ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2248/2009

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2248/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 2978

din 18 noiembrie 2005 la Tribunalul Giurgiu,

reclamantele A.C.G. și P.D.M. au acționat în judecată

Primăria Giurgiu, C.E.C., sucursala Giurgiu, și F. Giurgiu spre a se dispune

obligarea pârâților la emiterea dispoziției privind restituirea suprafeței de

358 mp teren situat în Municipiul Giurgiu, în temeiul Legii nr. 10/2001.

În

motivarea acestei cereri s-a arătat în esență că autorul lor P.G.D. a formulat

notificare în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru restituirea terenului în

suprafață de 800 mp preluat de stat prin Decretul nr. 116/1985 și construcția

aflată pe teren.

Prin

dispoziția nr. 14685 din 29 septembrie 2004 Primăria a dispus restituirea în

natură a suprafeței de 289 mp iar pentru suprafața de 153 mp teren ce nu a

putut fi restituit în natură și pentru construcția demolată s-a stabilit

dreptul reclamanților de a opta pentru măsuri reparatorii prin echivalent.

Pentru diferența de 358 mp teren prin aceeași dispoziție s-a luat măsura

înaintării notificării către F. Giurgiu, proprietarul terenului respectiv.

La

rândul său, F. și-a declinat competența soluționării notificării, întrucât

terenul revendicat dobândit în proprietate de acesta prin sentința nr. 1920/1995,

a fost înstrăinat în 1999 sucursalei C.E.C. Giurgiu împreună cu construcția

aflată în curs de execuție pe terenul respectiv.

Întrucât

sucursala C.E.C. Giurgiu, urmare adresei primite pentru restituirea terenului a

comunicat că cererea i-a fost greșit adresată, reclamantele au solicitat instanței

în temeiul Legii nr. 10/2001 stabilirea situației juridice a terenului ce nu

le-a fost restituit și obligarea pârâtei care îl deține la emiterea dispoziției

de restituire.

La

data de 23 martie 206 C.E.C. SA sucursala Giurgiu a formulat o cerere de chemare

în garanție a F. Giurgiu, ținut de o atare obligație, în temeiul contractului

de vânzare-cumpărare nr. 150 din 25 ianuarie 1999 prin care C.E.C.-ul a

dobândit proprietatea terenului în litigiu de la F.

Prin

sentința civilă nr. 297 din 12 octombrie 2006, Tribunalul Giurgiu a admis

acțiunea reclamantelor și excepția lipsei calității procesuale pasive a

Primăriei Municipiului Giurgiu, invocată de aceasta prin întâmpinare, dispunând

obligarea pârâtei C.E.C., sucursala Giurgiu, să restituie în natură reclamantelor

terenul în suprafață de 358 mp situat în municipiul Giurgiu, învecinat cu terenul

primăriei și terenul C.E.C., sucursala Giurgiu.

Tribunalul

a respins prin aceeași sentință excepțiile privind tardivitatea formulării

acțiunii, a lipsei calității procesuale pasive a C.E.C., sucursala Giurgiu și F.

Giurgiu, a nulității cererii de chemare în judecată pentru lipsa semnăturii,

precum și a lipsei de legitimare activă a reclamantelor, invocate de pârâte

prin întâmpinare.

Admițând

cererea C.E.C., sucursala Giurgiu, de chemare în garanție a F., urmare a

respingerii excepției invocată de F. privind tardivitatea depunerii acestei

cereri, Tribunalul Giurgiu a dispus obligarea chematei în garanție să restituie

pârâtei C.E.C., sucursala Giurgiu, partea din preț achitată prin actul de

vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 150/1991, pentru imobilul restituit

reclamantelor, actualizat la valoarea de piață din momentul predării.

Prin

raportare la art. 12 din Legea nr. 10/2001 instanța a dispus restituirea în

natură sub condiția rambursării de către reclamante a sumei reprezentând

valoarea despăgubirii primite pentru terenul în suprafață de 358 mp.

Pentru

a dispune astfel, instanța a reținut că reclamantele sunt succesoare în

drepturi a numitei N.N., proprietara imobilului din Giurgiu la data

exproprierii prin Decretul nr. 116/1985, care au primit în temeiul Legii nr. 10/2001

măsuri reparatorii în natură și în echivalent pentru o parte din imobil.

