ÎCCJ, decizie (scj.ro #82034)

Contestație formulată în baza Legii nr. 10/2001

împotriva deciziei emisă de unitatea deținătoare. Nemotivarea

hotărârii de  către instanța de apel.

Cuprins pe materii.

Drept procesual civil. Hotărârile. Dispoziții

generale. Contestație formulată în baza Legii nr. 10/2001 împotriva

deciziei emisă de unitatea deținătoare. Nemotivarea

hotărârii de  către instanța de apel.

Index alfabetic.

Drept procesual civil.

-

Contestație formulată în baza

Legii nr. 10/2001

-

Hotărâre nemotivată.

Cod procedură civilă : art. 261

Din dispozițiile art. 261

alin.(1) Cod procedură civilă rezultă elementele pe care trebuie

să le cuprindă orice hotărâre judecătorească pentru

exercitarea unui control judiciar.

În acest sens, pct. 5 al textului

menționat se referă la necesitatea arătării motivelor de

fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și

a celor pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Motivarea clară,

convingătoare și pertinentă a hotărârii constituie o

garanție pentru părțile din proces în fața eventualului

arbitrariu judecătoresc și singurul mijloc prin care se dă

posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar

.

Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate

intelectuală, decizia nr. 7285 din 1 noiembrie 2007.

B.D.M., H.D., H.D.A.R. și C.P. au formulat

contestație împotriva deciziei nr. 70 din 28 septembrie 2001 emisă de

S.C. Prodprest S.A.

În motivarea cererii, s-a arătat

că prin decizia contestată li  s-a respins în mod greșit

cererea prin care au solicitat restituirea în natură a morii aflată

în comuna Liești, sat Șerbănești, fostă proprietate a

autorului lor H.I. preluată de stat în temeiul Legii nr. 119/1948 cu

motivarea că, dacă s-ar fi dat curs acestei cereri, societatea s-ar

fi decapitalizat, pierzându-și obiectul de activitate.

Ulterior, petenții și-au

modificat obiectul cererii, motivat de faptul că în urma incendiului din

25 ianuarie 2002 moara și anexele ei au fost distruse în totalitate.

Aceștia au precizat că

solicită retrocedarea suprafeței de teren ce a aparținut

autorului lor și avansarea unei propuneri de despăgubire pentru

construcțiile care nu mai există.

Prin sentința civilă nr. 466 din

14 octombrie 2002, pronunțată de Tribunalul Galați, s-a admis în

parte contestația și a fost modificată dispoziția nr.

70/2001 emisă de S.C. Prodprest S.A., dispunându-se retrocedarea terenului

aferent morii ce a aparținut autorului H.I.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că se impune a fi restituit în natură terenul aferent

morii, în conformitate cu prevederile art. 10 din Legea nr. 10/2001, nu și

contravaloarea morii, deoarece aceasta nu mai există, iar dispariția

ei nu se încadrează în situația vizată de textul de lege.

Apelurile declarate împotriva

sentinței de ambele părți au fost respinse prin decizia

civilă nr. 58/A din 8 aprilie 2003 pronunțată de Curtea de Apel

Galați.

Împotriva acestei decizii au declarat

recurs reclamanții și pârâta.

Prin decizia nr. 7418 din 30 septembrie

2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, Secția civilă și de  proprietate

intelectuală, s-au admis recursurile, s-a casat decizia atacată cât

și sentința și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la

Tribunalul Galați.

Instanța de recurs a reținut

că instanțele anterioare erau datoare să se pronunțe cu privire

la capătul de cerere vizând acordarea măsurilor reparatorii pentru

moară, excepția instituită de art. 10 alin.(4) din Legea nr.

10/2001, legată de neacordarea măsurilor reparatorii, are un caracter

restrictiv și vizează numai construcțiile preluate în mod

abuziv, distruse ca urmare a calamităților naturale, nu și

construcțiile distruse din alte cauze, cum este cazul în speță.

Reținând că reclamanții au solicitat și restituirea

terenului aferent morii, s-a statuat ca instanța de trimitere să

clarifice situația juridică a terenului, ținând seama și de

cele reținute prin sentința civilă nr. 5266 din 10 februarie1999

a Judecătoriei Galați și decizia civilă nr. 274/R din 22

februarie 2000 a Curții de Apel Galați.

În rejudecare s-a pronunțat

sentința civilă nr. 2274 din 21 decembrie 2006 prin care Tribunalul

Galați a admis contestația, a anulat în parte decizia emisă de

S.C. P.S.A. Galați în sensul că, reclamanții au dreptul la

restituirea contravalorii morii și anexelor, în sumă de 54.191 lei

(RON) și a contravalorii utilajelor morii, în sumă de 32.115 lei

(RON), conform rapoartelor de expertiză întocmite în cauză.

S-a dispus emiterea unei decizii de

despăgubire de către pârâtă în acest sens.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale deciziei contestate privind terenul aferent morii.

