ÎCCJ, decizie (scj.ro #82052)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82052) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Contestație împotriva deciziei emise de primar.
Neclaritatea și contradictorialitatea dispozițiilor cuprinse în
dispozitivul hotărârii dată de instanța de apel.
Cuprins pe materii.
Drept procesual civil. Procedura
contencioasă. Procedura în fața primei instanțe.
Hotărârile. Neclaritatea și contradictorialitatea dispozițiilor
cuprinse în dispozitivul hotărârii dată de instanța de apel.
Index alfabetic.
Drept procesual civil.
-
Dispoziții contradictorii și
neclare cuprinse în dispozitivul deciziei;
C.pr.civ.: art. 258, art. 261
Lipsa dispozitivului unei
hotărâri judecătorești ori întocmirea dispozitivului prin
folosirea unor formulări neclare, de natură să creeze confuzie
și să inducă dubii părților cu privire la soluția
pe care instanța a adoptat-o cu privire la cererile pe care le-au
formulat, atrage nulitatea hotărârii, întrucât pricinuiește
părților o vătămare care nu se poate înlătura decât
prin anularea hotărârii, și împiedică instanța ierarhic
superioară să exercite în mod efectiv controlul judiciar cu privire
la soluția recurată
.
Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate
intelectuală, decizia nr. 8491 din 19 decembrie 2007.
Cu notificările cu nr. 732/N din 6
august 2001 și nr. 564/N din 10 iulie 2001, transmise Primarului
comunei Șimnicu de Sus și Cooperativei de Consum Craiova, I.M.T.,
P.M., P.L.D. și B.M.M. au solicitat retrocedarea în natură a
imobilului – conac și curte de 0,5 ha teren – expropriat din patrimoniul
autorului lor, F.J., în baza Decretului nr. 83/1949 și care avea
destinația de locuință și, în subsidiar, acordarea de
măsuri reparatorii pentru partea de locuință care nu le poate fi
retrocedată în natură.
Cu adresa nr. 791 din 4 iulie 2001,
Federalcoop Dolj a restituit petenților notificarea pentru a se adresa
unității administrative în a cărei rază teritorială se
află situat imobilul, afirmând că nu îl are în patrimoniu.
Cu adresa nr. 1884 din 14 august 2001
Consiliul Local Șimnicu de Sus a comunicat petenților că
imobilul aparține Cooperației de Consum Craiova.
Prin dispoziția nr. 73 din 4 aprilie
2002, Primarul comunei Șimnicu de Sus a respins notificarea nr. 564/N/2001
motivat de faptul că nu a fost semnată de petenți.
Prin dispoziția nr. 78 din 4 aprilie
2001, Primarul comunei Șimnicu de Sus a respins notificarea nr.
732/N/2001, motivat de faptul că imobilul a cărui retrocedare se cere
se află în administrarea Cooperației de Consum Craiova.
Prin cererea înregistrată la 6 iunie
2003, petenții au cerut obligarea
pârâților Consiliul Local Șimnicu de Sus
și Cooperativa de Consum Craiova să le restituie în natură
imobilul în litigiu, iar printr-o cerere completatoare, să fie
obligați să aducă imobilul în starea avută inițial.
Reclamanții și-au completat
cererea, solicitând constatarea nulității absolute a actelor de
înstrăinare a imobilului în litigiu.
Prin sentința civilă nr. 4728 din
12 iulie 2006, Tribunalul Dolj a admis în parte acțiunea formulată de
reclamanți, în contradictoriu cu Consiliul Local Șimnicu de Sus,
Cooperativa de Consum Craiova și respectiv cu intervenienții SC A.
SRL și SC S. SRL, a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare
autentificate sub nr. 2548/2003 de BNP T. și nr. 1266/2003 de BNP D.
și a dispus ca pârâții să le restituie reclamanților
imobilul situat în comuna Șimnicu de Sus, sat Cornetu, compus din suprafața
de 4496 m.p., individualizat conform schiței anexă la expertiză
și a construcțiilor aflate pe acest teren în forma actuală:
magazie, restaurant (bufet + magazin), WC și grădină de
vară.
În motivarea sentinței, instanța
a reținut că, din patrimoniul lui J.F., ai cărui
descendenți sunt reclamanții, în baza Decretului nr. 83/1949, au fost
expropriate o casă și curte în suprafață de 0,50 ha,
preluare abuzivă în sensul Legii nr. 10/2001.
