ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2248/2009

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 2978 din 18 noiembrie 2005 la Tribunalul Giurgiu, reclamantele A.C.G. și P.D.M. au acționat în judecată Primăria Giurgiu, C.E.C., sucursala Giurgiu, și F. Giurgiu spre a se dispune obligarea pârâților la emiterea dispoziției privind restituirea suprafeței de 358 mp teren situat în Municipiul Giurgiu, în temeiul Legii nr. 10/2001. În motivarea acestei cereri s-a arătat în esență că autorul lor P.G.D. a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru restituirea terenului în suprafață de 800 mp preluat de stat prin Decretul nr. 116/1985 și construcția aflată pe teren.

Prin dispoziția nr. 14685 din 29 septembrie 2004 Primăria a dispus restituirea în natură a suprafeței de 289 mp iar pentru suprafața de 153 mp teren ce nu a putut fi restituit în natură și pentru construcția demolată s-a stabilit dreptul reclamanților de a opta pentru măsuri reparatorii prin echivalent. Pentru diferența de 358 mp teren prin aceeași dispoziție s-a luat măsura înaintării notificării către F. Giurgiu, proprietarul terenului respectiv. La rândul său, F. și-a declinat competența soluționării notificării, întrucât terenul revendicat dobândit în proprietate de acesta prin sentința nr. 1920/1995, a fost înstrăinat în 1999 sucursalei C.E.C. Giurgiu împreună cu construcția aflată în curs de execuție pe terenul respectiv.

Întrucât sucursala C.E.C. Giurgiu, urmare adresei primite pentru restituirea terenului a comunicat că cererea i-a fost greșit adresată, reclamantele au solicitat instanței în temeiul Legii nr. 10/2001 stabilirea situației juridice a terenului ce nu le-a fost restituit și obligarea pârâtei care îl deține la emiterea dispoziției de restituire. La data de 23 martie 206 C.E.C.

SA sucursala Giurgiu a formulat o cerere de chemare în garanție a F. Giurgiu, ținut de o atare obligație, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 150 din 25 ianuarie 1999 prin care C.E.C.-ul a dobândit proprietatea terenului în litigiu de la F. Prin sentința civilă nr. 297 din 12 octombrie 2006, Tribunalul Giurgiu a admis acțiunea reclamantelor și excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului Giurgiu, invocată de aceasta prin întâmpinare, dispunând obligarea pârâtei C.E.C., sucursala Giurgiu, să restituie în natură reclamantelor terenul în suprafață de 358 mp situat în municipiul Giurgiu, învecinat cu terenul primăriei și terenul C.E.C., sucursala Giurgiu.

Tribunalul a respins prin aceeași sentință excepțiile privind tardivitatea formulării acțiunii, a lipsei calității procesuale pasive a C.E.C., sucursala Giurgiu și F. Giurgiu, a nulității cererii de chemare în judecată pentru lipsa semnăturii, precum și a lipsei de legitimare activă a reclamantelor, invocate de pârâte prin întâmpinare. Admițând cererea C.E.C., sucursala Giurgiu, de chemare în garanție a F., urmare a respingerii excepției invocată de F. privind tardivitatea depunerii acestei cereri, Tribunalul Giurgiu a dispus obligarea chematei în garanție să restituie pârâtei C.E.C., sucursala Giurgiu, partea din preț achitată prin actul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 150/1991, pentru imobilul restituit reclamantelor, actualizat la valoarea de piață din momentul predării.

Prin raportare la art. 12 din Legea nr. 10/2001 instanța a dispus restituirea în natură sub condiția rambursării de către reclamante a sumei reprezentând valoarea despăgubirii primite pentru terenul în suprafață de 358 mp. Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că reclamantele sunt succesoare în drepturi a numitei N.N., proprietara imobilului din Giurgiu la data exproprierii prin Decretul nr. 116/1985, care au primit în temeiul Legii nr. 10/2001 măsuri reparatorii în natură și în echivalent pentru o parte din imobil. Pentru terenul în suprafață de 358 mp în privința căruia Primăria Giurgiu a comunicat reclamantelor că este deținută de F., expertiza efectuată în cauză a identificat-o în proprietatea sucursalei C.E.C.

