ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6035/2004

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 234 din 7 aprilie 2003, Tribunalul Teleorman a admis în

parte contestația formulată de reclamanții R.P., R.M. și R.N. și a modificat

dispoziția nr. 248 din 4 noiembrie 2002, emisă de Primarul Municipiului

Alexandria, în sensul că a fost obligată Primăria Alexandria să restituie

reclamanților în natură, terenul în suprafață de 403 mp, pe care nu se află

construcții, teren menționat în schița anexă la raportul de expertiză.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de

fond a reținut, că din raportul de expertiză, efectuat la cererea

reclamanților, rezultă că pe terenul care face obiectul procesului se află o

fundație, în suprafață de 145,2 mp, la care din anul 1989 nu s-au mai continuat

lucrările. Lângă această fundație există o suprafață de teren neocupată de vreo

construcție, apoi o suprafață ocupată cu trei garaje. Suprafața totală de

teren, pe care nu sunt construcții definitive, este de 403 mp.

Reține instanța de fond că, întrucât din

suprafața de 440 mp teren pretinsă de reclamanți, suprafața de 403 mp teren nu

este ocupată cu construcții, conform art. 11 pct. 3 din Legea nr. 10/2001,

reclamanții sunt îndreptățiți să li se restituie în natură suprafața stabilită

de expert, și nu despăgubiri bănești cum s-a dispus prin actul contestat.

Apelul declarat de Primăria Municipiului

Alexandria împotriva acestei hotărâri a fost respins prin decizia civilă nr. 315

din 23 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Instanța de apel a reținut, că reclamanții au

făcut dovada că autorul lor a deținut în proprietate imobilul teren și

construcție. Acest imobil a fost expropriat prin Decretul nr. 361/1977, iar

pentru stabilirea suprafeței de teren rămasă liberă s-a dispus efectuarea unei

expertize, cu ale cărei concluzii au fost de acord atât contestatorii, cât și

reprezentantul primăriei, pentru că nu s-au făcut obiecțiuni. Prin urmare,

tribunalul a admis cererea pentru restituirea în natură a terenului, având în

vedere toate actele depuse la dosar și concluziile raportului de expertiză.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

Primăria Municipiului Alexandria care, indicând motivele de recurs prevăzute de

art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ., formulează următoarele critici:

Instanța de fond și cea de apel nu s-au

pronunțat cu privire la toate actele depuse la dosar. Arată recurenta că,

potrivit schiței monografice, de la autorul reclamanților a fost expropriată

suprafața de 380 mp teren și nu suprafața de 440 mp înscrisă în contractul de

vânzare-cumpărare. De aceea, rezultă că la momentul exproprierii autorii

reclamanților dețineau numai 380 mp teren, iar reclamanții au cerut o suprafață

de teren mai mare decât cea expropriată, fără să facă dovada că și diferența

până la suprafața de 440 mp a fost preluată abuziv.

Greșit s-a dispus restituirea

suprafeței de 403 mp teren, deși terenul este ocupat parțial cu construcții ce

nu pot fi desființate. Potrivit art. 11 pct. 3 din Legea nr. 10/2001,

reclamanții sunt îndreptățiți să primească numai despăgubiri, deoarece pe teren

este edificată o construcție în stadiul de fundație, care nu poate fi

desființată. Această fundație a fost vândută către SC S.I. SRL și SC A.C. SRL,

cărora le-a fost concesionat terenul, iar actele de înstrăinare au fost

încheiate anterior datei când Legea nr. 10/2001 a intrat în vigoare.

Recursul va fi respins, pentru următoarele considerente.

În declarația de recurs se invocă art. 304 pct. 8 C.

proc. civ., fără să se formuleze critici care să facă posibilă încadrarea în

acest motiv de recurs, iar pentru a fi incidente dispozițiile înscrise în art. 304

pct. 10 C. proc. civ. (motiv de recurs invocat și motivat) se impun a fi

îndeplinite două condiții.

-

omisiunea

instanței de a se pronunța, fie asupra unui mijloc de apărare, fie asupra unei

dovezi administrate;

-

mijlocul de

apărare sau dovada administrată, asupra căreia instanța nu s-a pronunțat, să

fie hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.

Deoarece aceste condiții se cer a fi

îndeplinite cumulativ, chiar dacă instanța a omis să analizeze unul din actele

depuse la dosar, dacă actul nu este hotărâtor pentru dezlegarea pricinii, în

sensul dorit de partea care îl invocă, nu se impune modificarea hotărârii.

