ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 626/2017
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 626/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 626/2017
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată
pe rolul Tribunalului Prahova, secția civilă, la data de 16 octombrie
2006, contestatorii A., B., C., D. și E. au solicitat, în contradictoriu
cu primarul Orașului Sinaia, anularea Dispoziției nr. 411 din 18
septembrie 2006, în sensul obligării acestuia la emiterea dispoziției
de restituire în natură a întregului teren în suprafața de 3.718,2 mp,
situat în Sinaia.
În
motivarea contestației, au arătat că prin notificarea din 2001,
în calitate de moștenitori legali ai defunctului F., au solicitat
restituirea în natură a terenului situat în Sinaia, pe care se află sediile
G. Sinaia și H. Sinaia, teren în suprafață totală de
3.718,2 mp ce a fost proprietatea autorului lor.
Prin
precizarea și completarea acțiunii, contestatorii au învederat
că solicită modificarea în parte a Dispoziției nr. 411 din 18
septembrie 2006, în sensul anularii art. 2 al acesteia, respectiv să se
constate că sunt proprietari ai întregii suprafețe de teren de
3.718,2 mp, situat în Sinaia, să fie obligat pârâtul primarul Orașului
Sinaia să Ie restituie în deplină proprietate și
liniștită posesie întreaga suprafață de teren și
să fie stabilită valoarea despăgubirilor ce li se cuvin pentru
construcțiile demolate.
Prin
cererea formulată ulterior, contestatorii au solicitat introducerea în
cauză a G., susținând că aceasta a închiriat spații
comerciale în imobilul aflat pe terenul obiect al litigiului.
Contestatorii
au precizat, la termenul de judecată din data de 12 noiembrie 2007,
capetele 2 și 3 din cererea principală, solicitând restituirea în
natură a întregii suprafețe de teren de 4.190 mp care este
suprafața reală a terenului, așa cum a rezultat din
măsurătorile cadastrale.
Consiliul
Local al Orașului Sinaia a formulat întâmpinare și cerere
reconvențională, prin care a solicitat respingerea contestației și
obligarea contestatorilor la plata contravalorii lucrărilor de dotare
și îmbunătățiri efectuate pe cheltuiala sa la imobil, în
sumă totală de 142.488,03 lei.
Prin
sentința nr. 25 din data de 07 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul
Prahova, secția civilă, a fost respinsă atât contestația,
cât și cererea reconvențională, că neîntemeiate.
Prin
Decizia nr. 181 din 25 iunie 2008, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă,
a admis apelul formulat de contestatori, a desființat sentința
apelată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Prahova.
Împotriva
acestei decizii au declarat recurs intimații primarul Orașului Sinaia
și Consiliul Local ai Orașului Sinaia, care a fost respins, ca
nefondat, prin Decizia nr. 1653 din 18 februarie 2009, pronunțată de Înalta
Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de
proprietate intelectuală.
Ca
urmare, Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Prahova, sub nr. x/105/2006.
Prin
sentința nr. 1149 din data de 29 mai 2009, Tribunalul Prahova a respins
excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată a
altor persoane, invocată de intimata G. A admis, în parte,
contestația completată și precizată, a anulat, în parte,
dispoziția nr. 41S din 18 septembrie 2006 emisă de primarul Orașului
Sinaia și a constatat dreptul contestatorilor, în calitate de
moștenitori ai defunctului F., la măsuri reparatorii pentru imobilul
situat în Sinaia, jud. Prahova, compus dintr-un teren în suprafață de
4.190 mp și construcțiile constând într-o prăvălie, birou,
o cameră, sală-atelier și garaj cu 10 boxe.
A
obligat pe intimatul primarul Orașului Sinaia să restituie în
natură terenul în suprafață totală de 4.190 mp situat în
Sinaia, jud. Prahova, identificat pe schița de plan a raportului de
expertiză tehnică topo întocmit de expert I.
A
constatat dreptul contestatorilor de a beneficia de măsuri reparatorii
prin echivalent, constând în despăgubiri pentru imobilul situat în Sinaia,
jud. Prahova, compus din construcțiile; prăvălie, birou, o
camera, sală-atelier și garaj cu 10 boxe, imposibil de restituit în
natură, despăgubiri ce vor fi stabilite și calculate de J.