Referitor la construcțiile existente
în prezent pe teren, instanța a reținut că, prin cele două
expertize efectuate în cauză, nu s-a stabilit data edificării
însă, prin probatoriul administrat, nu se confirmă nici faptul
că acestea ar fi fost edificate de către pârâta Cooperativa de Consum
Craiova, la dosar nefiind depusă nici o autorizație de demolare a
vechilor construcții, ci doar o autorizație pentru extinderi,
amenajări și reparații, inclusiv devize de lucrări, prin
care se atestă efectuarea doar a unor lucrări de extindere și
amenajare a
construcțiilor, pentru a putea fi folosite ca
magazin alimentar.
Cum pârâta „Cooperativa de Consum” Craiova
a fost notificată încă din data de 14 septembrie 2001 de către
reclamanți, prima instanță a reținut că actele de
înstrăinare a imobilelor, încheiate de pârâtă, după această
dată, în condițiile în care nu deținea un titlu de proprietate
valabil asupra acestora, în accepțiunea dreptului comun, fapt acceptat
și de către cumpărătoarea SC S.SRL care, la rândul
său, le-a înstrăinat după aproximativ zece zile unei alte
societăți, SC A. S.R.L., sunt lovite de nulitate absolută, în
condițiile art. 20 alin. 4
1
din Legea nr. 10/2001.
Prima instanță a reținut
și faptul că, în mod nelegal, Primăria Șimnicu de Sus
și-a declinat competența de soluționare a notificării,
ascunzând reclamanților faptul că deține în patrimoniu
suprafața de teren în litigiu, sens în care urmează a se restitui
acestora și suprafața de teren, mai puțin 312 m.p. pe care
se află amplasate un contor și o cabină aparținând SC
S.SRL, care nu a fost chemată în proces și nu s-a stabilit în ce
bază deține acest teren.
Prin decizia civilă nr. 24 din 16
ianuarie 2007, Curtea de Apel Craiova a admis apelurile declarate de
Cooperativa de Consum Craiova și intervenienta SC A. SRL și a
schimbat sentința în sensul că a respins acțiunea în restituire
teren și construcții, precum și precizarea la acțiune
privind constatarea nulității absolute a contractelor de
vânzare-cumpărare formulate în contradictoriu doar cu pârâtele Cooperativa
de Consum Craiova și SC A.SRL.
Prin aceeași decizie au fost
menținute restul dispozițiilor sentinței în ceea ce
privește obligarea Consiliului Local Șimnicu de Sus la restituirea
terenului și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea deciziei, instanța a
reținut că reclamanții au inițiat procedura
administrativă pronunțată de art. 22 alin.(1) din Legea nr.
10/2001, notificând Primăria Șimnicu de Sus și Cooperativa de
Consum Craiova, în scopul restituirii în natură a imobilului în litigiu,
procedura finalizată parțial prin emiterea deciziilor nr. 73/2003
și nr.78/2003 de către Primarul comunei Șimnicu, care au fost
transmise instanței de Prefectura Dolj, sens în care, în mod just, nu au
fost cenzurate de prima instanță care, dată fiind pasivitatea
acestei primării, a trecut la soluționarea în fond a pricinii.
Totodată, instanța a reținut
că reclamanții au probat că autorul lor, F.J., a fost deposedat
în mod abuziv, în sensul art. 2 lit. h din Legea nr. 10/2001 de proprietatea
sa: conac, grajd, șopron, magazie pe picioare de zid și pătul de
lemn și 0,50 ha, teren aferent, prin expropriere, în baza Decretului
nr.83/1949, conform mențiunilor certificatului nr. 2128 din 13 iunie 1996
emis de Arhivele Statului – Filiala Dolj, caz în care fostul proprietar
își păstrează această calitate în raport de
dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
În raport de mențiunile din procesul
verbal datat 26 noiembrie 2001, încheiat în ședința Consiliului de
Administrație al pârâtei Consumcoop Craiova, instanța a reținut
că vechile construcții au fost demolate iar cărămizile
rezultate au fost folosite la edificarea unei alte construcții, în 1964,
cu destinația de magazin și bufet, pe suprafața de 2.500 m.p.
transmisă cooperativei prin decizia nr. 1042 din 12 septembrie 1964 a
fostului Comitet Executiv al Sfatului Popular al Regiunii Oltenia, construcții
care au suferit extinderi în anul 1971 conform autorizației nr. 58/1971
și devizului de lucrări depuse la dosar.
