ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7064/2011

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin contestația înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr. 344/105 din 16 ianuarie 2007, contestatoarea T.S.

a chemat în judecată pe intimații Primăria Sinaia, Consiliul Local Sinaia - prin Primar, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună anularea Dispozițiilor nr. 474 din 12 octombrie 2006, nr. 475 din 12 octombrie 2006, desființarea în parte a acestora și obligarea intimaților să-i restituie în natură, în deplină proprietate și posesie întregul imobil situat în Sinaia, având construcții și teren de 795 mp, înlăturarea dreptului de servitute de trecere și de vedere instituit în favoarea familiei B. În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că prin cele două dispoziții sus-menționate, i s-a restituit în natură doar o parte din imobilul în litigiu, fără să se țină seama că suprafața reală a întregului teren aferent clădirii restituite este de 795 mp și nicidecum de 518 mp, cât i s-a atribuit în natură și nu este posibilă stabilirea unor sarcini asupra terenului, în favoarea proprietarilor B., atât timp cât imobilul a fost preluat abuziv de către Statul Roman de la autorul său.

Instanța, având în vedere dispozițiile contestate, a dispus introducerea în cauză în calitate de intervenienți a moștenitorilor defunctului B.C., în baza căreia aceștia au solicitat să se constate dreptul lor de proprietate asupra imobilului situat în Sinaia, dobândit prin cumpărare în baza Legii nr. 112/1995 prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1698 N/1999, motivându-se că autorul lor a achiziționat legal imobilul în litigiu. Prin Sentința civilă nr. 2874 din 11 noiembrie 2009 tribunalul a respins contestația formulată de contestatoarea T.S., ca neîntemeiată. A respins cererea de intervenție formulată de intervenienții N.B.M., B.P., B.P.C., B.A.M. și B.D.P. împotriva contestatoarei și în contradictoriu cu intimații și ceilalți intervenienți, privind constatarea dreptului de proprietate al intervenienților asupra imobilului situat în Sinaia, jud. Prahova, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1698/N/1998, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Prahova a reținut că, prin Dispoziția nr. 475 din 12 octombrie 2006 s-a dispus restituirea către contestatoare a unei părți din imobilul construcție și teren cu destinația de curte de 518 mp, în exclusivitate, menționându-se că imobilul este grevat de servituțile de trecere și de vedere în favoarea proprietarilor de locuințe din construcția existentă pe teren și înstrăinată, fiind respinsă cererea de restituire în natură a spațiului cu destinația de locuință și a terenului aferent, ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 1698N din 20 octombrie 1998, în favoarea lui B.C. Ulterior, în baza Dispoziției nr. 474 din 12 octombrie 2006 s-a constatat dreptul contestatoarei de a beneficia de măsuri reparatorii în echivalent - despăgubiri și au fost propuse acordarea acestora pentru partea din imobilul ce a fost înstrăinat.

În cuprinsul dispozițiilor sus-menționate, s-a specificat că imobilul în litigiu a aparținut defunctului H.T. - autorul contestatoarei, dobândit de către acesta în proprietate prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 33948/1935 și a fost preluat de către stat prin rechiziție, în urma aplicării Decretului nr. 92/1950, fiind trecut fără titlu în proprietatea statului și susceptibil de restituire în natură, numai cu privire la partea de construcție și teren rămase libere, neînstrăinate. Conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 1698N din 20 octombrie 1998, SC C. SA Ploiești a înstrăinat autorului intervenienților B.C., o parte din imobilul în litigiu, terasă și terenul aferent de 38,89 mp. În baza Certificatului de moștenitor nr. 30 din 08 aprilie 2005, actelor de stare civilă existente la dosar, actului de vânzare-cumpărare nr. 33948 din 25 iulie 1935, numitul H.T.

a dobândit imobilul situat în Sinaia, pct. Gura Pădurii, iar de pe urma defunctului H.T. -decedat la 08 iulie 1960 a rămas ca unică moștenitoare legală acceptantă contestatoarea, în calitate de fiică. În cuprinsul Decretului nr. 92/1950 se menționează că s-au naționalizat în urma aplicării acestui decret de la T.H., imobilele situate în Sinaia; București. Din raportul de expertiză tehnică topometrică a ing. B.T., a reieșit că terenul situat în Sinaia are suprafața de 875 mp, din care 518 mp reprezintă terenul cu destinație curte, liber de orice construcție, făcând obiectul Dispoziției nr. 475/2006, 266 mp teren sub construcția C1 cu demisol, parter, etaj, mansardă, 46 mp teren sub construcțiile C2 și C3 pe schița de plan și 45 mp teren destinat servituții de vedere și de trecere în favoarea proprietarilor construcției C1, fiind suprafața de teren ce asigură accesul la calea publică.