Giurgiu, în temeiul actului de vânzare-cumpărare încheiat de acesta cu F., fiind parțial ocupată cu construcții în curs de execuție. Totodată expertiza a constatat că terenul expropriat de la N.N. cu nr. poștal 25 este identic ca amplasament cu acela care poartă nr. poștal 27, constituind parte din terenul deținut de pârâta C.E.C., sucursala Giurgiu. Pentru aceste considerente, au fost înlăturate susținerile din întâmpinare referitoare la lipsa de identitate între amplasamentul terenului solicitat de reclamante și acela deținut de sucursala C.E.C. Giurgiu precum și excepția lipsei de legitimare activă a reclamantelor. Instanța a înlăturat și excepția de tardivitate a sesizării acestuia față de împrejurarea potrivit căreia fostul proprietar a început demersurile pentru restituirea terenului încă din 1998 uzând atât de procedura Legii nr. 18/1991 cât și aceea a Legii nr. 10/2001.

S-a avut în vedere faptul că Primăria Giurgiu a comunicat cu întârziere datele de identificare a actualului deținător al terenului pentru care nu a acordat ea însăși măsuri reparatorii, în timp ce pârâtele C.E.C. și F. au refuzat să soluționeze notificarea. Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că sentința civilă nr. 1920/195 prin care s-a constatat calitatea F. de proprietar al terenului de 2100 mp în care era încorporată și suprafața de teren de 358, mp nu fundamentează prezumția dobândirii cu titlu valabil și opozabil fostului proprietar, deoarece hotărârea este declarativă de drepturi în raport cu autoritățile administrative locale, și nu în constitutive de drepturi față de adevăratul proprietar.

Instanța a concluzionat de asemenea că înstrăinarea consimțită de vânzătorul neproprietar F., către C.E.C. SA, sucursala Giurgiu, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 150/1999, chiar în contra demersurilor începute anterior de fostul proprietar, contravine Decretului-lege nr. 67/1990, art. 187 din Legea nr. 109/1996 și legilor de reparație, astfel încât respectiva înstrăinare nu a fost valabil înfăptuită în sensul art. 11, art. 18 lit. c) și art. 29 din Legea nr. 10/2001. Față de atari concluzii, instanța nu a reținut apărările potrivit cărora pârâtele, F. și C.E.C., sucursala Giurgiu, nu aveau obligația de a soluționa notificarea pentru că ar fi dobândit dreptul de proprietate în privința imobilului prin hotărâre judecătorească și respectiv prin contractul de vânzare-cumpărare, încheiat cu bună credință.

Lucrările de construcție existente pe teren, începute anterior anului 1990 și nefinalizate până în prezent, nu justifică afectarea lor interesului public „ potrivit scopului exproprierii”, situație care permite integrarea în regimul juridic prevăzut de art. 494 C. civ. Despăgubirilor primite de autoarea reclamantelor la epoca exproprierii au fost luate în calcul la stabilirea măsurilor reparatorii acordate prin dispoziția primarului municipiului Giurgiu, fără ca acesta să reprezinte un impediment la restituirea în natură. Referitor la cererea de chemare în garanție instanța a înlăturat apărarea F. referitoare la survenirea cauzei de evicțiune ulterior încheierii contractului, reținând că, chemata în garanție a procedat la vânzarea lucrului altuia în pofida interdicției de vânzare prevăzută în legea sa de organizare și funcționare și a dispozițiunilor legale care stabileau sau preconizau măsuri de restituire în privința imobilelor expropriate.