În motivarea acestei sentințe,

tribunalul face referire la dispozițiile art. 21 alin.(1) și ale art.

26 din Legea nr. 10/2001, republicată, precum și la Titlul VII din

Legea nr. 247/2005, conchizând că reclamanții au dreptul la

restituirea contravalorii morii și utilajelor; de asemeni, se reține

că „situația juridică a terenului a fost lămurită”.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel S.C. P.S.A. Galați, care a invocat nelegalitatea și netemeinicia

acesteia întrucât nu se precizează cine plătește sumele

stabilite către reclamanți, încălcându-se și prevederile

art. 16, Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Apelanta a susținut că, prin

stabilirea despăgubirilor pentru utilajele inițiale (care nu mai

există), se încalcă prevederile art. 6 alin.(2) din Legea nr.

10/2001, din fișa mijloacelor fixe rezultând că sunt menționate

alte utilaje decât cele naționalizate, și că instanța de

fond trebuia să dispună doar obligarea sa la emiterea unei decizii

pentru despăgubiri, după care să fie înaintată Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Prin decizia civilă nr. 128/A din 17

aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția

civilă apelul a fost respins ca nefondat.

În motivarea acestei decizii, instanța

de apel a reținut următoarele: „atât timp cât prin hotărârea

criticată tribunalul s-a pronunțat expres în sensul anulării în

parte a deciziei emisă de S.C. P.S.A. Galați și a obligării

acesteia la emiterea unei decizii de despăgubiri (pentru utilajele morii),

orice critică privind neindicarea exactă a obligației ce

incumbă pârâtei apare ca fiind total nejustificată.

De altfel, apelanta ignoră precizarea

făcută de către instanța de fond în partea finală a

motivării hotărârii, respectiv aspectul că stabilirea pe baza

unor expertize a contravalorii morii și anexelor nu împiedică

societatea să emită o decizie, iar Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor poate face aplicarea Legii nr. 247/2005.

S.C. P. S.A. a declarat recurs împotriva

deciziei pronunțate în apel, invocând drept temei legal dispozițiile

art. 304 pct. 6-9 C.proc.civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se

susține că prin stabilirea plății despăgubirilor,

chiar dacă nu menționează cui incumbă această

obligație, se încalcă prevederile art. 15, capitolul V, din Titlul

VII al Legii nr. 247/2005; de asemeni, se susține că hotărârea

pronunțată în apel a fost dată cu încălcarea

dispozițiilor art. 6 alin.(2) din Legea nr. 10/2001, deoarece utilajele inițiale

nu mai există, în fișa mijloacelor fixe fiind menționate alte

utilaje, diferite de cele de la naționalizare.

Verificând legalitatea deciziei recurate în

raport de criticile formulate și având în vedere prevederile legale

aplicabile, Înalta Curte a constatat că recursul declarat în cauză este

fondat în sensul considerentelor ce succed:

Din dispozițiile art. 261 alin. (1)

C.proc.civ. rezultă elementele pe care trebuie să le cuprindă

orice hotărâre judecătorească pentru exercitarea unui control

judiciar.

În acest sens, pct. 5 al textului menționat

se referă la necesitatea arătării motivelor de fapt și de

drept care au format convingerea instanței, precum și a celor pentru

care s-au înlăturat cererile părților.

Motivarea clară, convingătoare

și pertinentă a hotărârii constituie o garanție pentru

părțile din proces în fața eventualului arbitrariu

judecătoresc și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de

a se putea exercita controlul judiciar.

În speță nu au fost respectate

aceste dispoziții legale imperative.

Instanța de apel nu a analizat și

nu a răspuns criticilor invocate prin motivele de apel vizând

încălcarea prevederile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005

și ale art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Motivarea deciziei pronunțată în

apel este cuprinsă lapidar în două fraze prin care se arată,

într-o manieră nelămuritoare, considerentele pentru care se

păstrează sentința, fără a se face nici o referire

expresă la motivele de apel invocate și implicit,

nepronunțându-se cu privire la acestea.

În această situație, se

constată că de fapt decizia pronunțată în apel este

nemotivată, ceea ce împiedică instanța de recurs să

exercite controlul de legalitate asupra deciziei criticate.

Față de aceste considerente, Înalta Curte a

constatat că în cauză este incident motivul de recurs prevăzut

prin dispozițiile art. 304 pct. 7 C.proc.civ., astfel că a admis

recursul și a casat decizia pronunțată în apel, cu

consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași

instanță de apel, care va proceda la analizarea criticilor formulate

și la corecta aplicare a prevederilor legale, invocate, expres prin

motivele de apel și reiterate prin motivele de recurs, în conformitate cu

dispozițiile art. 312 alin. (1), art. 313 C.proc.civ. și cu

observarea prevederilor art. 315 C.proc.civ.