ÎCCJ, decizie (scj.ro #82034)

Contestație formulată în baza Legii nr. 10/2001 împotriva deciziei emisă de unitatea deținătoare. Nemotivarea hotărârii de către instanța de apel. Cuprins pe materii. Drept procesual civil. Hotărârile. Dispoziții generale. Contestație formulată în baza Legii nr. 10/2001 împotriva deciziei emisă de unitatea deținătoare. Nemotivarea hotărârii de către instanța de apel. Index alfabetic. Drept procesual civil. - Contestație formulată în baza Legii nr. 10/2001 - Hotărâre nemotivată. Cod procedură civilă : art. 261 Din dispozițiile art. 261 alin.(1) Cod procedură civilă rezultă elementele pe care trebuie să le cuprindă orice hotărâre judecătorească pentru exercitarea unui control judiciar. În acest sens, pct. 5 al textului menționat se referă la necesitatea arătării motivelor de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și a celor pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Motivarea clară, convingătoare și pertinentă a hotărârii constituie o garanție pentru părțile din proces în fața eventualului arbitrariu judecătoresc și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar . Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 7285 din 1 noiembrie 2007. B.D.M., H.D., H.D.A.R. și C.P. au formulat contestație împotriva deciziei nr. 70 din 28 septembrie 2001 emisă de S.C. Prodprest S.A. În motivarea cererii, s-a arătat că prin decizia contestată li s-a respins în mod greșit cererea prin care au solicitat restituirea în natură a morii aflată în comuna Liești, sat Șerbănești, fostă proprietate a autorului lor H.I.

preluată de stat în temeiul Legii nr. 119/1948 cu motivarea că, dacă s-ar fi dat curs acestei cereri, societatea s-ar fi decapitalizat, pierzându-și obiectul de activitate. Ulterior, petenții și-au modificat obiectul cererii, motivat de faptul că în urma incendiului din 25 ianuarie 2002 moara și anexele ei au fost distruse în totalitate. Aceștia au precizat că solicită retrocedarea suprafeței de teren ce a aparținut autorului lor și avansarea unei propuneri de despăgubire pentru construcțiile care nu mai există. Prin sentința civilă nr. 466 din 14 octombrie 2002, pronunțată de Tribunalul Galați, s-a admis în parte contestația și a fost modificată dispoziția nr. 70/2001 emisă de S.C. Prodprest S.A., dispunându-se retrocedarea terenului aferent morii ce a aparținut autorului H.I.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că se impune a fi restituit în natură terenul aferent morii, în conformitate cu prevederile art. 10 din Legea nr. 10/2001, nu și contravaloarea morii, deoarece aceasta nu mai există, iar dispariția ei nu se încadrează în situația vizată de textul de lege. Apelurile declarate împotriva sentinței de ambele părți au fost respinse prin decizia civilă nr. 58/A din 8 aprilie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Galați. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții și pârâta. Prin decizia nr. 7418 din 30 septembrie 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția civilă și de proprietate intelectuală, s-au admis recursurile, s-a casat decizia atacată cât și sentința și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Galați.

Instanța de recurs a reținut că instanțele anterioare erau datoare să se pronunțe cu privire la capătul de cerere vizând acordarea măsurilor reparatorii pentru moară, excepția instituită de art. 10 alin.(4) din Legea nr. 10/2001, legată de neacordarea măsurilor reparatorii, are un caracter restrictiv și vizează numai construcțiile preluate în mod abuziv, distruse ca urmare a calamităților naturale, nu și construcțiile distruse din alte cauze, cum este cazul în speță. Reținând că reclamanții au solicitat și restituirea terenului aferent morii, s-a statuat ca instanța de trimitere să clarifice situația juridică a terenului, ținând seama și de cele reținute prin sentința civilă nr. 5266 din 10 februarie1999 a Judecătoriei Galați și decizia civilă nr. 274/R din 22 februarie 2000 a Curții de Apel Galați.