Tribunalul a înlăturat și apărarea chematei în garanție potrivit căreia C.E.C., sucursala Giurgiu, și-a asumat riscul evicțiunii, reținând că situația relevată se referă la certa cunoaștere a acestei cauze de către cumpărător, la data perfectării contractului și nu ulterior acestuia. Curtea de Apel București, secția IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a respins ca nefondate apelurile declarate de C.E.C. SA, sucursala Giurgiu, și F. Giurgiu, reținând în mare aceleași considerentele avute în vedere de instanța de fond. S-a concluzionat că art. 10 alin. (1) și art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 invocate de sucursala C.E.C.

Giurgiu, care reglementează situația de excepție de la regula restituirii în natură a imobilelor, sunt de strictă interpretare și aplicare și nu pot fi extinse prin analogie la alte situații decât acelea expres stabilite de legiuitor, astfel că ele nu își găsesc aplicare în privința terenului deținut de C.E.C., sucursala Giurgiu, de vreme ce acesta nu este ocupat și/sau afectat integral unei construcții funcționale care să facă parte din categoria lucrărilor pentru care s-a dispus exproprierea. Instanța de apel a înlăturat, ca fiind lipsite de interes criticile apelantei C.E.C., sucursala Giurgiu, privitoare la rambursarea despăgubirilor de expropriere acordate autoarei reclamantelor de vreme ce legitimarea de a le formula revine autorității care le-a achitat.

În privința angajării răspunderii pentru evicțiune a F., curtea a reținut că acesta a înstrăinat fără drept imobilul în litigiu, iar riscul asumat de cumpărător C.E.C., sucursala Giurgiu, vizează situația la care face expres referire, și anume aceea că bunul a fost stăpânit de către vânzătoare și nu a fost preluat de stat de la aceasta. În afara acestor precizări, în cauză operează regula înscrisă la art. 1337 C. civ. privitoare la obligația legală de garanție a vânzătorului, obligație care nu poate fi înlăturată decât printr-o clauză, care atestă neechivoc voința cumpărătorului de a-și asuma riscul în privința oricărei cauze de evicțiune care ar putea surveni ulterior. Împotriva deciziei pronunțată de Curtea de Apel București au declarat recurs C.E.C.

SA, sucursala C.E.C. Giurgiu, și F. - În recursul declarat, C.E.C. SA, sucursala Giurgiu, invocă pe cale de excepție lipsa capacității sale procesuale, față de dispozițiunile art. 2 și art. 4 din Statutul C.E.C. SA pe de o parte și dispozițiunile Decretului nr. 31/1954 pe de altă parte. - Pe fondul cauzei, recurenta susține că hotărârea a fost dată cu încălcarea art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., deoarece instanța a reținut fără suport probator identitatea celor două imobile, respectiv acela de la 25 și acela de la nr. 27 (deținut de C.E.C., sucursala Giurgiu). Concluziile expertizei pe care instanța își întemeiază soluția, ignoră criticile recurentei care evidențiază incertitudinea în privința suprafeței de teren reclamate cu aceea deținută și sunt lipsite de demersul motivațional al hotărârii, care i-a format convingerea și cel pentru care au fost înlăturate cererile părților.

- În speță nu-și găsesc aplicarea dispozițiunile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind restituirea în natură a terenului, deoarece acesta este integral afectat unei construcții funcționale (P+1) iar terenul liber din față și din spatele acestuia, nu poate fi restituit nu numai că deservește construcția și exploatarea acesteia dar este și mai mic ca dimensiuni decât terenul restituit în suprafață de 358 mp. - Instanța nu evidențiază prin hotărârea pronunțată motivele de fapt și de drept pe care își întemeiază soluția de rambursare a despăgubirilor pe care autoarea reclamantelor le-a primit ca o condiție de restituire în natură a terenului. - În speța în conflictul de interese între adevăratul proprietar și subdobânditorul de bună credință a imobilului, este de preferat acesta din urmă, care trebuie protejat prin acordarea către adevăratul proprietar a celorlalte măsuri reparatorii legale.