București.
A
respins cererea reconvențională formulată de Consiliul Local al
Orașului Sinaia, ca neîntemeiată. A respins, ca inadmisibile,
capetele contestației precizate, completate și ale cererii de chemare
în judecată a altor persoane.
A
respins, ca neîntemeiat, capătul cererii de chemare în judecată a
altor persoane privind stabilirea valorii despăgubirilor pentru
construcțiile edificate de G.
Împotriva
acestei sentințe au declarat apel contestatorii și intimații primarul
Municipiului Sinaia și Consiliul Local Sinaia G. și H. Sinaia.
Prin
Decizia nr. 5 din data de 19 ianuarie 2010, Curtea de Apel Ploiești,
secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie a
respins, că nefondat,
apelul
contestatorilor, a admis apelurile intimaților primarul Municipiului
Sinaia și Consiliul Local Sinaia G., H. Sinaia, a schimbat, în parte
sentința, în sensul că a admis excepția lipsei
capacității de folosință a H. Sinaia și a respins
contestația față de aceasta că fiind formulată
împotriva unei persoane lipsită de capacitate de folosință. A
obligat pe intimatul primarul Municipiul Sinaia să restituie în
natură și suprafața de 391 mp identificată prin raportul de
expertiză topo I. prin pct. 11, 17, 16, 15, 4, 5, 12 și 11,
situată în Sinaia, alături de cei 432 mp din dispoziție. A
constatat dreptul contestatorilor la măsuri reparatorii prin echivalent
pentru diferența de teren de 2.895,2 mp. A menținut, în rest,
dispozițiile sentinței. A respins, că nedovedită, cererea
apelanților-intimați privind plata cheltuielilor de judecată.
Prin
cererea înregistrată la data de 22 iunie 2016, pe rolul Curții de
Apel Ploiești,
secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, petenții
B., C., D. și E. au solicitat lămurirea dispozitivului Deciziei civile
nr. 5 din 19 ianuarie 2010, pronunțată de Curtea de Apel
Ploiești, în sensul de a se preciza cuantumul măsurilor reparatorii
prin echivalent dispuse de instanță la nivelul sumei de 1.737.120
euro (600 euro/mp - valoarea de piață a terenului), conform
expertizei ce a fost efectuată în cauză de expert I..
În
susținerea cererii, petenții au arătat că, prin decizia a
cărei lămurire o solicită, instanța a stabilit și
identificat suprafața de teren ce urmează a fi restituită,
precum și suprafața de teren asupra căreia urmează să
li se acorde măsuri reparatorii prin echivalent.
Petenții
au solicitat lămurirea dispozitivului prin inserarea cuantumului
echivalenței terenului, așa cum a fost calculat în raportul de
expertiză, pentru a se da eficiență probelor administrate.
Prin
încheierea din data de 13 septembrie 2016, Curtea de Apel Ploiești, secția
civilă și pentru, cauze cu minori și de familie, a respins
cererea de lămurire a dispozitivului Deciziei civile nr. 5 din 19 ianuarie
2010, ca neîntemeiată.
În
motivare, a reținut că Dosarul nr. x/105/2006 al Tribunalului
Prahova, având că obiect obligarea primarului Orașului Sinaia să
emită dispoziția de restituire în natură a terenului în
suprafață de 3718 mp, a fost soluționat prin sentința
civilă nr. 1149 din 29 mai 2009, prin care s-a constatat dreptul
contestatorilor de a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent,
constând în despăgubiri pentru imobilul situat în Sinaia, compus din
construcții: o prăvălie, birou, o cameră, sală
atelier, garaj cu 10 boxe, imposibil de restituit în natură,
despăgubiri ce vor fi stabilite și calculate de J. București.
Ulterior,
prin decizia nr. 5 din 19 ianuarie 2010, Curtea de Apel Ploiești,
secția civilă, a admis apelurile formulate de primarul Sinaia,
Consiliul Local Sinaia și G. și, respingând apelul contestatorilor, a
schimbat în parte sentința și a constatat dreptul contestatorilor la
măsuri reparatorii prin echivalent pentru diferența de teren de 2.895,2
mp, menținând în rest dispozițiile sentinței.
