ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5105/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 972 din 27

august 2001, Tribunalul Teleorman a respins ca nefondată acțiunea în

revendicare formulată de reclamanta M.T.; a respins ca fără obiect cererea de

intervenție în interes propriu formulată de intervenienta S.C.M.P. SRL Alexandria.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că terenul în litigiu a fost expropriat prin Decretul nr. 1035

din 13 decembrie 1962, în vederea realizării de blocuri de locuință. După

expropriere, terenul revendicat a fost valorificat în scopul declarat de

decretul de expropriere.

Curtea de Apel București, prin

decizia civilă nr. 79 din 14 februarie 2002 a respins ca nefondat apelul

declarat  de reclamanta M.T., împotriva sentinței civile nr. 972/27 august 2001

a Tribunalului Teleroman, în contradictoriu cu pârâții : Consiliul Local

Alexandria, Primăria Alexandria și S.C. M.P.  SRL Alexandria.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că din sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale de pe

urma defunctei B.F. nr. 29085/30 octombrie 1995 nu rezultă calitatea de

moștenitoare a reclamantei M.T. Deci, reclamanta nu-și legitimează calitatea

procesuală activă în vederea valorificării dreptului de proprietate asupra

bunului în litigiu.

Împotriva deciziei civile mai sus

menționată a declarat recurs reclamanta M.T., criticând-o, - invocând

prevederile art. 9 și art. 10 C. proc. civ. – ca fiind netemeinică și nelegală

deoarece:

- Deși imobilul – terenul în

suprafață de 266 mp situat în orașul Alexandria Județul Teleorman – a fost

expropriat pentru cauză de utilitate publică, în scopul construirii de blocuri

pentru locuințe, scopul exproprierii nu s-a realizat și nici nu s-a făcut o

nouă declarație de utilitate publică în termenul prevăzut de lege;

- Instanța de apel s-a pronunțat pe

o excepție care nu a fost pusă în dezbaterea părților, aceea de lipsa calității

de moștenitor a reclamantei, cu toate că s-a făcut dovada interesului legitim

în promovarea acțiunii în revendicare de către reclamantă care este unica

moștenitoare a autoarei B.F.

Recursul este fondat pentru

următoarele considerente:

Potrivit art. 295 C. proc. civ.,

instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației

de fapt și aplicarea legii de către prima instanță. Motivele de ordine publică

pot fi invocate și din oficiu.

În speță, din considerentele

deciziei civile nr. 79 din 14 februarie 2002 pronunțată de instanța de apel

rezultă că aceasta a invocat din oficiu – excepția lipsei calității procesuale

active a reclamantei M.T., în sensul că nu se poate reține calitatea de

moștenitoare a acesteia de pe urma autoarei B.F.

Cum excepția lipsei calității

procesuale este de ordine publică, instanța de apel avea obligația să pună în

discuția părților această excepție invocată din oficiu, lucru pe care nu l-a

făcut.

Neprocedând astfel, instanța de apel

a pronunțat o sentință nelegală și în consecință urmează a se admite recursul

declarat de M.T.  împotriva deciziei civile nr. 79 din 14 februarie 2002 a

Curții de Apel București pe care o casează și trimite cauza pentru rejudecarea

apelului aceleiași instanțe.

Instanța de trimitere cu ocazia

rejudecării va analiza și celelalte motive de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta

M.(S.)T. împotriva deciziei civile nr. 79/A din 14 februarie 2002 a Curții de

Apel București, secția a III - a civilă, pe care o casează, și trimite cauza

pentru rejudecarea apelului, aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  2 decembrie  2003.