Totodată, instanța reține
că reclamanții au apelat și la procedura Legii nr. 112/1995, iar
prin hotărârea nr. 620/1996 a Comisiei Județene Dolj
imobilul le-a fost restituit în natură, pentru ca, ulterior, prin decizia
civilă nr. 2928/1999 a Curții de Apel Craiova, cererea să le fie
respinsă tocmai pe considerentul că acesta a intrat în
mod legal în administrarea Federalcoop
Dolj.
Așa fiind, instanța a constatat
că, din coroborarea probatoriilor administrate, se poate concluziona
că actualele construcții constituie un imobil nou, în sensul
dispozițiilor art. 18 lit. c (în redactarea inițială a
legii), care nu face obiectul Legii nr. 10/2004, caz în care
vânzările succesive ale acestuia sunt valabile, sens în care va schimba
sentința primei instanțe.
Referitor la teren, instanța de apel a
apreciat că măsura se impune și în respectarea
principiului prevalenței restituirii în natură instituit prin dispozițiile
Legii nr. 10/2001, cu sublinierea și a aspectelor reglementate prin
dispozițiile art. 187 din Lega nr. 106/1996, potrivit cărora
terenurile atribuite în folosință persoanei juridice prevăzute
de acest act normativ își mențin regimul juridic pe durata
existenței construcțiilor și ale alin. (2) al aceluiași
articol, privitor la condițiile în care pot fi ipotecate
construcțiile edificate pe aceste terenuri.
Împotriva acestei decizii au declarat
recurs reclamanții I.M.T. și P.M., invocând incidența art. 304
pct. 7, pct.8 și pct. 9 C.proc.civ. și reclamanții P.L.D.
și B.M.M., invocând incidența art. 304 pct. 8 și pct. 9
C.proc.civ.
În motivarea recursurilor, reclamanții
critică soluția dată de instanța de apel cu privire la
capătul de cerere prin care solicitau restituirea în natură a
construcțiilor, susținând că acestea sunt cele preluate din
patrimoniul autorului lor, la care s-au efectuat doar unele extinderi, cu
mențiunea că, referitor la construcția desemnată C1,
acest fapt este constatat și prin expertiza efectuată în cauză.
Recurenții susțin că
instanțele au ignorat faptul că aceste
construcții s-au aflat doar în administrarea
Cooperativei de Consum, că nu există nici o probă, ci doar o
afirmație a expertului în sensul că vechile construcții ar fi
fost demolate, că prin actele depuse la dosar se dovedește doar
efectuarea de către cooperativă a unor lucrări de extindere
și de reparații capitale în anul 1971, caz în care concluzia
reținută în sensul că actualele construcții ar reprezenta
un imobil nou, exceptat de la restituirea în natură, este
greșită.
Totodată, recurenții susțin
că, prin hotărârea pronunțată, instanța de apel nu a
delimitat întinderea suprafeței de teren pe care Consiliul Local este
obligat să le-o restituie în natură, sens în care, în raport de
considerentele hotărârii, se impune a se clarifica și acest aspect.
Analizând recursurile, Înalta Curte
constată că sunt fondate pentru următoarele motive:
În drept, potrivit art. 261 pct. 6
C.proc.civ., hotărârea se dă în numele legii și trebuie să
cuprindă printre altele un dispozitiv.
Dispozitivul este acea parte a
hotărârii judecătorești care încorporează soluția
adoptată de instanță cu privire la litigiul care i-a fost dedus
spre soluționare.
Prin dispozitiv, judecătorii trebuie
să se pronunțe într-o manieră clară, prin termeni
imperativi și lipsiți de orice echivoc asupra tuturor cererilor
formulate de părți, în sensul admiterii, în tot sau în parte, ori în
sensul respingerii acestora.
Dispozitivul se semnează de
judecători sub sancțiunea nulității și se
pronunță în ședință publică chiar în lipsa
părților art. 258 C.proc.civ.
Lipsa dispozitivului unei hotărâri
judecătorești ori întocmirea dispozitivului prin folosirea unor
formulări neclare de natură să creeze confuzie și să
inducă dubii părților cu privire la soluția pe care
instanța a adoptat-o cu privire la cererile pe care le-au formulat, atrage
nulitatea hotărârii, întrucât pricinuiește părților o
vătămare care nu se poate înlătura decât prin anularea
hotărârii, și împiedică instanța ierarhic superioară
să exercite în mod efectiv controlul judiciar cu privire la soluția
recurată.
În speță, analizând dispozitivul
hotărârii dată de instanța de apel se
constată că este neclar și cuprinde
dispoziții contradictorii, date de către instanță cu
privire la cererile deduse judecății.