Dispozițiile art. 1, 2 lit. a) din Legea nr. 10/2001, modificata, stipulează că imobilele preluate abuziv de stat în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989, se restituie în natură, în caz contrar, urmând să se stabilească măsuri reparatorii prin echivalent, iar prin imobile preluate abuziv se înțelege, printre altele și imobilele naționalizate prin Decretul nr. 92/1950. Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, a rezultat că autorul contestatoarei T.H. a dobândit în timpul vieții imobilul în litigiu, imobil preluat de către stat în urma aplicării Decretului nr. 92/1950, motiv pentru care, ulterior, contestatoarei, în calitate de moștenitoare a defunctului fost proprietar T.H.

i s-a restituit în natură o parte din imobilul situat în Sinaia, iar pentru restul imobilului ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 1698N/1998 în favoarea autorului intervenienților B.C., contestatoarei i s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent, constând în despăgubiri ce urmau să fie stabilite și calculate potrivit dispozițiilor legale în materie, prin Dispoziția nr. 474/2006.

S-a reținut că atât timp cât numai o parte din imobilul în litigiu situat în Sinaia este liber, constând în terenul de 518 mp curte și o parte din construcția în litigiu, având demisol, parter, etaj, magazie și că restul terenului reprezentând parcelele de 266 mp, 46 mp și respectiv 45 mp nu sunt libere, fiind ocupate de construcții și făcând obiectul unor servituți de trecere și de vedere, a însemnat că în mod corect i s-a restituit în natură contestatoarei o parte din imobil, respectiv construcția nevândută și terenul de 518 mp, întrucât numai această parte din imobil a reprezentat un imobil liber, nefăcând obiectul unei restituiri sau unei operațiuni de vânzare-cumpărare, mai ales că terenul de 518 mp nu face obiectul niciunei sarcini.

De altfel, nu a existat nicio dovadă la dosar că terenul solicitat de contestatoare de 795 mp reprezintă un teren liber întrucât din raportul de expertiză tehnică topometrică B.T. a reieșit că numai parcela de teren de 518 mp restituită contestatoarei, a constituit un teren liber de orice sarcini și nicidecum terenul de 795 mp, cu atât mai mult cu cât parcelele de 266 mp, 46 mp și 45 mp din suprafața totală reală de teren de 875 mp reprezintă suprafețe ocupate efectiv de către construcții și grevate de sarcini. De asemenea, instanța a respins cererea de intervenție privind constatarea dreptului de proprietate al intervenienților asupra imobilului situat în Sinaia, jud. Prahova dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1698/N/1998 ca inadmisibilă, întrucât intervenienții nu au putut pretinde recunoașterea unui drept de proprietate pe calea unei acțiuni în constatare, atât timp cât dețin un titlu de proprietate cu privire la același imobil.

Împotriva sus-menționatei sentințe a declarat apel reclamanta T.S. considerând-o nelegală și netemeinică, în esență pentru faptul că în mod greșit s-a respins contestația împotriva Dispozițiilor nr. 474 și 475 din 12 octombrie 2006 emise de Primăria Sinaia, prin care s-a dispus restituirea în natură numai a suprafeței de 518 mp, în loc să se dispună a se restitui suprafața de 795 mp, cât a solicitat și cât a dovedit că a avut în proprietate autorul său, neavând nicio relevanță faptul că diferența de teren este grevată de un drept de servitute de trecere și servitute de vedere acordată actualilor proprietari ai imobilului, respectiv intervenienților pentru normala folosire a unei magazii.

A arătat apelanta că în conformitate cu titlul de proprietate al tatălui său, terenul în discuție are suprafața de 795 mp, dar în fapt are suprafața de 875 mp, că acest aspect rezultă și din expertizele efectuate în cauză și că în mod greșit instanța de fond, constatând corect dimensiunile terenului, a procedat la diminuarea suprafeței acestuia, motivat de faptul că ar fi grevat de servitute de trecere și de vedere, acestea neputând afecta dreptul de proprietate al apelantei, ci cel mult posesia. A mai susținut aceeași apelantă că instanța de fond a greșit și atunci când a considerat valabil contractul de vânzare-cumpărare încheiat de intervenienți cu SC C. SA în baza Legii nr. 112/1991 și drept urmare, nu a dispus a li se restitui și bunurile dobândite de intervenienți în baza contractului sus-menționat.

