ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3151/2005

Asupra recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe

rolul Tribunalului Teleorman la data de 4 august 2003, reclamanta O.N. a

solicitat în contradictoriu cu Primăria municipiului Alexandria anularea

dispoziției nr. 202 din 8 iulie 2003 emisă de pârâtă și obligarea acesteia la

plata despăgubirilor prin echivalent pentru imobilul-depozit de unelte și piese

agricole situat în Alexandria.

În motivarea acțiunii reclamanta a

arătat că imobilul respectiv a aparținut soțului său, O.I., fiind expropriat în

anul 1948, fiind ridicate și 38 vagoane cu piese și unelte agricole.

Prin dispoziția nr. 202 din 8 iulie

2003 emisă de Primarul municipiului Alexandria a fost respinsă notificarea

reclamantei prin care aceasta solicita despăgubiri pentru imobilul menționat

anterior, cu motivarea că nu și-a dovedit dreptul de proprietate.

La termenul de judecată din 20

octombrie 2003 reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că a solicitat

măsuri reparatorii numai pentru cele 38 de vagoane cu piese și unelte agricole.

Prin sentința civilă nr. 676 din 10

noiembrie 2003, Tribunalul Teleorman a respins acțiunea formulată de

reclamantă, cu motivarea că aceasta nu a făcut dovada pretențiilor sale,

obligație ce îi revenea conform art. 1169 C. civ. și nici dovada că bunurile

solicitate se încadrează în prevederile art. 6 alin. (1) și (2) din Legea nr.

10/2001.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel reclamanta, criticând soluția pentru faptul că instanța de fond

nu a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice pentru a se evalua utilajele

și că în mod greșit a respins acțiunea, câtă vreme s-a făcut dovada cu martori

că utilajele au existat.

Prin decizia civilă nr. 284/A din 17

februarie 2004, Curtea de Apel București a respins ca nefondat apelul declarat

de reclamantă.

În motivarea soluției s-a arătat că

în mod corect a fost respinsă cererea reclamantei, reținându-se însă cu totul

alte considerente decât cele avute în vedere de către instanța de fond.

Astfel, s-a reținut că reclamanta a

solicitat în notificarea adresată primăriei acordarea de despăgubiri pentru

depozitul de piese și unelte agricole, optând deci pentru măsuri reparatorii,

situație în care erau incidente în cauză prevederile art. 36, art. 37 și art.

38 din Legea nr. 10/2001.

Potrivit acestor dispoziții legale,

notificarea trebuia adresată prefecturii în raza căreia s-a aflat imobilul

preluat abuziv, pârâta nefiind în măsură să acorde despăgubiri în cazul de

față.

Prin urmare, notificarea fiind

formulată în termenul prevăzut de lege, reclamanta trebuie să se adreseze

prefecturii în raza căreia s-a aflat imobilul pentru soluționarea notificării

sale.

Instanța de apel a mai reținut în

considerente că și în situația în care s-ar aprecia că notificarea a fost

adresată corect primăriei, soluția de respingere a cererii reclamantei este

corectă, câtă vreme obiectul notificării l-a constituit doar depozitul de piese

și unelte agricole, iar dispoziția contestată a soluționat notificarea doar sub

acest aspect, cererea de măsuri reparatorii pentru piesele și utilajele din

depozit fiind făcută direct în fața instanței, situație în care este

inadmisibilă în raport cu prevederile Legii nr. 10/2001.

Cât privește depozitul de piese și

unelte agricole, corect s-a reținut de către unitatea notificată că reclamanta

nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului pentru care s-au

solicitat despăgubiri.

Împotriva deciziei nr. 284/A din 17

februarie 2004 a declarat recurs reclamanta O.N., invocând ca motive de recurs

încălcarea dispozițiilor art. 21 alin. (4) și art. 26 din Legea nr. 10/2001 și

solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.,

casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Primul motiv de recurs invocat este

acela că în mod nelegal instanța de apel a apreciat că primăria nu era obligată

să soluționeze notificarea, atâta timp cât reclamanta a solicitat retrocedarea

în natură, despăgubirile fiind solicitate prin cererea precizatoare, primăria

având deci obligația să soluționeze cererea (cum a și procedat de altfel).

Al doilea motiv de recurs vizează

nelegalitatea soluției sub aspectul menținerii dispoziției primăriei, deși

proba testimonială coroborată cu înscrisurile depuse la dosar fac dovada că

bunurile revendicate au fost preluate abuziv de stat.

Recursul este nefondat pentru

considerentele ce vor urma.

Obiectul notificării adresată de

către reclamantă Primăriei municipiului Alexandria l-a constituit depozitul de

piese și unelte agricole, dispoziția nr. 202 din 8 iulie 2003 soluționând

notificarea doar sub acest aspect, prin respingerea cererii de despăgubiri

pentru imobilul menționat.

Atâta timp cât reclamanta nu a făcut

dovada dreptului de proprietate cu privire la imobilul pentru care a solicitat

despăgubiri, dispoziția emisă de primărie este legală și temeinică.

Pe de altă parte, cererea de

acordare a măsurilor reparatorii cu privire la piesele și utilajele din depozit

a fost făcută de reclamantă direct în fața instanței de judecată, prin

precizarea de acțiune din 20 octombrie 2003. Ori, o asemenea cerere este

inadmisibilă, în raport cu dispozițiile speciale cuprinse în Legea nr. 10/2001.

Deși reclamanta a precizat în

notificare că au făcut obiectul naționalizării și cele 38 vagoane de piese și

unelte agricole, nu a solicitat expres prin notificare despăgubiri și pentru

acestea.

Mai mult, prin contestația adresată

instanței de judecată, reclamanta nu s-a plâns și de faptul că primăria nu ar

fi analizat notificarea și sub aspectul cererii sale privitoare la bunurile

mobile, respectiv utilajele și piesele agricole.

Pentru considerentele expuse

anterior și văzând dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va

fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta O.N. împotriva deciziei nr. 284/A din 17 februarie 2004

a Curții Apel București, secția a III-a civilă și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2005.