Astfel, prima instanță a admis,
în parte, cererea de restituire în natură a imobilului, ca urmare a
constatării nulității absolute nulității absolute a
celor două contracte de vânzare – cumpărare autentificate sub nr.
2548/2003 de BNP T. și nr. 1266/2003 de BNP D. (prin care CONSUMCOOP
Craiova înstrăinase parte din imobilul în litigiu către SC S.
SRL Craiova, iar aceasta la rândul său către SC A.SRL – Șimnicu
de Sus) și a dispus restituirea în natură, către reclamanți,
atât a suprafeței de 4496 m.p. teren, cât și a construcțiilor
edificate, în forma actuală, pe acest teren.
Soluția de admitere în parte a
acțiunii a fost argumentată de instanță prin aceea că
o parte din imobilul în litigiu – 312 m.p. – este deținută de SC S.
SRL, persoană juridică, care nu a fost chemată în judecată
de către reclamanți, caz în care instanța nu poate dispune o
soluție și cu privire la acest teren.
Instanța de apel, prin dispozitivul
hotărârii admite apelurile declarate de pârâta Cooperativa de Consum
Craiova și de intervenienta SC A.SRL și schimbă, în parte,
sentința dată de tribunal.
Potrivit dispozitivului, soluția
instanței de apel a fost în sensul că „respinge acțiunea în
restituire teren și construcții” (fără a se indica în contradictoriu
cu care dintre pârâți), „precum și precizarea la acțiune privind
constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare –
cumpărare față de pârâtele apelante Societatea de Consum Craiova
și SC A.SRL”.
Potrivit aceleiași dispoziții,
instanța de apel a statuat și în sensul că „menține restul
dispozițiilor sentinței, în ceea ce privește obligarea
Consiliului Local Șimnicu de Sus la restituirea terenului” precum și
a cheltuielilor de
judecată.
Or, în speță nu există un
contract de vânzare – cumpărare intervenit între „Societatea Cooperativa
de Consum Craiova și SC A.SRL”, ci două contracte de vânzare –
cumpărare intervenite, primul între Cooperativă în calitate de
vânzătoare și SC S. SRL în calitate de cumpărătoare, iar
cel de-al doilea între SC S.SRL în calitate de vânzătoare și SC
A.SRL, în calitate de cumpărătoare.
Ca atare, analizarea și
soluționarea cererii în constatarea nulității absolute a celor
două contracte presupune dezbaterea contradictorie și
pronunțarea soluției în raport cu părțile contractante
și nu doar cu o parte dintre acestea, fiind dat un caz de coparticipare
procesuală pasivă obligatorie.
Apoi, din cuprinsul dispozitivului nu
rezultă dacă, restituirea în natură a terenului aflat în
prezent, conform considerentelor hotărârii, în proprietatea Consiliului
Local al comunei Șimnicu de Sus, dar parțial afectat de
construcțiile care au făcut obiectul contractelor de vânzare
cumpărare, a fost respinsă pe fond, cu consecința nerestituirii
în natură - conform mențiunii de la alin. 2 al dispozitivului -
ori a fost admisă, cu consecința restituirii în natură în
integralitatea sa – conform mențiunii de la alin. 3.
În acest context, este de menționat
și faptul că o soluție cu privire la cererea de retrocedare în
natură a terenului trebuie să se pronunțe în contradictoriu atât
cu Comuna Șimnicu de Sus, în calitatea sa de entitate
deținătoare, dar și cu privire la deținătorul
construcțiilor care afectează parțial acest teren și ea
trebuie pusă în concordanță cu soluția dată asupra
cererii de constatare a nulității actelor de înstrăinare a
construcțiilor și, după caz, cu
soluția dispusă de prima instanță cu
privire la aceste cereri.
Așa fiind, datorită
contradictorialittății mențiunilor din dispozitivul
hotărârii recurate, fapt care echivalează cu o necercetare și
nesoluționare în fond a litigiului, în baza art. 312 alin. (5)
C.proc.civ., Înalta Curte a admis recursul și a casat decizia
recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași
instanțe.
În rejudecare, instanța de apel va
analiza, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001 în vigoare la
data judecății, și celelalte critici formulate prin recurs
privind identificarea și vechimea tuturor corpurilor de clădire
și, după caz, aria desfășurată a eventualelor corpuri
noi și va dispune motivat, în fapt și în drept, cu privire la
cererile formulate de părți, respectiv la întinderea drepturilor
recunoscute reclamanților și la obligațiile ce incumbă
fiecărui pârât,
într-o manieră clară și
explicită.