Pentru

terenul în suprafață de 358 mp în privința căruia Primăria Giurgiu a comunicat

reclamantelor că este deținută de F., expertiza efectuată în cauză a

identificat-o în proprietatea sucursalei C.E.C. Giurgiu, în temeiul actului de

vânzare-cumpărare încheiat de acesta cu F., fiind parțial ocupată cu

construcții în curs de execuție.

Totodată

expertiza a constatat că terenul expropriat de la N.N. cu nr. poștal 25 este

identic ca amplasament cu acela care poartă nr. poștal 27, constituind parte

din terenul deținut de pârâta C.E.C., sucursala Giurgiu.

Pentru

aceste considerente, au fost înlăturate susținerile din întâmpinare referitoare

la lipsa de identitate între amplasamentul terenului solicitat de reclamante și

acela deținut de sucursala C.E.C. Giurgiu precum și excepția lipsei de

legitimare activă a reclamantelor.

Instanța

a înlăturat și excepția de tardivitate a sesizării acestuia față de

împrejurarea potrivit căreia fostul proprietar a început demersurile pentru

restituirea terenului încă din 1998 uzând atât de procedura Legii nr. 18/1991

cât și aceea a Legii nr. 10/2001. S-a avut în vedere faptul că Primăria Giurgiu

a comunicat cu întârziere datele de identificare a actualului deținător al

terenului pentru care nu a acordat ea însăși măsuri reparatorii, în timp ce

pârâtele C.E.C. și F. au refuzat să soluționeze notificarea.

Pe

fondul cauzei, tribunalul a reținut că sentința civilă nr. 1920/195 prin care

s-a constatat calitatea F. de proprietar al terenului de 2100 mp în care era

încorporată și suprafața de teren de 358, mp nu fundamentează prezumția

dobândirii cu titlu valabil și opozabil fostului proprietar, deoarece hotărârea

este declarativă de drepturi în raport cu autoritățile administrative locale, și

nu în constitutive de drepturi față de adevăratul proprietar.

Instanța

a concluzionat de asemenea că înstrăinarea consimțită de vânzătorul

neproprietar F., către C.E.C. SA, sucursala Giurgiu, prin contractul de

vânzare-cumpărare nr. 150/1999, chiar în contra demersurilor începute anterior

de fostul proprietar, contravine Decretului-lege nr. 67/1990, art. 187 din Legea

nr. 109/1996 și legilor de reparație, astfel încât respectiva înstrăinare nu a

fost valabil înfăptuită în sensul art. 11, art. 18 lit. c) și art. 29 din Legea

nr. 10/2001. Față de atari concluzii, instanța nu a reținut apărările potrivit

cărora pârâtele, F. și C.E.C., sucursala Giurgiu, nu aveau obligația de a

soluționa notificarea pentru că ar fi dobândit dreptul de proprietate în

privința imobilului prin hotărâre judecătorească și respectiv prin contractul

de vânzare-cumpărare, încheiat cu bună credință.

Lucrările

de construcție existente pe teren, începute anterior anului 1990 și

nefinalizate până în prezent, nu justifică afectarea lor interesului public „

potrivit scopului exproprierii”, situație care permite integrarea în regimul

juridic prevăzut de art. 494 C. civ.

Despăgubirilor

primite de autoarea reclamantelor la epoca exproprierii au fost luate în calcul

la stabilirea măsurilor reparatorii acordate prin dispoziția primarului municipiului

Giurgiu, fără ca acesta să reprezinte un impediment la restituirea în natură.

Referitor

la cererea de chemare în garanție instanța a înlăturat apărarea F. referitoare

la survenirea cauzei de evicțiune ulterior încheierii contractului, reținând

că, chemata în garanție a procedat la vânzarea lucrului altuia în pofida

interdicției de vânzare prevăzută în legea sa de organizare și funcționare și a

dispozițiunilor legale care stabileau sau preconizau măsuri de restituire în

privința imobilelor expropriate.