Pe parcursul soluționării cauzei a decedat apelanta T.S. și față de certificatul de deces depus la dosar, de declarația de acceptare a succesiunii dată de Ș.R.M., instanța a dispus introducerea în cauză a unicei moștenitoare a apelantei, respectiv a numitei Ș.R.M., care a înțeles să-și însușească apelul promovat de apelantă. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimații-intervenienți au solicitat respingerea apelului ca nefondat. Prin Decizia civilă nr. 242 din 16 noiembrie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de T.S. - decedată pe parcursul procesului și reprezentată de unica moștenitoare Ș.R.M., împotriva Sentinței civile nr. 2874 din 11 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții Primăria Sinaia, Consiliul Local Sinaia și intervenienții N.B.M., B.P., B.P.C., B.A.M., A.C., B.D.P., G.N.

S-a luat act că intimații-intervenienți N.B.M., B.P., B.P.C., B.A.M., A.C., B.D.P., G.N. nu au solicitat cheltuieli de judecată. În motivarea deciziei s-a reținut că nu se putea dispune decât restituirea suprafeței de 518 mp teren pentru că aceasta este liberă de construcții și nu este afectată de servituți și nu întreaga suprafață. Nu se putea restitui nici construcția ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat de intervenienți cu SC C. SA, expertiza B.T. efectuată în cauză arătând că numai parcela de 518 mp teren constituie teren liber de orice sarcini și nu terenul de 795 mp, cât dorește apelanta, deoarece parcelele de 266 mp, 46 mp și 45 mp din suprafața totală reală a terenului de 875 mp sunt ocupate de construcții și grevate de sarcini.

În ce privește construcția ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat de SC C. SA și intervenienți în baza Legii nr. 112/1995, s-a reținut că aceasta a fost dobândită de intervenienți la momentul la care imobilul se afla în proprietatea statului pentru că fusese naționalizat prin Decretul nr. 92/1950 și, în aceste împrejurări, autorul intervenienților a încheiat cu SC C. SA contractul de vânzare-cumpărare fiind cumpărător de bună-credință, având reprezentarea la acel moment că dobândește imobilul de la adevăratul proprietar. Buna-credință este prezumată și în cauză nu s-au făcut dovezi care să răstoarne prezumția bunei-credințe, iar pe de altă parte T.S. ori unica succesoare a acesteia - Ș.R.M.

nu au cerut constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare încheiat între SC C. și autorul intervenienților, astfel că în mod corect nu s-a dispus restituirea imobilelor ce au făcut obiectul înstrăinării către intervenienți, toate criticile formulate pe aceste aspecte fiind neîntemeiate. A nu avea în vedere drepturile de servitute ce grevează terenul în discuție, este contrar dispozițiilor legale, și a dispune retrocedarea întregului teren, așa cum dorește apelanta, cât și a construcțiilor ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat de intervenienți, ar însemna să nu se asigure nici stabilitatea raporturilor juridice rezultate în urma încheierii contractului de vânzare-cumpărare de către intervenienți și, în final, a se încălca chiar practica Curții Europene a Drepturilor Omului, conform căreia legislația națională trebuie să asigure o astfel de stabilitate.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamanta Ș.R.M., invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a susținut că atât Primăria Sinaia, cât și instanțele au reținut că imobilul în întregul său a aparținut autorului recurentei și a trecut în proprietatea statului fără titlu și că se impune restituirea în natură a bunului cu excepția părților din imobil care au fost înstrăinate în mod valabil către intervenienți. A susținut recurenta că în contradicție cu această reținere, cu valoare de principiu, nu s-a dispus restituirea întregii suprafețe de teren. Astfel s-a susținut că se impunea restituirea și a suprafeței de 45 mp pe care s-a constituit un drept de servitute în favoarea intervenienților, cu încălcarea dispozițiilor art. 480 și 576 C. civ., art. 611, 612, 656, 620, 621 C. civ.