Întrucât
sentința civilă nr. 1149 din 29 mai 2009 a Tribunalului Prahova a
dispus că despăgubirile să fie stabilite și calculate de J.
București, instanța a constatat că, prin cererea de
lămurire a dispozitivului, contestatorii urmăresc, în fapt,
modificarea dispozitivului sentinței, nefiind astfel îndeplinite
condițiile prevăzute de art. 281
1
C. proc. civ.
Împotriva
acestei încheierii au declarat recurs, în termen legal, petenții B., C., D.
și E., care face obiectul prezentului dosar.
Petenții
au susținut că instanța de apel a aplicat greșit
prevederile art. 281
1
C. proc. civ., prin respingerea cererii de
lămurire a dispozitivului deciziei pronunțate în apel.
Astfel,
curtea de apel a menținut cele statuate prin sentința nr. 1149 din 29
mai 2009 a Tribunalului Prahova, prin care s-a dispus ca despăgubirile
pentru construcția demolată să fie stabilite și calculate
de J.
Petenții
au arătat că valoarea construcțiilor demolate nu s-a putut
stabili prin expertiză, întrucât nu mai existau la momentul
efectuării acesteia.
Petenții
au apreciat că se impunea ca valoarea pentru care urmează să
primească despăgubirile, calculată prin expertiză, să
se regăsească și în dispozitivul deciziei, întrucât
instanța de apel a înlăturat dispoziția de restituire în
natură a terenului în suprafață de 3.718 mp și a stabilit
că reclamanții vor primi despăgubiri doar pentru suprafața
de teren de 2.895,2 mp.
Analizând
recursul formulat în cauză, Înalta Curte a reținui următoarele:
Potrivit
art. 281
1
alin. (1) C. proc. civ. „În cazul în care sunt necesare
lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea
dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice,
părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea
să lămurească dispozitivul sau să înlăture
dispozițiile potrivnice".
Prin
Decizia nr. 5 din 19 ianuarie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă,
a soluționat apelurile formulate de primarul Sinaia, Consiliul Local
Sinaia și G. împotriva sentinței nr. 1149 din data de 29 mai 2009 a
Tribunalului Prahova și a constatat dreptul contestatorilor la măsuri
reparatorii prin echivalent pentru diferența de teren de 2.895,2 mp.
Prin
cererea înregistrată la data de 22 iunie 2016, contestatorii au solicitat
lămurirea dispozitivului deciziei pronunțate în apel, prin inserarea
în dispozitivul respectiv a cuantumului măsurilor reparatorii prin
echivalent pentru diferența de teren.
Înalta
Curte observă că în dosarul ce a avut ca obiect restituirea în
natură a terenului în cauză, curtea de apel a constatat dreptul
contestatorilor la măsuri reparatorii prin echivalent pentru o anume
suprafață de teren, cu respectarea prevederilor art. 10 alin. (1) din
Legea nr. 10/2001 care reglementează situația construcțiilor
demolare și terenurilor ocupate.
Potrivit
cap. V Titlul VII din Legea nr. 247/2005, aceste măsuri reparatorii se
stabilesc prin echivalent, de către J., singura care are competența
de cuantificare, în baza raportului de evaluare întocmit în acest sens de
evaluatorul desemnat.
Așadar,
așa cum a reținut și curtea de apel, solicitarea contestatorilor
de inserare în dispozitivul deciziei pronunțate în apel a sumei stabilite
prin expertiză efectuată in fața instanței de fond
reprezintă, în realitate, o încercare de modificare a respectivului
dispozitiv.
Față
de aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța de
apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 281
1
C. proc. civ., care enumera cazurile în care poate fi lămurit dispozitivul
unei hotărâri, sens în care urmează să respingă recursul
formulat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge,
ca nefondat, recursul declarat de petenții D., B., C., E. împotriva
încheierii de ședință din data de 13 septembrie 2016
pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 30 martie 2017.