ÎCCJ, decizie (scj.ro #81964)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #81964) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Acțiune pentru obligarea primăriei la
emiterea unei decizii/dispoziții de restituire în natură a unui imobil (teren)
preluat în mod abuziv de stat. Obligarea unității deținătoare la măsuri
reparatorii în echivalent ce constau în acordarea în compensare de alte bunuri
sau servicii pentru suprafața de teren care nu poate fi restituit în natură.
Inexistența în patrimoniul unității notificate a unor bunuri care să poată fi
acordate în compensare
Cuprins pe materii.
Drept civil. Acțiune pentru obligarea primăriei la
emiterea unei decizii/dispoziții de restituire în natură a unui imobil (teren) preluat
în mod abuziv de stat.
Index alfabetic. Drept civil.
-
Acțiune pentru obligarea primăriei la
emiterea unei decizii/dispoziții de restituire în natură a unui imobil (teren)
preluat în mod abuziv de stat.
Legea
nr
.
10/2001:
art
. 10,
art
. 26
Față de prevederile art.10 și art.26
alin.(1) din Legea nr.10/2001, republicată, atunci când restituirea în natură
nu este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent constau în acordarea în
compensare de alte bunuri sau servicii ori propunerea acordării de despăgubiri
în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a
despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Acordarea în compensare de alte
bunuri sau servicii este stabilită ca o obligație a unității deținătoare, însă
o astfel de reparație nu depinde numai de voința unității notificate și a
notificatorului, ci și de existența în patrimoniul unității notificate a unor
bunuri care să poată fi acordate în compensare.
Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală,
decizia
nr
. 2788 din 29 martie 2007.
Prin sentința civilă nr.1877 din 22
noiembrie 2005, Tribunalul Constanța a respins acțiunea formulată de reclamanta
I.R., în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei Mihail Kogălniceanu.
A fost respinsă acțiunea formulată de
reclamanta I.R., în contradictoriu cu Consiliul local al comunei Mihail
Kogălniceanu, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitatea
procesuală pasivă.
A fost admisă acțiunea formulată de
reclamanta I.R., în contradictoriu cu pârâții Primarul comunei Mihail
Kogălniceanu și Comuna Mihail Kogălniceanu, prin primar, s-a anulat dispoziția
nr.546 din 26 aprilie 2004 emisă de acesta și au fost obligați pârâții să
restituie reclamantei imobilul situat în comuna Mihail Kogălniceanu, județul
Constanța, format din teren în suprafață de 17505,17
mp
,
așa cum a fost identificat în raportul de expertiză întocmit de expertul M.V.,
și construcțiile aflate pe acest teren, respectiv clădirea fostului internat –
construcție P+1, o construcție cu destinația de locuințe edificată pe suprafața
de teren S
1
și construcțiile cu destinație de moară, ateliere și
locuințe pentru angajați.
Pârâtele au fost obligate să restituie
reclamantei o suprafață de 14.719,90
mp
teren de aceeași
valoare și cu aceleași caracteristici urbanistice cu terenul fostă proprietatea
autorului reclamantei și să-i plătească suma de 500 lei RON, cheltuieli de
judecată reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre,
tribunalul a reținut că prin notificarea înregistrată sub nr.2242 din 6
noiembrie 2004 reclamanta a cerut să-i fie restituit în natură imobilul situat
în comuna Mihail Kogălniceanu, care a aparținut soțului acesteia
Iorgu
Ion. Imobilul a fost naționalizat în baza Legii nr.119/1948.
Soțul reclamantei a decedat la data de 22
septembrie 1982, iar reclamanta este moștenitoarea acestuia, conform
certificatului de moștenitor nr.326 din 8 aprilie 1982 și testamentului prin
care a fost instituită legatară universală. Reclamanta are calitate de persoană
îndreptățită, în sensul
art
.3 și
art
.
4 din Legea nr.10/2001, iar dispoziția atacată este rezultatul erorii în care
s-a aflat emitentul cu privire noțiunea de moștenitor, care nu decurge numai
din raporturile de rudenie.
S-a mai reținut, că imobilul a fost
identificat de expert care, la întocmirea raportului de expertiză a avut în
vedere actele de proprietate și declarațiile martorilor audiați în cauză, iar,
în considerarea principiului restituirii în natură a imobilelor preluate de
stat, pârâții trebuie să restituie reclamantei imobilul format din teren în
suprafață de 17505,17
mp
, identificat în raportul de
expertiză întocmit de expert
Moldovanu
Vasile.
Pentru că suprafața de 14.719,90
mp
teren fostă proprietatea soțului reclamantei este
ocupată cu detalii de sistematizare, pârâtele sunt obligate să restituie
reclamantei, prin compensare, un teren de aceeași suprafață și aceleași
caracteristici urbanistice.
Primăria comunei Mihail Kogălniceanu nu are
capacitate procesuală, iar Consiliul local al comunei Mihail Kogălniceanu nu
are calitate procesuală.