În cauză, actul invocat de

recurentă, asupra căruia instanța de apel nu s-a pronunțat, nu era hotărâtor

pentru dezlegarea pricinii, nefiind de natură să ducă la o altă soluție decât

cea pronunțată prin hotărârea recurată.

Faptul că schița monografică,

întocmită la data exproprierii terenului proprietatea autorilor reclamanților,

privește suprafața de 380 mp teren, nu impunea ca cererea de retrocedare să fie

admisă numai pentru suprafața înscrisă în acest act.

Soluția admiterii cererii pentru

suprafața de 403 mp teren, pronunțată prin hotărârea instanței de fond,

păstrată în apel, este legală, întrucât reclamanții au făcut dovada că autorii

acestora au cumpărat, cu actul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 589

din 1 iunie 1945, suprafața de 440 mp teren, pe care se afla o construcție.

Prin notificarea aflată, în copie,

la fila 7 din dosarul instanței de fond, adresată Primăriei Municipiului

Alexandria, reclamanții au cerut să le fie restituită întreaga suprafața de 440

mp teren, iar prin dispoziția nr. 248 din 4 octombrie 2002 se confirmă

preluarea de către stat a acestei suprafețe de teren, deoarece s-a aprobat

acordarea de despăgubiri în echivalent valoric pentru întreaga suprafață

înscrisă la art. 1 (440 mp teren).

Prin aprobarea acordării de

despăgubiri pentru suprafața de 440 mp teren, se confirmă că statul deține

întreaga suprafață de teren care face obiectul notificării și nu doar suprafața

de 380 mp înscrisă în schița monografică.

Nu sunt incidente nici dispozițiile

înscrise în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece prevederile art. 11 din

Legea nr. 10/2001 au fost corect aplicate.

În cauză, s-a făcut dovada că prin

Decretul nr. 361 din 7 octombrie 1977 s-a dispus exproprierea unor imobile,

scopul exproprierii fiind construirea blocurilor de locuințe cu dotările

social-culturale aferente și că lucrările pentru care s-a făcut exproprierea nu

ocupă întreaga suprafață de teren preluată de la reclamanți.

Expertul a constatat că pe teren se

află o fundație începută anterior anului 1989, însă actele depuse la dosar de

recurentă atestă faptul că lucrările pentru care s-a dispus exproprierea nu vor

mai fi continuate și finalizate, deoarece prin Hotărârea Consiliului Local al

Municipiului Alexandria nr. 36 din 30 iunie 1994, menționată în contractul de

vânzare nr. 9110 din 4 noiembrie 1994, s-a schimbat destinația construcției

aflată în stadiul de fundație, din locuință în Complex Comercial.

Această fundație a fost înstrăinată,

terenul în suprafață de 252 mp fiind concesionat, iar lucrările nu au mai

continuat, pentru că, la data întocmirii expertizei (februarie 2003) expertul a

constatat că pe teren se află aceeași fundație, începută anterior anului 1989.

Întrucât construcția expropriată a

fost integral demolată, iar prin schimbarea destinației construcție ce urma a

fi edificată, pe suprafața de 403 mp teren nu s-au executat lucrările pentru

care s-a dispus exproprierea, potrivit art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001,

reclamanții sunt îndreptățiți să obțină restituirea în natură a acestei părți

de teren, așa cum s-a reținut prin hotărârea atacată.

Expertul nu a constatat că pe

această suprafață de teren s-ar afla o alee pietonală, iar faptul că în

vecinătatea terenului se află o centrală termică nu exclude dreptul

reclamanților la restituirea în natură a imobilului.

Nici înstrăinarea fundației nu

limitează dreptul reclamanților la măsuri stabilite în echivalent, deoarece

art. 11 alin. (1) privește înstrăinarea, cu respectarea dispozițiilor legale, a

imobilelor expropriate ale căror construcții nu au fost demolate.

Or, construcția aflată pe terenul

expropriat de la autorii reclamanților a fost demolată, iar terenul nu a fost

înstrăinat.

Prin urmare, pentru considerentele

expuse, se va respinge recursul declarat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Alexandria împotriva deciziei

civile nr. 315 din 23 iunie 2003 a Curții de Apel București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2004.