ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3555/2005

Asupra recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 152 din 1

martie 2004 a Tribunalului Teleorman a fost respinsă contestația împotriva

dispoziției nr. 35 din 22 ianuarie 2004 a Primarului municipiului Alexandria.

Instanța a reținut: contestatorii

împreună cu recurentele D.F. și D.I. au cumpărat împreună în anul 1967 un teren

de 1200 mp și o construcție; imobilul a fost expropriat prin Decretul nr.

367/1979 fiind evaluat la valoarea de 91.856 lei din care expropriații au

primit suma de 80.000 lei, plafon maxim, stabilit de legea în acel timp; în

zonă au fost construite blocuri de locuințe; pe terenul solicitat numai de doi

coproprietari s-a construit blocul 1607 scara A, cu rețele termice aferente, cu

zonă de protecție ce acoperă întreaga suprafață a terenului în discuție; pentru

partea de teren a contestatorilor, 600 mp, prin decizia contestată s-a stabilit

o valoare de 111.696.972 lei, această sumă rezultând din raportul comisiei de

evaluare cât și din cel al D.G.F.P. Teleorman.

Apelul declarat de contestatori

împotriva sentinței instanței de fond a fost respins de Curtea de Apel

București, secția a VII-a civilă și litigii de muncă, prin decizia civilă nr.

278 din 18 mai 2004.

Împotriva hotărârii instanței de

apel au declarat recurs contestatorii.

Se susține, în esență, că dispoziția

Primarului municipiului Alexandria nr. 35/2004 este nelegală în raport de

prevederile Legii nr. 10/2001; terenul poate fi restituit în natură fiind în

bună parte liber; evaluarea terenului s-a făcut greșit, valoarea unui mp fiind

de 25 dolari SUA; expertiza trebuie cerută de cei ce urmează să plătească

despăgubirile.

Recursul se privește ca nefondat.

Prin „notificare” adresată Primăriei

municipiului Alexandria în temeiul art. 21 din Legea nr. 10/2001, raportat la

art. 10 din aceeași lege, contestatorii au solicitat restituirea în natură a

imobilului din Alexandria, terenul aferent, expropriat în baza Decretului nr.

467/1979, imobil evaluat la 91.856 lei.

Municipiul Alexandria, primar, prin

dispoziția nr. 35 din 22 ianuarie 2004 respinge cererea de restituire în natură

a imobilului, teren cu motivarea că pe acesta s-a edificat blocul de locuințe

1607 scara A cu rețele termice cărora trebuie să li se asigure zona de

protecție; se stabilește că valoarea echivalentă a imobilului imposibil de

restituit și cuvenită notificatorilor, suma de 111.696.972 lei; pentru imobilul

teren notificat și care nu poate fi restituit în natură, persoanele

îndreptățite pot opta pentru acțiuni la societățile comerciale tranzacționate

pe piața de capital sau titluri de valoare nominală, folosite exclusiv în

procesul de privatizare.

Dispoziția Primarului municipiului

Alexandria s-a întemeiat pe adresa D.G.F.P. Teleorman nr. 1131 din 15 ianuarie

2004, referatul nr. 11645 din 21 august 2003 a Comisiei interne pentru analiza

notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 și a raportului de

evaluare întocmit de aceeași comisie.

Nici în fața instanței de fond și

nici în fața instanței de apel contestatorii nu au solicitat efectuarea unei

expertize care să examineze în ce măsură terenul solicitat în natură este

afectat de lucrări la suprafață sau de rețele subterane să se revadă calculul

despăgubirilor.

Și prin cererea de recurs

contestatorii insistă în a susține că Statul Român, prin Prefectura Teleorman

puteau „cere o expertiză”. Or, potrivit art. 1169 C. civ., cel ce face o

propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.

Astfel că, instanțele au aplicat

corect prevederile art. 11 din Legea nr. 10/2001, în sensul că în speță sunt

aplicabile prevederile alin. (4) ale articolului citat, cu consecințele ce

decurg din această situație.

Adresele la care fac referire

recurenții în cererea de recurs (nr. 11796/1995 și 12151/1999) nu sunt

relevante sub aspectul regimului juridic al terenului în litigiu și al

afectării sale de lucrări subterane în lipsa unui raport de expertiză de

specialitate.

Mai trebuie reținut că, în

conformitate cu prevederile art. 304 alin. (1) C. proc. civ. casarea unei

hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.

Drept urmare, nu se poate casa o

hotărâre pentru că, pe baza altor probe, să se stabilească altă situație de

fapte.

În consecință, în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat, recursul declarat

de reclamanții T.G. și G.T. împotriva deciziei nr. 278/A din 18 mai 2004 a

Curții de Apel București, secția a VII-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2005.