ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3471/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, reclamanta C.E.V. a chemat în judecată pe pârâtele Primăria Municipiului Giurgiu, Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, SC V. SA Giurgiu și SC U.T. SA Giurgiu, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună restituirea în natură a terenului situat în șos. S., în suprafață de 400 mp, iar în eventualitatea în care instanța va constata că restituirea în natură nu este posibilă, să fie obligate pârâtele la plata unor despăgubiri bănești. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în calitate de unică moștenitoare a defunctei C.A., s-a adresat cu notificare pârâtei SC V. SA Giurgiu, solicitând restituirea în natură a terenului proprietatea autoarei sale, precum și despăgubiri bănești.

Reclamanta a precizat că terenul a fost expropriat în temeiul Decretului nr. 262/1981. S-a mai învederat că SC V. SA Giurgiu a înaintat notificarea Primăriei Municipiului Giurgiu, care a refuzat să îi furnizeze reclamantei informațiile necesare privind situația juridică a terenului, cu motivarea că nu este deținătoarea terenului. Prin sentința civilă nr. 17 din 19 februarie 2004 Tribunalul Giurgiu a respins ca nefondată cererea reclamantei. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamanta s-a adresat cu notificare la SC V. SA Giurgiu care a înaintat notificarea Primăriei Municipiului Giurgiu. Prin întâmpinare Primăria Municipiului Giurgiu a arătat că nu are calitate procesuală pasivă, întrucât terenul nu se încadrează în dispozițiile art. 11 și art. 33 din Legea nr. 10/2001, fiind ocupat de rețeaua de termoficare a orașului.

SC U.T. SA Giurgiu a comunicat primăriei că terenul este proprietatea indiviză a SC V. SA Giurgiu și SC S.C.U.T. Giurgiu SA, pe acesta fiind amplasate conductele de apă fierbinte aparținând celei din urmă. Tribunalul a respins acțiunea, reținând că deși în virtutea rolului activ conferit de dispozițiile art. 129 alin. (3) C. proc. civ., instanța a stăruit în efectuarea expertizei pentru identificarea terenului, a gradului de ocupare a acestuia și evaluarea lui, reclamanta a refuzat să plătească onorariul de expert, motivând că nu are bani. Ca atare, reținând că tribunalul nu are suficiente elemente pentru a hotărî asupra modalității de restituire a terenului și nici asupra deținătorului acestuia, acțiunea a fost considerată nefondată.

Împotriva hotărârii a declarat apel reclamanta. Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și litigii de muncă, prin decizia civilă nr. 572/A din 14 iunie 2004, a admis apelul formulat de reclamantă, a schimbat în tot sentința atacată și, admițând excepția prematurității cererii, invocată din oficiu de instanță, a respins cererea ca prematur formulată. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că prin Legea nr. 10/2001, este prevăzută o procedură prealabilă administrativă care se soluționează prin emiterea unei decizii/dispoziții, ce poate fi contestată în fața instanțelor judecătorești, partea neavând posibilitatea de a se adresa direct acestora, înainte de finalizarea procedurii administrative.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta care, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., susține că este îndreptățită la despăgubiri pentru terenul proprietatea sa, în condițiile în care acesta nu poate fi restituit în natură. Recursul este nul. Potrivit dispozițiilor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Articolul 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.

Conform art. 306 alin. (3) din același cod, indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea într-unul din motivele prevăzute de art. 304. Reclamanta face critici pe fondul litigiului, fără să formuleze critici concrete referitoare la decizia atacată, prin care s-a respins ca prematură acțiunea formulată. Cum susținerile formulate nu fac posibilă încadrarea într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., cererea de recurs nu este susceptibilă de a fi examinată pe fond. Pentru considerentele ce preced, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se va constata nul recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Constată nul recursul declarat de reclamanta C.E.V. împotriva deciziei nr. 572A din 14 iunie 2004 a Curții de Apel București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 aprilie 2005.