ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 737/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 130 din data de 22 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova s-a respins prescripția dreptului material la acțiune al reclamantei SC Z.C. SRL București invocată de pârâta T.G.R.E.I. ROMÂNIA și s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantă, obligând pârâta să plătească reclamantei suma de 151.193,66 lei, rest lucrări conform facturii nr. 4393008/02 din 16 noiembrie 2005 și 39.764,53 lei dobândă aferentă calculată de expert pentru perioada 04 octombrie 2006-04 octombrie 2009. Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 82 de la 16 septembrie 2010, a anulat ca netimbrat apelul formulat de pârâta SC T.G.R.E.I.

ROMÂNIA în contradictoriu cu intimata reclamanta SC Z.C. SRL, reținând că apelanta nu a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 2317,50 lei și timbru judiciar în valoare de 0,50 lei, deși a fost citată cu această mențiune, așa cum reiese din măsurile dispuse de complet și din dovada de îndeplinire a procedurii de citare de la fila 13 din dosar, apelanta fiind înștiințată de această obligație cu mai mult de două luni înainte de acest termen. Împotriva acestei decizii, pârâta T.G.R.E.I. ROMÂNIA a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Motivul de nelegalitate invocat este art. 304 punct 9 C. proc. civ . În argumentarea motivelor de recurs, pârâta a arătat că este în posesia ordinului de plată care atestă achitarea taxei de timbru încă de la 8 septembrie 2010, fiind, însă, în imposibilitate obiectivă de a-l prezenta instanței de apel.

Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, chestiunea timbrajului, reține că, potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, cu referire la art. 20 alin. (1) și (2) din aceeași lege, taxele de timbru se depun anticipat sau până la termenul de judecată stabilit de instanță. Potrivit prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a legii, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea va fi anulată ca netimbrată. În speță, pârâta a fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru, potrivit dovezilor aflate la dosarul cauzei (fila 12 dosar ICCJ), iar, până la termenul de judecată stabilit pentru soluționarea recursului, nu a depus dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar în cuantumul stabilit.

Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat și nici până la termenul stabilit de Înalta Curte, 17 februarie 2011, pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită, iar în cauză nu operează scutirea legală de obligația timbrării, înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) și (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, cu referire la art. 9 din O.G. nr. 32/1995 modificată și să dispună anularea ca netimbrat a recursului declarat de pârâtă. Față de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâta T.G.R.E.I. ROMÂNIA împotriva deciziei nr. 82 de la 16 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de pârâta T.G.R.E.I. ROMÂNIA împotriva deciziei nr. 82 de la 16 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal ca netimbrat. IREVOCABILĂ. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 februarie 2011.