Că deși s-a reținut că pentru bunurile nerestituite în natură, prin Dispoziția nr. 474/2006, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, nu s-a observat că suprafețele care s-au propus ca măsuri reparatorii sunt de 39,98 mp și, respectiv, 9,80 mp și care însumate cu suprafața de teren restituită în natură recurentei nu totalizează suprafața de teren pe care a avut-o în proprietate autorul, respectiv 875 mp. O altă critică vizează greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 9 și 46 din Legea nr. 112/1995, instanța reținând în mod nelegal că în speță contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat cu respectarea legii, în condițiile în care Statul Român a înstrăinat un bun pe care l-a preluat fără titlu valabil, iar cumpărătorii au fost de bună-credință.

A susținut recurenta că prin prezenta acțiune a solicitat și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, iar instanțele nu s-au pronunțat. Recursul este fondat în parte pentru următoarele considerente: Din conținutul Dispozițiilor 475 și 474 din 12 octombrie 2006 emise de Primarul orașului Sinaia și raportul de expertiză efectuat de expert T.B. rezultă că autoarei recurentei i s-a recunoscut dreptul, în condițiile Legii nr. 10/2001, pentru suprafața totală de teren de 875 mp și s-a dispus restituirea în natură a terenului liber - o parte în proprietatea exclusivă și o parte în coproprietate (pe cota-parte) în limitele de amplasare a proprietății, astfel: 518 mp teren în exclusivitate; 86,06% din suprafața aflată sub construcția C1, pe care expertul a identificat-o ca fiind de 266 mp; 23 mp de sub construcția C2 și 1/2 din suprafața de sub C3.

Rezultă că în cauză nu s-a dispus restituirea suprafeței de 45 mp, identificată de expert prin punctele AFED, întrucât ar constitui servitute de trecere și de vedere a intervenienților către și la proprietatea acestora și nici nu s-au propus măsuri reparatorii prin echivalent. Raportat la prevederile art. 7, 9 și 10 din Legea nr. 10/2001 se constată că această suprafață de teren este o suprafață de teren liberă, servitutea legală recunoscută în favoarea intervenienților nefiind un impediment pentru restituirea în natură, legea stabilind că numai în cazul servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale nu se restituie terenurile cu această destinație.

Având în vedere aceste considerente, urmează a se admite recursul și a dispune restituirea în natură și a acestei suprafețe de teren. Celelalte critici sunt nefondate. În mod legal a reținut instanța că în cauză dispozițiile emise de Primarul orașului Sinaia sunt legale raportat la faptul că reclamanta nu a solicitat, în termen, constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare, iar potrivit art. 18 lit. c) măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent în situația în care imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995. Legalitatea contractului de vânzare-cumpărare nu poate fi analizată pe cale incidentală în cadrul unei acțiuni fondate pe dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, partea având la dispoziție acțiunea în constatarea nulității contractului și care trebuia formulată în termen de 1 an de zile conform art. 45 din lege.

În cauză, reclamanta nu a făcut dovada că în cauză contractul de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995 a fost constatat nul, acesta producându-și efecte, intervenienții fiind beneficiarii unui „bun” care se bucură de protecția legii, în considerarea principiului securității raporturilor juridice. Susținerea recurentei că a învestit instanța și cu acțiune de constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare este nefondată, instanțele analizând cauza în limita învestirii. Având în vedere aceste considerente, urmează ca în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. a se admite recursul declarat de reclamanta Ș.R.M., a se admite în parte apelul, a se schimba în parte soluția, a se admite contestația împotriva Dispoziției 475/2006 emisă de Primarul orașului Sinaia și a se anula aceasta în parte, dispunându-se restituirea în natură a suprafeței de 45 mp, urmând a se reține restul dispozițiilor deciziei și sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta Ș.R.M. împotriva Deciziei nr. 242 din 16 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pe care o modifică în parte în sensul că: Admite în parte apelul formulat de reclamanta T.S., decedată în cursul procesului, și continuat de Ș.R.M. în calitate de moștenitoare, împotriva Sentinței civile nr. 2874 din 11 noiembrie 2008 a Tribunalului Prahova, secția civilă, pe care o schimbă în parte în sensul că: Admite în parte contestația formulata de T.S. împotriva Dispoziției nr. 475 din 12 octombrie 2006 emisă de Primarul orașului Sinaia, pe care o anulează în parte; Dispune restituirea în natură și a suprafeței de 45 mp, identificată în schița anexă la raportul de expertiză efectuat de expert T.B., prin punctele A, F, E, D, A. Menține restul dispozițiilor deciziei și ale sentinței.

Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2011. Procesat de GGC - AZ