ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 626/2017

Decizia nr. 626/2017 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția civilă, la data de 16 octombrie 2006, contestatorii A., B., C., D. și E. au solicitat, în contradictoriu cu primarul Orașului Sinaia, anularea Dispoziției nr. 411 din 18 septembrie 2006, în sensul obligării acestuia la emiterea dispoziției de restituire în natură a întregului teren în suprafața de 3.718,2 mp, situat în Sinaia. În motivarea contestației, au arătat că prin notificarea din 2001, în calitate de moștenitori legali ai defunctului F., au solicitat restituirea în natură a terenului situat în Sinaia, pe care se află sediile G. Sinaia și H. Sinaia, teren în suprafață totală de 3.718,2 mp ce a fost proprietatea autorului lor.

Prin precizarea și completarea acțiunii, contestatorii au învederat că solicită modificarea în parte a Dispoziției nr. 411 din 18 septembrie 2006, în sensul anularii art. 2 al acesteia, respectiv să se constate că sunt proprietari ai întregii suprafețe de teren de 3.718,2 mp, situat în Sinaia, să fie obligat pârâtul primarul Orașului Sinaia să Ie restituie în deplină proprietate și liniștită posesie întreaga suprafață de teren și să fie stabilită valoarea despăgubirilor ce li se cuvin pentru construcțiile demolate. Prin cererea formulată ulterior, contestatorii au solicitat introducerea în cauză a G., susținând că aceasta a închiriat spații comerciale în imobilul aflat pe terenul obiect al litigiului.

Contestatorii au precizat, la termenul de judecată din data de 12 noiembrie 2007, capetele 2 și 3 din cererea principală, solicitând restituirea în natură a întregii suprafețe de teren de 4.190 mp care este suprafața reală a terenului, așa cum a rezultat din măsurătorile cadastrale. Consiliul Local al Orașului Sinaia a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat respingerea contestației și obligarea contestatorilor la plata contravalorii lucrărilor de dotare și îmbunătățiri efectuate pe cheltuiala sa la imobil, în sumă totală de 142.488,03 lei. Prin sentința nr. 25 din data de 07 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția civilă, a fost respinsă atât contestația, cât și cererea reconvențională, că neîntemeiate.

Prin Decizia nr. 181 din 25 iunie 2008, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, a admis apelul formulat de contestatori, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Prahova. Împotriva acestei decizii au declarat recurs intimații primarul Orașului Sinaia și Consiliul Local ai Orașului Sinaia, care a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 1653 din 18 februarie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Ca urmare, Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Prahova, sub nr. x/105/2006.

Prin sentința nr. 1149 din data de 29 mai 2009, Tribunalul Prahova a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată a altor persoane, invocată de intimata G. A admis, în parte, contestația completată și precizată, a anulat, în parte, dispoziția nr. 41S din 18 septembrie 2006 emisă de primarul Orașului Sinaia și a constatat dreptul contestatorilor, în calitate de moștenitori ai defunctului F., la măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Sinaia, jud. Prahova, compus dintr-un teren în suprafață de 4.190 mp și construcțiile constând într-o prăvălie, birou, o cameră, sală-atelier și garaj cu 10 boxe.

A obligat pe intimatul primarul Orașului Sinaia să restituie în natură terenul în suprafață totală de 4.190 mp situat în Sinaia, jud. Prahova, identificat pe schița de plan a raportului de expertiză tehnică topo întocmit de expert I. A constatat dreptul contestatorilor de a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri pentru imobilul situat în Sinaia, jud. Prahova, compus din construcțiile; prăvălie, birou, o camera, sală-atelier și garaj cu 10 boxe, imposibil de restituit în natură, despăgubiri ce vor fi stabilite și calculate de J. București. A respins cererea reconvențională formulată de Consiliul Local al Orașului Sinaia, ca neîntemeiată. A respins, ca inadmisibile, capetele contestației precizate, completate și ale cererii de chemare în judecată a altor persoane.

A respins, ca neîntemeiat, capătul cererii de chemare în judecată a altor persoane privind stabilirea valorii despăgubirilor pentru construcțiile edificate de G. Împotriva acestei sentințe au declarat apel contestatorii și intimații primarul Municipiului Sinaia și Consiliul Local Sinaia G. și H. Sinaia. Prin Decizia nr. 5 din data de 19 ianuarie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, că nefondat, apelul contestatorilor, a admis apelurile intimaților primarul Municipiului Sinaia și Consiliul Local Sinaia G., H. Sinaia, a schimbat, în parte sentința, în sensul că a admis excepția lipsei capacității de folosință a H. Sinaia și a respins contestația față de aceasta că fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de capacitate de folosință.

A obligat pe intimatul primarul Municipiul Sinaia să restituie în natură și suprafața de 391 mp identificată prin raportul de expertiză topo I. prin pct. 11, 17, 16, 15, 4, 5, 12 și 11, situată în Sinaia, alături de cei 432 mp din dispoziție. A constatat dreptul contestatorilor la măsuri reparatorii prin echivalent pentru diferența de teren de 2.895,2 mp. A menținut, în rest, dispozițiile sentinței. A respins, că nedovedită, cererea apelanților-intimați privind plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea înregistrată la data de 22 iunie 2016, pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, petenții B., C., D. și E. au solicitat lămurirea dispozitivului Deciziei civile nr. 5 din 19 ianuarie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în sensul de a se preciza cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalent dispuse de instanță la nivelul sumei de 1.737.120 euro (600 euro/mp - valoarea de piață a terenului), conform expertizei ce a fost efectuată în cauză de expert I.. În susținerea cererii, petenții au arătat că, prin decizia a cărei lămurire o solicită, instanța a stabilit și identificat suprafața de teren ce urmează a fi restituită, precum și suprafața de teren asupra căreia urmează să li se acorde măsuri reparatorii prin echivalent.