Tribunalul

a înlăturat și apărarea chematei în garanție potrivit căreia C.E.C., sucursala

Giurgiu, și-a asumat riscul evicțiunii, reținând că situația relevată se referă

la certa cunoaștere a acestei cauze de către cumpărător, la data perfectării

contractului și nu ulterior acestuia.

Curtea

de Apel București, secția IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea

intelectuală, a respins ca nefondate apelurile declarate de C.E.C. SA, sucursala

Giurgiu, și F. Giurgiu, reținând în mare aceleași considerentele avute în

vedere de instanța de fond.

S-a

concluzionat că art. 10 alin. (1) și art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001

invocate de sucursala C.E.C. Giurgiu, care reglementează situația de excepție

de la regula restituirii în natură a imobilelor, sunt de strictă interpretare

și aplicare și nu pot fi extinse prin analogie la alte situații decât acelea

expres stabilite de legiuitor, astfel că ele nu își găsesc aplicare în privința

terenului deținut de C.E.C., sucursala Giurgiu, de vreme ce acesta nu este

ocupat și/sau afectat integral unei construcții funcționale care să facă parte din

categoria lucrărilor pentru care s-a dispus exproprierea.

Instanța

de apel a înlăturat, ca fiind lipsite de interes criticile apelantei C.E.C., sucursala

Giurgiu, privitoare la rambursarea despăgubirilor de expropriere acordate

autoarei reclamantelor de vreme ce legitimarea de a le formula revine

autorității care le-a achitat.

În

privința angajării răspunderii pentru evicțiune a F., curtea a reținut că

acesta a înstrăinat fără drept imobilul în litigiu, iar riscul asumat de

cumpărător C.E.C., sucursala Giurgiu, vizează situația la care face expres

referire, și anume aceea că bunul a fost stăpânit de către vânzătoare și nu a

fost preluat de stat de la aceasta. În afara acestor precizări, în cauză

operează regula înscrisă la art. 1337 C. civ. privitoare la obligația legală de

garanție a vânzătorului, obligație care nu poate fi înlăturată decât printr-o

clauză, care atestă neechivoc voința cumpărătorului de a-și asuma riscul în

privința oricărei cauze de evicțiune care ar putea surveni ulterior.

Împotriva

deciziei pronunțată de Curtea de Apel București au declarat recurs C.E.C. SA,

sucursala C.E.C. Giurgiu, și F.

- În

recursul declarat, C.E.C. SA, sucursala Giurgiu, invocă pe cale de excepție

lipsa capacității sale procesuale, față de dispozițiunile art. 2 și art. 4 din

Statutul C.E.C. SA pe de o parte și dispozițiunile Decretului nr. 31/1954 pe de

altă parte.

- Pe

fondul cauzei, recurenta susține că hotărârea a fost dată cu încălcarea art. 304

pct. 7 și 9 C. proc. civ., deoarece instanța a reținut fără suport probator

identitatea celor două imobile, respectiv acela de la 25 și acela de la nr. 27

(deținut de C.E.C., sucursala Giurgiu). Concluziile expertizei pe care instanța

își întemeiază soluția, ignoră criticile recurentei care evidențiază

incertitudinea în privința suprafeței de teren reclamate cu aceea deținută și

sunt lipsite de demersul motivațional al hotărârii, care i-a format convingerea

și cel pentru care au fost înlăturate cererile părților.

- În

speță nu-și găsesc aplicarea dispozițiunile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

privind restituirea în natură a terenului, deoarece acesta este integral

afectat unei construcții funcționale (P+1) iar terenul liber din față și din

spatele acestuia, nu poate fi restituit nu numai că deservește construcția și

exploatarea acesteia dar este și mai mic ca dimensiuni decât terenul restituit

în suprafață de 358 mp.

-

Instanța nu evidențiază prin hotărârea pronunțată motivele de fapt și de drept

pe care își întemeiază soluția de rambursare a despăgubirilor pe care autoarea

reclamantelor le-a primit ca o condiție de restituire în natură a terenului.

- În

speța în conflictul de interese între adevăratul proprietar și subdobânditorul

de bună credință a imobilului, este de preferat acesta din urmă, care trebuie

protejat prin acordarea către adevăratul proprietar a celorlalte măsuri

reparatorii legale.

