricinii, ci a examinat cu prioritate excepțiile de procedură invocate în cauză. Astfel, pentru primul termen de judecată din apel din data de 7 septembrie 2010 apelanta-reclamantă SC V. SRL a fost citată cu mențiunea de a depune taxa de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 0,3 lei (fila 6 din dosarul de apel).

Din moment ce apelanta nu a înțeles să își îndeplinească obligația de timbrare în conformitate cu Legea nr. 146/1997 până la termenul stabilit de către instanță, Curtea de Apel Ploiești a admis în mod fondat, prin hotărârea din 7 septembrie 2010, excepția netimbrării apelului invocată de către intimata-pârâtă dispunând aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3) C. proc. civ. și anulând cererea de apel ca netimbrată: „Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii”. În aceste condiții, văzând dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC V. SRL Ploiești împotriva deciziei nr. 77 din 7 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal. Obligă recurenta-reclamantă SC V. SRL Ploiești la plata sumei de 6.000 lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC D.R. SA Târgu-Secuiesc. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 14 aprilie 2011.