ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5105/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 972 din 27 august 2001, Tribunalul Teleorman a respins ca nefondată acțiunea în revendicare formulată de reclamanta M.T.; a respins ca fără obiect cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta S.C.M.P. SRL Alexandria. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că terenul în litigiu a fost expropriat prin Decretul nr. 1035 din 13 decembrie 1962, în vederea realizării de blocuri de locuință. După expropriere, terenul revendicat a fost valorificat în scopul declarat de decretul de expropriere. Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 79 din 14 februarie 2002 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta M.T., împotriva sentinței civile nr. 972/27 august 2001 a Tribunalului Teleroman, în contradictoriu cu pârâții : Consiliul Local Alexandria, Primăria Alexandria și S.C.

M.P. SRL Alexandria. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că din sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale de pe urma defunctei B.F. nr. 29085/30 octombrie 1995 nu rezultă calitatea de moștenitoare a reclamantei M.T. Deci, reclamanta nu-și legitimează calitatea procesuală activă în vederea valorificării dreptului de proprietate asupra bunului în litigiu. Împotriva deciziei civile mai sus menționată a declarat recurs reclamanta M.T., criticând-o, - invocând prevederile art. 9 și art. 10 C. proc. civ.

– ca fiind netemeinică și nelegală deoarece: - Deși imobilul – terenul în suprafață de 266 mp situat în orașul Alexandria Județul Teleorman – a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică, în scopul construirii de blocuri pentru locuințe, scopul exproprierii nu s-a realizat și nici nu s-a făcut o nouă declarație de utilitate publică în termenul prevăzut de lege; - Instanța de apel s-a pronunțat pe o excepție care nu a fost pusă în dezbaterea părților, aceea de lipsa calității de moștenitor a reclamantei, cu toate că s-a făcut dovada interesului legitim în promovarea acțiunii în revendicare de către reclamantă care este unica moștenitoare a autoarei B.F. Recursul este fondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 295 C. proc.

civ., instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță. Motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu. În speță, din considerentele deciziei civile nr. 79 din 14 februarie 2002 pronunțată de instanța de apel rezultă că aceasta a invocat din oficiu – excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei M.T., în sensul că nu se poate reține calitatea de moștenitoare a acesteia de pe urma autoarei B.F. Cum excepția lipsei calității procesuale este de ordine publică, instanța de apel avea obligația să pună în discuția părților această excepție invocată din oficiu, lucru pe care nu l-a făcut. Neprocedând astfel, instanța de apel a pronunțat o sentință nelegală și în consecință urmează a se admite recursul declarat de M.T.

împotriva deciziei civile nr. 79 din 14 februarie 2002 a Curții de Apel București pe care o casează și trimite cauza pentru rejudecarea apelului aceleiași instanțe. Instanța de trimitere cu ocazia rejudecării va analiza și celelalte motive de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta M.(S.)T. împotriva deciziei civile nr. 79/A din 14 februarie 2002 a Curții de Apel București, secția a III - a civilă, pe care o casează, și trimite cauza pentru rejudecarea apelului, aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2003.