Curtea de Apel Constanța, prin decizia
civilă nr.60/C din 11 aprilie 2006, a admis apelul declarat de reclamantă și
„în parte” apelul declarat de Comuna Mihail Kogălniceanu și Primarul comunei
Mihail Kogălniceanu și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că
pârâții au fost obligați să restituie terenul individualizat în raportul de
expertiză și construcțiile, mai puțin moara și anexele acesteia, și s-au
menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Instanța de apel a reținut că reclamanta a
criticat sentința, susținând că în mod greșit au fost obligați pârâții să-i
restituie și construcția cu destinație de moară, care este deținută de SC
Spicul SA și pentru care a formulat o altă notificare, iar pârâții au criticat
hotărârea, invocând faptul că moara a fost restituită deși reclamanta nu a
cerut acest imobil, iar o altă critică privește obligarea apelantelor pârâte la
restituirea unei suprafețe de 14.719,90
mp
teren în
compensare cu alt teren.
S-a mai reținut că, privitor la moară și
anexe, instanța a acordat plus
petita
, încălcând
dispozițiile art.129 alin. final Cod procedură civilă, raportat la art.130 Cod
procedură civilă, deoarece moara aflându-se în administrarea SC Spicul SA,
reclamanta a formulat notificare adresată acestei societăți comerciale.
În privința obligării pârâtelor să
restituie o suprafață de 14.719,90
mp
teren de
aceeași valoare și cu aceleași caracteristici, s-a reținut că soluția
pronunțată de tribunal este legală, deoarece apărarea pârâtelor că nu dispun de
terenuri disponibile este înlăturată pe motiv că nu au fost administrate probe
în acest sens,
nefăcând
dovada celor afirmate.
Împotriva acestei decizii au declarat
recurs pârâții care arată că soluția obligării la acordarea în compensare a
unor terenuri în echivalent valoric este nelegală, pentru că unitatea
administrativ–teritorială nu are suprafețe de teren disponibile pentru a fi
acordate în compensare. Pentru suprafețele de teren existente s-au formulat
notificări care sunt în curs de soluționare, iar motivarea primei instanțe și a
instanței de apel că numai prin acordarea unor terenuri disponibile în
compensare se realizează principiul reparării integrale atestă o greșită
aplicare a legii, deoarece art.1 alin.2 din Legea nr.10/2001 nu limitează
măsurile reparatorii prin echivalent la această formă. Există și posibilitatea
acordării de despăgubiri bănești, ca o modalitate legală și echitabilă de
reparare.
Recursul este fondat.
Față de prevederile art.10 și art.26
alin.(1) din Legea nr.10/2001, republicată, atunci când restituirea în natură
nu este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent constau în acordarea în
compensare de alte bunuri sau servicii ori propunerea acordării de despăgubiri
în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a
despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Acordarea în compensare de alte bunuri sau
servicii este stabilită ca o obligație a unității deținătoare, însă o astfel de
reparație nu depinde numai de voința unității notificate și a notificatorului,
ci și de existența în patrimoniul unității notificate a unor bunuri care să
poată fi acordate în compensare.
Or, în prezenta cauză, instanța de apel a
menținut soluția obligării recurenților-pârâți să restituie reclamantei o
suprafață de 14.719,90
mp
teren „de aceeași valoare
și cu aceleași caracteristici urbane”, deși nu s-a stabilit dacă în patrimoniul
comunei Mihail Kogălniceanu există teren disponibil de aceeași valoare și cu
aceleași caracteristici, pentru a fi acordat în compensare.
Față de motivul de apel formulat de pârâți,
privind inexistența unor suprafețe de teren disponibile, instanța de apel
trebuia să stabilească deplin situația de fapt, la care să poată fi aplicate
prevederile art.10 și art.26 din Legea nr.10/2001, republicată.
Deși art.129 alin.(5) Cod procedură civilă
prevede că judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale,
pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, putând
ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile
se împotrivesc, instanța de apel a înlăturat apărarea apelanților-pârâți că nu
există teren disponibil, doar cu motivarea că „nu au fost administrate probe în
acest sens”.
Față de prevederile textului citat, în
scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, instanța trebuia să
dispună administrarea probei cu înscrisuri și cu o expertiză tehnică pentru a
se stabili dacă în patrimoniul pârâtei - Comuna Mihail Kogălniceanu - există
terenuri libere de construcții de aceeași valoare și cu aceleași caracteristici
ca ale terenurilor preluate de la soțul reclamantei și dacă terenurile care
există fac obiectul unor cereri de retrocedare, așa cum au susținut
recurentele-pârâte.
Administrarea probelor era necesară,
deoarece expertiza efectuată în cauză a avut ca obiect doar identificarea
imobilului care face obiectul litigiului. După întocmirea raportului de
expertiză, în care se consemnează că suprafața de 14.719,90
mp
teren este parțial ocupată de construcții și parțial este cale de circulație
publică, reclamanta și-a modificat acțiunea, solicitând teren în compensare
pentru suprafața de teren care nu poate fi restituită în natură, iar Primarul
comunei Mihail Kogălniceanu, la interogatoriul luat de tribunal, a arătat că nu
poate identifica terenuri de aceeași valoare pentru a fi atribuite în
compensare.
Pentru considerentele expuse, a fost admis
recursul declarat de pârâți, s-a casat în parte decizia atacată, conform
art.314 Cod procedură civilă s-a trimis cauza aceleiași instanțe pentru
rejudecarea
apelului declarat de pârâți și sau menținut
restul dispozițiilor deciziei.
Cu ocazia
rejudecării
se va administra întregul probatoriu necesar stabilirii depline a situației de
fapt, în raport de care să se aplice prevederile Legii nr.10/2001 cu privire la
măsurile reparatorii pentru suprafața de 14.719,90
mp
teren și se vor avea în vedere toate mijloacele de apărare invocate de părți.