Prin prisma principiilor de drept civil, consecințele vânzării unui imobil aparținând altuia, în ipoteza în care cel puțin cumpărătorul a fost de bună credință, în speța C.E.C. SA, sucursala Giurgiu, proprietatea acestuia este pe deplin justificată cel puțin din perspectiva unui cadru mai larg vizând ocrotirea și asigurarea bunei funcționări a circuitului civil și a dreptului oricărei persoane la respectarea bunurilor sale. În consecință, recurentul a solicitat în principal admiterea excepției lipsei capacității de exercițiu a C.E.C. SA, sucursala Giurgiu, și respingerea acțiunii, iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate, în sensul admiterii apelului și respingerea pe fond a acțiunii.

Recursul declarat de pârâta F., nemotivat în drept, vizează în esență soluția pronunțată în cererea de chemare a acestuia în garanție pentru evicțiune. Se susține că cerința legală a răspunderii pentru evicțiune nu este îndeplinită, deoarece cauza evicțiunii este ulterioară vânzării și nu a fost cunoscută de cumpărător. La data încheierii contractului de vânzare-cumpărare 25 ianuarie 1999 nu putea fi anticipată apariția Legii nr. 10/2001 și eventuala evicțiune a imobilului, iar cumpărătorul la rândul său să prevadă la momentul cumpărării o evicțiune în privința acestuia. Recurenta pretinde că a aflat de demersurile reclamantelor pentru recuperarea imobilului de abia în anul 2004, când Primăria Municipiului Giurgiu i-a făcut cunoscut acest lucru.

În speță, cumpărătorul și-a asumat riscul evicțiunii, prin chiar clauza contractuală, fără ca instanța să-i acorde cuvenita semnificație. - Instanța a înfrânt și prevederile art. 61 C. proc. civ. deoarece a respins fără justificare legală excepția de tardivitate a cererii de chemare în garanție, introdusă la 23 martie 2006, după acordarea mai multor termene de judecată. - Greșit instanța, face aprecieri, fără acoperire probatorie asupra utilității construcției și a inexistenței autorizației de construcție, procedând în consecință la restituirea în natură a suprafeței de 358 mp teren ignorând faptul că autoarea reclamanților a fost despăgubită. Recursurile sunt întemeiate astfel cum se va arăta în cele ce urmează: În speță reclamanții au solicitat în calitate de succesori ai autorului lor P.D.

și în temeiul Legii nr. 10/2001 restituirea imobilului, teren în suprafață de 800 mp și casă de locuit, situat în Giurgiu, preluat în proprietatea statului în temeiul Decretului de expropriere nr. 116/1995. Prin dispoziția nr. 14685 din 29 septembrie 2004 Primăria Municipiului Giurgiu a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 289 mp iar pentru diferența de 153 mp teren și construcția demolată s-a propus acordarea măsurilor reparatorii. În privința suprafeței de 358 mp teren, Primăria Municipiului Giurgiu a transmis notificarea și documentația aferentă către F. Giurgiu, unitatea competentă a proceda la soluționare. Prin adresa nr. 339/2004 F. Giurgiu și-a declina t competența de soluționare a cererii de restituire a terenului în suprafață de 358 mp, către C.E.C.

Giurgiu deoarece acesta a fost dobândit de C.E.C. Giurgiu prin contract de vânzare-cumpărare. La rândul său C.E.C. SA, sucursala Giurgiu, a refuzat să dea curs notificării cu argumentul că nu are abilitare legală. Prin sentința civilă nr. 297 din 12 octombrie 2006 menținută în apel, Tribunalul Giurgiu a admis acțiunea reclamantelor și a obligat C.E.C., sucursala Giurgiu, să restituie în natură reclamantelor suprafața de 358 mp teren amplasat în Municipiul Giurgiu, reținând că terenul în litigiu este deținut de C.E.C., sucursala Giurgiu. În pronunțarea acestei soluții, tribunalul și instanța de apel au reținut incidența în cauză a dispozițiunilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 republicată, motivat de faptul că terenul de 358 mp este liber de construcții.

