ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1616/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Prahova sub nr. 4268/105/2009, reclamanta SC V. SRL a chemat în

judecată pe pârâta SC D.R. SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va

pronunța să oblige pârâta la plata sumei de 233.211,26 lei, reprezentând

37.372,23 lei - diferență chirie pe luna iulie 2007; 3.113,90 lei - rest

cheltuieli locative pe luna iunie 2007; 33.136,57 lei - rest cheltuieli

locative pe luna iulie 2007; 9.106,56 lei - rest cheltuieli locative pe luna

mai 2007; 150.408 lei fără TVA, reprezentând contravaloarea a trei chirii

lunare cu titlu de daune conform art. 7 alin. (2) din contractul de închiriere

nr. 2866 din 23 mai 2005; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale pentru

suma datorată și a cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 175 din data de 31

martie 2010 Tribunalul Prahova a admis excepția lipsei procedurii prealabile,

invocată de către pârâtă și a respins ca inadmisibilă acțiunea comercială formulată

de reclamanta SC V. SRL în contradictoriu cu pârâta SC D.R. SA.

Pentru a hotărî astfel, în ceea ce

privește excepția netimbrării cererii, s-a reținut că în ședința publică din

data de 22 februarie 2010 reclamanta a achitat taxa judiciară de timbru

aferentă sumei solicitate, astfel încât această excepția netimbrării acțiunii a

rămas fără obiect.

Cu privire la excepția lipsei

procedurii prealabile, tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art. 720

1

C. proc. civ. în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în

bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va

încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.

Or, dispozițiile art. 109 alin. (2)

raportat la art. 720

1

C. proc. civ. au caracter imperativ și, ca

atare, susținerea reclamantei referitoare la faptul că nu se impune efectuarea

concilierii prealabile deoarece pârâta știa de situația tensionată dintre

părți, întrucât au mai avut un litigiu de a făcut obiectul dosarului nr. 556/281/2009

al Judecătoriei Ploiești, nu a putut fi primită deoarece nu corespunde

cerințelor legii.

Împotriva sentinței pronunțate de

instanța de fond a declarat apel reclamanta SC V. SRL, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, fără însă ca aceasta să achite taxa judiciară de

timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, deși a fost citată

cu această mențiune, astfel cum reiese din dovada de îndeplinire a procedurii

de citare de la fila 6 dosar apel.

Împotriva soluției pronunțate

reclamanta a promovat apel, criticile făcând referire la modul de interpretare

a dispozițiilor art. 720 C. proc. civ.

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială

și de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 77 din 7 septembrie 2010 a anulat apelul formulat ca netimbrat.

În fundamentarea soluției, instanța

de control judiciar a arătat că apelanta nu și-a îndeplinit obligația de

achitare a taxei de timbru, deși i s-a pus în vedere situația în care a făcut aplicațiunea

sancțiunii prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G.

nr. 32/1995 cu modificările și completările ulterioare.

Împotriva acestei soluții a declarat

recurs reclamanta prin criticile formulate făcând referire atât la fondul pricinii

cât și la soluția de anulare pentru netimbrare a apelului motivat de faptul că

pentru termenul din 7 septembrie 2010 a depus odată cu cererea pentru lipsă de

apărare și dovada achitării taxei de timbru.

Recursul este nefondat.

Față de criticile formulate, Înalta

Curte va aprecia numai asupra legalității soluției date în apel, aceea de

anulare a cererii pentru netimbrare, iar nu fondul pricinii din moment ce

instanța anterioară nu s-a pronunțat asupra acestuia.

Instanța de apel în mod corect nu a

intrat în cercetarea pe fond a pricinii, ci a examinat cu prioritate excepțiile

de procedură invocate în cauză.

Astfel, pentru primul termen de

judecată din apel din data de 7 septembrie 2010 apelanta-reclamantă SC V. SRL a

fost citată cu mențiunea de a depune taxa de timbru în cuantum de 4 lei și

timbru judiciar de 0,3 lei (fila 6 din dosarul de apel). Din moment ce apelanta

nu a înțeles să își îndeplinească obligația de timbrare în conformitate cu Legea

nr. 146/1997 până la termenul stabilit de către instanță, Curtea de Apel

Ploiești a admis în mod fondat, prin hotărârea din 7 septembrie 2010, excepția

netimbrării apelului invocată de către intimata-pârâtă dispunând aplicarea

dispozițiilor art. 20 alin. (3) C. proc. civ. și anulând cererea de apel ca

netimbrată: „Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se

sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii”.

În aceste condiții, văzând

dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamanta SC V. SRL Ploiești împotriva deciziei nr. 77 din 7 septembrie 2010

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială de contencios administrativ

și fiscal.

Obligă recurenta-reclamantă SC V. SRL Ploiești

la plata sumei de 6.000 lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC D.R.

SA Târgu-Secuiesc.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 14

aprilie 2011.