ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4072/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin notificarea din 4 aprilie 2001, S.G.D. din

Alexandria a cerut Primăriei Municipiului Alexandria în temeiul Legii nr. 10/2001,

să-i restituie în natură suprafețele de teren de 744 mp și 936 mp situate în

municipiul Alexandria, trecute abuziv în proprietatea statului.

Prin dispoziția nr. 161 din 14 iunie 2002 a

Primarului Municipiului Alexandria, cererea reclamantului a fost respinsă,

făcându-se trimitere, fără o altă motivare la referatul nr. 7096/2001 a

Comisiei locale pentru aplicarea Legii nr. 10/2001.

Prin acțiunea înregistrată la 18 iunie 2002 sub

nr. 3620 la Tribunalul Teleorman, reclamantul ca și persoană îndreptățită, a

contestat dispoziția Primarului, susținând în esență, că a solicitat în temeiul

Legii nr. 10/2001 restituirea în natură a terenului în suprafață de 1680 mp situat

în municipiul Alexandria, în calitate de unic moștenitor legal a defuncților

săi pârâți G. și P.S., proprietarii terenului în conformitate cu titlul de

proprietate, respectiv actul de vânzare-cumpărare nr. 762 din 16 iunie 1921,

încheiat, legalizat și transcris la aceiași dată la Judecătoria Alexandria.

Prin cerere contestatorul a susținut că cele

cuprinse în referatul nr. 7096/2001 pe care se întemeiază respingerea

notificării, nu corespund adevărului și a precizat că solicită obligarea

pârâtei la restituirea în natură a suprafeței de 744 mp din terenul menționat,

pe amplasamentul real, iar a suprafeței de 936 mp, pe un alt amplasament.

Prin sentința civilă nr. 2933 din 21 octombrie

2002 Tribunalul Teleorman, secția civilă, a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut

în primul rând că deși prin notificare s-a cerut restituirea în natură a

terenurilor, în suprafață de 744 mp situat în Alexandria și de 936 mp (fără

adresă) pe care s-ar afla amplasat un bloc de locuințe, prin contestație

reclamantul s-a referit la un alt teren situat în Municipiul Alexandria str. L.

Socotind că se impune examinarea contestației

avându-se în vedere imobilul menționat în notificare, instanța de fond a

constatat potrivit celor cuprinse în referatul nr. 7096 din 14 iunie 2001 al

Comisiei de aplicare, că restituirea în natură nu ar fi posibilă întrucât

terenul ar fi situat între două blocuri și ar fi ocupat de alei pietonale și

căi de acces.

Totodată s-a reținut că în aceste condiții

potrivit referatului 7096/2001 a Comisiei menționate s-a propus persoanei

îndreptățite acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.

Hotărârea menționată a fost confirmată prin

decizia civilă nr. 62 din 17 februarie 2003 a Curții de Apel București, secția

IV-a civilă.

În raport de motivele invocate de apelant,

instanța de apel a considerat la rândul său că restituirea în natură a

terenului solicitat, referindu-se de această dată la terenul situat pe str. L.,

nu ar fi posibilă, cât și faptul că cererea persoanei îndreptățite vizând

acordarea unui alt teren echivalent în schimb, fiind formulată pentru prima

dată în apel, nu ar putea fi examinată.

În cauză a declarat recurs în termen legal

reclamantul care invocând lipsa de temei legal a hotărârilor pronunțate și

interpretarea greșită a legii, a susținut că a solicitat restituirea în natură

pe vechiul amplasament a terenului liber situat în str. L., care contrar celor

reținute, nu este ocupat, pe el fiind amplasate garaje particulare demontabile

construite fără autorizație, cât și faptul că numai pentru diferență a cerut un

alt teren corespunzător.

Recurentul a contestat totodată integral,

constatările Comisiei Locale pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, cuprinse în

referatul nr. 7096 din 14 iunie 2001.

Recursul se dovedește fondat.

Se impune cu precădere constatarea că deși

obligate, instanțele nu au rezolvat contradicția esențială dintre notificare și

cererea de chemare în judecată privind identificarea și amplasamentul terenului

a cărui restituire în natură s-a solicitat.

În aceste condiții toate circumstanțele de fapt

vizând imposibilitatea restituirii în natură a terenului menționat în

contestație, din str. L., pe baza celor cuprinse în referatul nr. 7096 din 14

iunie 2001 a Comisiei Locale pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 care se referă

exclusiv la un teren situat la nr. 68, nu au nici o acoperire, nefiind

susținute de alte probe.

Așa fiind nu se poate reține că terenul preluat

abuziv potrivit susținerilor persoanei îndreptățite, de la părinții săi, situat

în str. L. cum rezultă din titlu de proprietate și din cererea de chemare în

judecată, este același cu terenul avut în vedere de Comisia locală, care de

altfel a consemnat ea însăși contradicția în referatul menționat și la care se

referă și dispoziția de respingere a notificării nr. 161 din 14 iunie 2002.

Cum însă eventualele susțineri și precizări ale

reclamantului în acest sens, la care acesta se referă și în motivele de apel

nici nu ar putea fi cenzurate din lipsa încheierii de dezbateri la judecata în

fond, (care nu a fost întocmită) recursul se va admite cu consecința casării

hotărârilor, cu trimitere la Tribunalul Teleorman.

În rejudecare, prima instanță va trebui să aibă

în vedere terenul cerut în notificare cât și totodată faptul că, motivarea

referitoare la pretinsa acordare de măsuri reparatorii în echivalent pentru

terenul din str. L., nu are suport probator, acest fapt nerezultând din

dispoziția emisă de Primarul Municipiului Alexandria nr. 161 din 14 iunie 2002.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantul S.G.D. împotriva

deciziei civile nr. 62 din 17 februarie 2003 a Curții de Apel București, secția

a IV-a civilă.

Casează decizia, precum și sentința civilă nr. 2933

din 21 octombrie 2002 a Tribunalului Teleorman, secția civilă, și trimite cauza

la același tribunal spre rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 mai 2004.