Prin

prisma principiilor de drept civil, consecințele vânzării unui imobil

aparținând altuia, în ipoteza în care cel puțin cumpărătorul a fost de bună

credință, în speța C.E.C. SA, sucursala Giurgiu, proprietatea acestuia este pe

deplin justificată cel puțin din perspectiva unui cadru mai larg vizând

ocrotirea și asigurarea bunei funcționări a circuitului civil și a dreptului

oricărei persoane la respectarea bunurilor sale.

În

consecință, recurentul a solicitat în principal admiterea excepției lipsei

capacității de exercițiu a C.E.C. SA, sucursala Giurgiu, și respingerea

acțiunii, iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea în parte a

deciziei recurate, în sensul admiterii apelului și respingerea pe fond a

acțiunii.

Recursul

declarat de pârâta F., nemotivat în drept, vizează în esență soluția pronunțată

în cererea de chemare a acestuia în garanție pentru evicțiune. Se susține că

cerința legală a răspunderii pentru evicțiune nu este îndeplinită, deoarece

cauza evicțiunii este ulterioară vânzării și nu a fost cunoscută de cumpărător.

La

data încheierii contractului de vânzare-cumpărare 25 ianuarie 1999 nu putea fi

anticipată apariția Legii nr. 10/2001 și eventuala evicțiune a imobilului, iar

cumpărătorul la rândul său să prevadă la momentul cumpărării o evicțiune în

privința acestuia.

Recurenta

pretinde că a aflat de demersurile reclamantelor pentru recuperarea imobilului

de abia în anul 2004, când Primăria Municipiului Giurgiu i-a făcut cunoscut

acest lucru.

În

speță, cumpărătorul și-a asumat riscul evicțiunii, prin chiar clauza

contractuală, fără ca instanța să-i acorde cuvenita semnificație.

-

Instanța a înfrânt și prevederile art. 61 C. proc. civ. deoarece a respins fără

justificare legală excepția de tardivitate a cererii de chemare în garanție, introdusă

la 23 martie 2006, după acordarea mai multor termene de judecată.

-

Greșit instanța, face aprecieri, fără acoperire probatorie asupra utilității

construcției și a inexistenței autorizației de construcție, procedând în

consecință la restituirea în natură a suprafeței de 358 mp teren ignorând

faptul că autoarea reclamanților a fost despăgubită.

Recursurile

sunt întemeiate astfel cum se va arăta în cele ce urmează:

În speță

reclamanții au solicitat în calitate de succesori ai autorului lor P.D. și în

temeiul Legii nr. 10/2001 restituirea imobilului, teren în suprafață de 800 mp

și casă de locuit, situat în Giurgiu, preluat în proprietatea statului în

temeiul Decretului de expropriere nr. 116/1995.

Prin

dispoziția nr. 14685 din 29 septembrie 2004 Primăria Municipiului Giurgiu a

dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 289 mp iar pentru

diferența de 153 mp teren și construcția demolată s-a propus acordarea măsurilor

reparatorii.

În

privința suprafeței de 358 mp teren, Primăria Municipiului Giurgiu a transmis

notificarea și documentația aferentă către F. Giurgiu, unitatea competentă a

proceda la soluționare.

Prin

adresa nr. 339/2004 F. Giurgiu și-a declina t competența de soluționare a

cererii de restituire a terenului în suprafață de 358 mp, către C.E.C. Giurgiu

deoarece acesta a fost dobândit de C.E.C. Giurgiu prin contract de vânzare-cumpărare.

La

rândul său C.E.C. SA, sucursala Giurgiu, a refuzat să dea curs notificării cu

argumentul că nu are abilitare legală.

Prin

sentința civilă nr. 297 din 12 octombrie 2006 menținută în apel, Tribunalul

Giurgiu a admis acțiunea reclamantelor și a obligat C.E.C., sucursala Giurgiu,

să restituie în natură reclamantelor suprafața de 358 mp teren amplasat în

Municipiul Giurgiu, reținând că terenul în litigiu este deținut de C.E.C., sucursala

Giurgiu.

