ÎCCJ, decizie (scj.ro #82345)

Cerere de măsuri reparatorii fondată pe dispozițiile Legii nr . 10/2001: Competența materială de soluționare a contestației privitoare la nesoluționarea cererii adresată unei primării prin notificare . Cuprins pe materii . Drpt procesual civil. Competența materială de soluționare a contestației formulată pentru nesoluționarea cererii adresată unei primării pentru măsuri reparatorii în temeiul Legii nr . 10/2001. Index alfabetic . Drept procesual civil. - Contestație fondată pe Legea nr . 10/2001. - Competența materială de soluționare a contestației. Legea nr . 10/2001: art . 24 alin. (7)-(8) Potrivit art . 24 alin. (7) și (8) din Legea nr . 10/2001, tribunalului îi revine competența de a soluționa contestație la decizia de rezolvare a notificării prin care persoana îndreptățită cere măsuri reparatorii pentru un imobil preluat în mod abuziv de stat.

Chiar dacă nu există o astfel de decizie, refuzul, celui notificat, de a se pronunța, se contestă tot la tribunal, ca primă instanță, prin similare cu ipoteza ofertei refuzate. Aceasta este sensul legii care trebuie dedus atât din nevoia soluționării unitare a tuturor problemelor apărute în procesul de soluționare a notificărilor conform Legii nr . 10/2001.

NOTĂ: În urma republicării Legii nr . 10/2001 în Monitorul Oficial Partea I nr . 789/2005 (în urma modificărilor și completărilor prin Legea nr . 247/2005) textele din decizia rezumată au o altă numerotare ( art . 26 alin. 3). Î.C.C.J ., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr . 5729 din 29 iunie 2005. Prin decizia civilă nr . 213/2004, Curtea de Apel Brașov a respins apelul declarat de reclamantul B.M . împotriva sentinței civile nr.32/2004 și pe cale de consecință, a menținut soluția de respingere a acțiunii introdusă de reclamant împotriva Primarului municipiului Brașov , ca fiind formulată împotriva unei părți ce nu are calitate procesuală pasivă.

S-a mai reținut că, față de obiectivul acțiunii introductive, acela al obligării pârâtei să soluționeze, în conformitate cu prevederile art.11 și 33 din Legea nr.10/2001, notificarea ce i-a fost adresată de reclamant și față de faptul că, pârâtul nu deține imobilul revendicat, rezultă că, potrivit art.20 și 21 din Legea nr.10/2001, intimatul și-a îndreptat greșit acțiunea. Cum potrivit principiului disponibilității, reclamantul este cel care trebuie să stabilească întreg cadrul procesului și nu instanța de judecată, sentința judecătoriei a fost menținută ca fiind legală și temeinică.

Impotriva deciziei Curții de Apel, a declarat recurs reclamantul Bărbieri Anton Gheorghe Marin criticând-o pentru următoarele considerente: primarul municipiului Brașov , căruia i s-a trimis notificarea, trebuia s-o soluționeze și nu s-o trimită unității deținătoare a construcțiilor existente pe terenul revendicat, respectiv, Inspectoratul Școlar; instanțele, trebuiau să rețină existența acestei obligații de soluționare prin prisma dispozițiilor art.33 din Legea nr.10/2001 care dispune că notificarea să se adreseze Primăriei; totodată, instanțele trebuiau să aibă în vedere faptul că, terenul fiind ocupat cu construcții, fostul proprietar are dreptul la despăgubiri în echivalent care, potrivit art . 33 din aceeași lege, sunt stabilite în ce privește cuantumul lor, tot de către primar; prin urmare, greșit s-a reținut atât faptul că primarul nu avea obligația de a soluționa notificarea, cât și faptul că, acesta nu are calitate procesuală pasivă.

Examinând recursul, se constată că este fondat. Obiectul acțiunii îl constituie cererea de obligare a pârâtei – Comisia de Aplicare a Legii nr.10/2001 din cadrul Primăriei municipiului Brașov , de a soluționa notificarea transmisă acesteia de reclamant, în sensul de a fi ori admisă și a se face o ofertă cu privire la cuantumul despăgubirilor cuvenite corespunzător valorii imobilului, fie de a fi respinsă. Tribunalul Brașov , investit inițial cu cererea, a apreciat că acesta are natură juridică a unei “obligații de a face” a cărei soluționare cade în competența Judecătoriei potrivit art.1 pct.1 Cod procedură civilă cu atât mai mult cu cât, ea nu se încadrează în cazurile expres prevăzute de art.24 al.7 și 8 ori art.31 alin.2 din Legea nr.10/2001 care permit investirea Tribunalului ca instanță de fond, pentru soluționarea lor.

Pe cale de consecință, prin decizia nr.422/2003 și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei care a respins acțiunea și a cărei soluție a fost menținută în apel, conform celor arătate. Instanțele au făcut o greșită interpretare și aplicare a legii, cu consecința încălcării competenței materiale privind soluționarea cauzei. Obiectul acțiunii introductive nu putea fi apreciat ca o obligație de a face tipică, bazată pe dispozițiile art.1075 Cod civil deoarece, raporturile juridice deduse judecății derivă, în mod cert și exclusiv, din dispozițiile unei legi speciale, Legea nr.10/2001. Astfel, notificarea expediată de către recurent, a fost trimisă de către Comisia special constituită în cadrul Primăriei, unei alte persoane juridice, fără a fi soluționată într-un fel sau altul, de către destinatarul notificării.

Potrivit art . 24 alin. (7) și alin. (8) din Legea nr . 10/2001, Tribunalului îi revine competența de a soluționa contestația la decizia de rezolvare a notificării. Chiar dacă, în speță, nu aveau însă o astfel de decizie, faptul refuzului de a o pronunța, de a o da la cererea fostului proprietar, poate fi contestat însă tot la Tribunal, ca primă instanță, prin asimilare cu ipoteza ofertei refuzate. Acesta este sensul legii care trebuie dedus atât din nevoia soluționării unitare a tuturor probelemelor apărute în procesul de soluționare al notificărilor la Legea nr.10/2001, cât și din modul de interpretare dat în același sens prin HG nr.498/2003 pentru aprobarea Normelor de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 (1.6).

Pe cale de consecință, cauza fiind greșit soluționată de către Judecătorie ca instanță de fond și apoi de Curtea de Apel ca instanță de apel, a fost pronunțată cu încălcarea regulilor procedurale privind competența materială. Ca urmare, s-au casat hotărârea de declinare a competenței și hotărârile date în fond și apel, cauza fiind trimisă Tribunalului spre competentă soluționare prilej cu care, vor fi examinate și apărările cu privire la calitatea procesuală pasivă a părții chemate în judecată, atât prin prisma dispozițiilor art . 33 alin. (1) din Legea nr . 10/2001, cât și a obiectului acțiunii.