Raportul de expertiză efectuat în cauză, pe care se întemeiată soluția, nu este concludent, deoarece nu evidențiază actele și schițele avute în vedere, în succesiunea operațiunilor juridice înfăptuite în legătură cu terenul reclamantelor și al F. și nu explicitează vizavi de apărările constante ale sucursalei C.E.C. Giurgiu, concluzia potrivit căreia terenul revendicat de reclamante aflat în Giurgiu, este identic cu terenul deținut de sucursala pârâtă, aflat pe aceeași stradă la nr. 27. Nici instanța și nici expertul nu valorifică adresele nr. 10062/906/2004 și nr. 3866/903/2006 din conținutul cărora rezultă că Decretul nr. 116/1985 a vizat exproprierea a trei imobile de la nr. 23, 25 și 27 și schița de amplasament a terenului expropriat.

Comparativ cu acest teren, expertul era dator să examineze schița de plan a terenului ce a stat la baza deciziei nr. 21 din 27 martie 1987 a Consiliului Local al Județului Giurgiu și a sentinței nr. 1920/1995 a Judecătoriei Giurgiu, în temeiul cărora terenul în suprafață de 2100 mp a fost dat în administrare și apoi trecut în proprietatea F. Față de adresa terenului de 2100 mp menționată în sentința nr. 1920/1995, trebuia să se verifice dacă Primăria Giurgiu a procedat la o renumerotare a terenurilor și dacă terenul de 2100 mp proprietatea F. încorporează parțial și terenul proprietatea autorului reclamantelor de la fostul număr 25. Expertul era dator de asemeni să evidenționeze pe schița de plan, amplasamentul terenului în suprafață de 1206,80 mp vândut C.E.C., sucursala Giurgiu, în temeiul contractului nr. 150 din 25 ianuarie 1999, potrivit planului însoțitor atașat acestuia și intabulat, față de terenul expropriat, de terenul proprietatea F. și față de terenul proprietatea reclamantelor, pentru a se putea concluziona dacă într-adevăr terenul de 348 mp în litigiu este incorporat terenului de 1206,80 mp deținut în proprietate de C.E.C., sucursala Giurgiu.

Expertul era dator să aibă în vedere identificarea terenului în litigiu, poziționarea terenului de 289 mp și schița de plan însoțitoare cu care reclamanții au fost puși în posesie, precum și amplasamentul construcției nefinalizată față de terenul de 348 mp în litigiu. În raport de omisiunile expertizei, esențiale în identificarea terenului în litigiu și a entității deținătoare a acestuia, situația de fapt nu a fost stabilită, pentru a se putea face o corectă aplicare a art. 10 și art. 11 din Legea nr. 10/2001, ceea ce echivalează cu o nesoluționare pe fond a cauzei. Excepția lipsei capacității de exercițiu a sucursalei Giurgiu este nefondată, deoarece litigiul s-a purtat cu C.E.C. SA pentru sucursala Giurgiu, mandatată prin statutul C.E.C.

SA aprobat prin ordinul nr. 979 din 8 iulie 2005, emis de Ministerul Finanțelor. Mandatarea sucursalei are un caracter general, banca asigurându-și pe această cale coerența activității desfășurată prin succesoarele sale. Dovada în acest sens este faptul că sucursala C.E.C. Giurgiu figurează personal în calitate de cumpărător în contractul nr. 150/1999 și tot în nume propriu formulează și cererea de chemare în garanție a F. În raport de cele mai sus arătate, se reține că litigiul nu a fost soluționat pe fondul sau impunându-se în temeiul art. 313 C. proc. civ.

casarea deciziei 128A a Curții de Apel București, secția a IX-a civile cu trimitere spre rejudecare . Instanța de trimitere, în funcție de concluziile expertizei și probele ce se vor administra, urmează a examina și celelalte critici din recursurile declarate, referitoare la măsurile reparatorii ce urmează a fi acordate reclamantelor de către entitatea deținătoare și obligația de garanție pentru evicțiune a pârâtei F.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile formulate de F. Giurgiu și C.E.C., sucursala C.E.C. Giurgiu, împotriva deciziei nr. 128A din 18 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2009.