Petenții au solicitat lămurirea dispozitivului prin inserarea cuantumului echivalenței terenului, așa cum a fost calculat în raportul de expertiză, pentru a se da eficiență probelor administrate. Prin încheierea din data de 13 septembrie 2016, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru, cauze cu minori și de familie, a respins cererea de lămurire a dispozitivului Deciziei civile nr. 5 din 19 ianuarie 2010, ca neîntemeiată.

În motivare, a reținut că Dosarul nr. x/105/2006 al Tribunalului Prahova, având că obiect obligarea primarului Orașului Sinaia să emită dispoziția de restituire în natură a terenului în suprafață de 3718 mp, a fost soluționat prin sentința civilă nr. 1149 din 29 mai 2009, prin care s-a constatat dreptul contestatorilor de a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri pentru imobilul situat în Sinaia, compus din construcții: o prăvălie, birou, o cameră, sală atelier, garaj cu 10 boxe, imposibil de restituit în natură, despăgubiri ce vor fi stabilite și calculate de J. București.

Ulterior, prin decizia nr. 5 din 19 ianuarie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, a admis apelurile formulate de primarul Sinaia, Consiliul Local Sinaia și G. și, respingând apelul contestatorilor, a schimbat în parte sentința și a constatat dreptul contestatorilor la măsuri reparatorii prin echivalent pentru diferența de teren de 2.895,2 mp, menținând în rest dispozițiile sentinței. Întrucât sentința civilă nr. 1149 din 29 mai 2009 a Tribunalului Prahova a dispus că despăgubirile să fie stabilite și calculate de J. București, instanța a constatat că, prin cererea de lămurire a dispozitivului, contestatorii urmăresc, în fapt, modificarea dispozitivului sentinței, nefiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 281 1 C. proc.

civ. Împotriva acestei încheierii au declarat recurs, în termen legal, petenții B., C., D. și E., care face obiectul prezentului dosar. Petenții au susținut că instanța de apel a aplicat greșit prevederile art. 281 1 C. proc. civ., prin respingerea cererii de lămurire a dispozitivului deciziei pronunțate în apel. Astfel, curtea de apel a menținut cele statuate prin sentința nr. 1149 din 29 mai 2009 a Tribunalului Prahova, prin care s-a dispus ca despăgubirile pentru construcția demolată să fie stabilite și calculate de J. Petenții au arătat că valoarea construcțiilor demolate nu s-a putut stabili prin expertiză, întrucât nu mai existau la momentul efectuării acesteia.

Petenții au apreciat că se impunea ca valoarea pentru care urmează să primească despăgubirile, calculată prin expertiză, să se regăsească și în dispozitivul deciziei, întrucât instanța de apel a înlăturat dispoziția de restituire în natură a terenului în suprafață de 3.718 mp și a stabilit că reclamanții vor primi despăgubiri doar pentru suprafața de teren de 2.895,2 mp. Analizând recursul formulat în cauză, Înalta Curte a reținui următoarele: Potrivit art. 281 1 alin. (1) C. proc. civ.

„În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice". Prin Decizia nr. 5 din 19 ianuarie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, a soluționat apelurile formulate de primarul Sinaia, Consiliul Local Sinaia și G. împotriva sentinței nr. 1149 din data de 29 mai 2009 a Tribunalului Prahova și a constatat dreptul contestatorilor la măsuri reparatorii prin echivalent pentru diferența de teren de 2.895,2 mp. Prin cererea înregistrată la data de 22 iunie 2016, contestatorii au solicitat lămurirea dispozitivului deciziei pronunțate în apel, prin inserarea în dispozitivul respectiv a cuantumului măsurilor reparatorii prin echivalent pentru diferența de teren.

Înalta Curte observă că în dosarul ce a avut ca obiect restituirea în natură a terenului în cauză, curtea de apel a constatat dreptul contestatorilor la măsuri reparatorii prin echivalent pentru o anume suprafață de teren, cu respectarea prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 care reglementează situația construcțiilor demolare și terenurilor ocupate. Potrivit cap. V Titlul VII din Legea nr. 247/2005, aceste măsuri reparatorii se stabilesc prin echivalent, de către J., singura care are competența de cuantificare, în baza raportului de evaluare întocmit în acest sens de evaluatorul desemnat. Așadar, așa cum a reținut și curtea de apel, solicitarea contestatorilor de inserare în dispozitivul deciziei pronunțate în apel a sumei stabilite prin expertiză efectuată in fața instanței de fond reprezintă, în realitate, o încercare de modificare a respectivului dispozitiv.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 281 1 C. proc. civ., care enumera cazurile în care poate fi lămurit dispozitivul unei hotărâri, sens în care urmează să respingă recursul formulat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenții D., B., C., E. împotriva încheierii de ședință din data de 13 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 martie 2017.