ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10044/2005

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 23 iulie 2002 la Tribunalul Teleorman completată la data de 19 august 2002 reclamanta R.E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria Alexandria anularea dispoziției nr. 99 din 21 mai 2002 emisă de aceasta pentru terenul situat în Alexandria. În motivare a arătat că terenul în suprafață de 1760 mp provine de la autorul său P.I., a fost expropriat în anul 1989 și urmare notificării sale primăria a acordat despăgubiri pentru suprafața de 308,99 mp, iar pentru restul nu s-a dispus nimic. În drept a invocat dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 495 din 8 septembrie 2003 Tribunalul Teleorman a admis acțiunea, a modificat dispoziția în sensul că a admis cererea de restituire în natură și a obligat pârâta conform raportului de expertiză la restituirea în natură a suprafeței de 1000 mp și la despăgubiri în valoare de 130.741.782 lei pentru suprafața de 542 mp. A menținut prevederile art.2 din dispoziție. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut în esență, în baza probelor, că reclamanta este persoană îndreptățită în sensul dispozițiilor Legii nr. 10/2001 fiind aplicabile dispozițiile art. 24 din această lege. Împotriva încheierii de ședință din data de 1 septembrie 2003 a Tribunalului Teleorman și a sentinței nr. 495 din 8 septembrie 2003 pârâta a declarat apel.

Cu referire la încheierea de ședință se solicită completarea acesteia cu concluziile orale ale reprezentantului primăriei. Sentința nr. 495 din 8 septembrie 2003 a Tribunalului Teleorman este criticată pentru greșit a dispus restituirea în natură a terenului, acesta făcând parte din domeniul public, reclamanta solicită acordarea unei suprafețe mai mari decât cea la care este îndreptățită, expertiza nu a avut în vedere Planul General Urbanistic și prevederile Legii nr. 213/1998 fiind criticată expertiza și sub aspectul neîndeplinirii condițiilor de formă. Prin decizia civilă nr. 459 din 15 martie 2005 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelul, a schimbat în parte sentința în sensul că a obligat pârâta să-i restituie reclamantei suprafața de 796,36 mp teren situat în Alexandria compus din lotul nr. 1 de 476,34 mp și lotul nr.2 de 320 mp menținând celelalte dispoziții.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut în esență că, în ce privește solicitarea de completare a încheierii de ședință din 1 septembrie 2003, este inadmisibilă, aceasta fiind o eroare de consemnare a instanței ce poate fi îndreptată în baza dispozițiilor art. 281-282 C. proc. civ. Instanța a reținut în baza unui nou raport de expertiză că restituirea terenului nu afectează Planul Urbanistic General și nu încalcă dispozițiile legale care reglementează situația juridică a terenurilor ce fac parte din domeniul public. Împotriva acestei deciziei au declarat recurs atât pârâta cât și reclamanta. I. În recursul său pârâta invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. hotărârea fiind criticată pentru că încalcă dispozițiile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică, fiind afectat locul de joacă pentru copii, locurile de parcare și nu se mai asigură accesul în zona în cazul unor calamități.

II. Reclamanta își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Hotărârea este criticată pentru că nu a acordat despăgubiri bănești în sumă de 49.127.068 lei pentru suprafața de 203,66 mp, despăgubiri la care arată reclamanta că este îndreptățită, terenul fiind expropriat iar instanța de apel diminuând lotul I restituit în natură conform noului raport de expertiză. I. Cu referire la recursul pârâtei urmează a fi respins ca nefondat pentru considerentele ce vor urma. Din expunerea rezumativă a actelor și lucrărilor dosarului rezultă că pârâta face referiri generice la dispozițiile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia și la Planul Urbanistic General.

Pe de o parte nu s-a făcut dovada certă că terenul aparține domeniului public, iar, pe de altă parte, atât expertiza efectuată la instanța de fond, cât și expertiza efectuată la instanța de apel au evidențiat suprafața de teren care se poate restitui reclamantei în raport de situația concretă de fapt și cu respectarea regimului juridic al proprietății publice. În apel la obiecțiunile formulate de pârâtă cu privire la acest aspect expertul a răspuns și ulterior nu s-au formulat obiecțiuni noi. II. In ce privește recursul reclamantei urmează să fie admis pentru considerentele ce vor urma. Expertiza topografică efectuată în apel a ținut seama de Planul Urbanistic General și de ansamblul probator și a modificat concluziile expertizei efectuate la instanța de fond.

S-a reținut că reclamantei i se poate restitui în natură o suprafață de teren de 796,34 mp teren pentru restul de teren de 745,66 mp reclamanta urmează să primească despăgubiri. Rezultă că pentru suprafața ce urmează să primească despăgubiri care este mai mare conform raportului de expertiză din apel (745,66 mp) față de reținerile raportului de expertiză de la fond (542 mp) cu 203,66 mp reclamanta beneficiază de 49.127.068 lei. Așa fiind și întrucât este pe deplin conturată ipoteza prevăzută de art. 1 și art. 24 din Legea nr. 10/2001 recursul reclamantei va fi admis.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Alexandria împotriva deciziei nr. 459 din 15 martie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. Admite recursul formulat de reclamanta R.E. împotriva aceleiași decizii pe care o modifică în parte în sensul că reclamanta urmează să fie despăgubiră și cu suma de 49.127.068 lei aferentă suprafeței de teren de 203,66 mp. Menține celelalte dispoziții ale deciziei. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2005.