În rejudecare s-a pronunțat sentința civilă nr. 2274 din 21 decembrie 2006 prin care Tribunalul Galați a admis contestația, a anulat în parte decizia emisă de S.C. P.S.A. Galați în sensul că, reclamanții au dreptul la restituirea contravalorii morii și anexelor, în sumă de 54.191 lei (RON) și a contravalorii utilajelor morii, în sumă de 32.115 lei (RON), conform rapoartelor de expertiză întocmite în cauză. S-a dispus emiterea unei decizii de despăgubire de către pârâtă în acest sens. Au fost menținute celelalte dispoziții ale deciziei contestate privind terenul aferent morii. În motivarea acestei sentințe, tribunalul face referire la dispozițiile art. 21 alin.(1) și ale art. 26 din Legea nr. 10/2001, republicată, precum și la Titlul VII din Legea nr. 247/2005, conchizând că reclamanții au dreptul la restituirea contravalorii morii și utilajelor; de asemeni, se reține că „situația juridică a terenului a fost lămurită”.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel S.C. P.S.A. Galați, care a invocat nelegalitatea și netemeinicia acesteia întrucât nu se precizează cine plătește sumele stabilite către reclamanți, încălcându-se și prevederile art. 16, Titlul VII din Legea nr. 247/2005. Apelanta a susținut că, prin stabilirea despăgubirilor pentru utilajele inițiale (care nu mai există), se încalcă prevederile art. 6 alin.(2) din Legea nr. 10/2001, din fișa mijloacelor fixe rezultând că sunt menționate alte utilaje decât cele naționalizate, și că instanța de fond trebuia să dispună doar obligarea sa la emiterea unei decizii pentru despăgubiri, după care să fie înaintată Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Prin decizia civilă nr. 128/A din 17 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă apelul a fost respins ca nefondat. În motivarea acestei decizii, instanța de apel a reținut următoarele: „atât timp cât prin hotărârea criticată tribunalul s-a pronunțat expres în sensul anulării în parte a deciziei emisă de S.C. P.S.A. Galați și a obligării acesteia la emiterea unei decizii de despăgubiri (pentru utilajele morii), orice critică privind neindicarea exactă a obligației ce incumbă pârâtei apare ca fiind total nejustificată. De altfel, apelanta ignoră precizarea făcută de către instanța de fond în partea finală a motivării hotărârii, respectiv aspectul că stabilirea pe baza unor expertize a contravalorii morii și anexelor nu împiedică societatea să emită o decizie, iar Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor poate face aplicarea Legii nr. 247/2005.

S.C. P. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, invocând drept temei legal dispozițiile art. 304 pct. 6-9 C.proc.civ. În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că prin stabilirea plății despăgubirilor, chiar dacă nu menționează cui incumbă această obligație, se încalcă prevederile art. 15, capitolul V, din Titlul VII al Legii nr. 247/2005; de asemeni, se susține că hotărârea pronunțată în apel a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 6 alin.(2) din Legea nr. 10/2001, deoarece utilajele inițiale nu mai există, în fișa mijloacelor fixe fiind menționate alte utilaje, diferite de cele de la naționalizare. Verificând legalitatea deciziei recurate în raport de criticile formulate și având în vedere prevederile legale aplicabile, Înalta Curte a constatat că recursul declarat în cauză este fondat în sensul considerentelor ce succed: Din dispozițiile art. 261 alin. (1) C.proc.civ.

rezultă elementele pe care trebuie să le cuprindă orice hotărâre judecătorească pentru exercitarea unui control judiciar. În acest sens, pct. 5 al textului menționat se referă la necesitatea arătării motivelor de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și a celor pentru care s-au înlăturat cererile părților. Motivarea clară, convingătoare și pertinentă a hotărârii constituie o garanție pentru părțile din proces în fața eventualului arbitrariu judecătoresc și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar. În speță nu au fost respectate aceste dispoziții legale imperative. Instanța de apel nu a analizat și nu a răspuns criticilor invocate prin motivele de apel vizând încălcarea prevederile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și ale art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Motivarea deciziei pronunțată în apel este cuprinsă lapidar în două fraze prin care se arată, într-o manieră nelămuritoare, considerentele pentru care se păstrează sentința, fără a se face nici o referire expresă la motivele de apel invocate și implicit, nepronunțându-se cu privire la acestea. În această situație, se constată că de fapt decizia pronunțată în apel este nemotivată, ceea ce împiedică instanța de recurs să exercite controlul de legalitate asupra deciziei criticate.

Față de aceste considerente, Înalta Curte a constatat că în cauză este incident motivul de recurs prevăzut prin dispozițiile art. 304 pct. 7 C.proc.civ., astfel că a admis recursul și a casat decizia pronunțată în apel, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel, care va proceda la analizarea criticilor formulate și la corecta aplicare a prevederilor legale, invocate, expres prin motivele de apel și reiterate prin motivele de recurs, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1), art. 313 C.proc.civ. și cu observarea prevederilor art. 315 C.proc.civ.