În

pronunțarea acestei soluții, tribunalul și instanța de apel au reținut

incidența în cauză a dispozițiunilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

republicată, motivat de faptul că terenul de 358 mp este liber de construcții.

Raportul

de expertiză efectuat în cauză, pe care se întemeiată soluția, nu este

concludent, deoarece nu evidențiază actele și schițele avute în vedere, în

succesiunea operațiunilor juridice înfăptuite în legătură cu terenul

reclamantelor și al F. și nu explicitează vizavi de apărările constante ale sucursalei

C.E.C. Giurgiu, concluzia potrivit căreia terenul revendicat de reclamante

aflat în Giurgiu, este identic cu terenul deținut de sucursala pârâtă, aflat pe

aceeași stradă la nr. 27.

Nici

instanța și nici expertul nu valorifică adresele nr. 10062/906/2004 și nr. 3866/903/2006

din conținutul cărora rezultă că Decretul nr. 116/1985 a vizat exproprierea a trei

imobile de la nr. 23, 25 și 27 și schița de amplasament a terenului expropriat.

Comparativ

cu acest teren, expertul era dator să examineze schița de plan a terenului ce a

stat la baza deciziei nr. 21 din 27 martie 1987 a Consiliului Local al

Județului Giurgiu și a sentinței nr. 1920/1995 a Judecătoriei Giurgiu, în

temeiul cărora terenul în suprafață de 2100 mp a fost dat în administrare și

apoi trecut în proprietatea F. Față de adresa terenului de 2100 mp menționată

în sentința nr. 1920/1995, trebuia să se verifice dacă Primăria Giurgiu a

procedat la o renumerotare a terenurilor și dacă terenul de 2100 mp

proprietatea F. încorporează parțial și terenul proprietatea autorului reclamantelor

de la fostul număr 25.

Expertul

era dator de asemeni să evidenționeze pe schița de plan, amplasamentul

terenului în suprafață de 1206,80 mp vândut C.E.C., sucursala Giurgiu, în

temeiul contractului nr. 150 din 25 ianuarie 1999, potrivit planului însoțitor

atașat acestuia și intabulat, față de terenul expropriat, de terenul

proprietatea F. și față de terenul proprietatea reclamantelor, pentru a se

putea concluziona dacă într-adevăr terenul de 348 mp în litigiu este incorporat

terenului de 1206,80 mp deținut în proprietate de C.E.C., sucursala Giurgiu.

Expertul era dator să aibă în vedere identificarea terenului în litigiu,

poziționarea terenului de 289 mp și schița de plan însoțitoare cu care reclamanții

au fost puși în posesie, precum și amplasamentul construcției nefinalizată față

de terenul de 348 mp în litigiu.

În

raport de omisiunile expertizei, esențiale în identificarea terenului în

litigiu și a entității deținătoare a acestuia, situația de fapt nu a fost

stabilită, pentru a se putea face o corectă aplicare a art. 10 și art. 11 din

Legea nr. 10/2001, ceea ce echivalează cu o nesoluționare pe fond a cauzei.

Excepția

lipsei capacității de exercițiu a sucursalei Giurgiu este nefondată, deoarece

litigiul s-a purtat cu C.E.C. SA pentru sucursala Giurgiu, mandatată prin

statutul C.E.C. SA aprobat prin ordinul nr. 979 din 8 iulie 2005, emis de

Ministerul Finanțelor. Mandatarea sucursalei are un caracter general, banca asigurându-și

pe această cale coerența activității desfășurată prin succesoarele sale. Dovada

în acest sens este faptul că sucursala C.E.C. Giurgiu figurează personal în

calitate de cumpărător în contractul nr. 150/1999 și tot în nume propriu formulează

și cererea de chemare în garanție a F.

În

raport de cele mai sus arătate, se reține că litigiul nu a fost soluționat pe

fondul sau impunându-se în temeiul art. 313 C. proc. civ. casarea deciziei 128A

a Curții de Apel București, secția a IX-a civile cu trimitere spre rejudecare .

Instanța

de trimitere, în funcție de concluziile expertizei și probele ce se vor

administra, urmează a examina și celelalte critici din recursurile declarate,

referitoare la măsurile reparatorii ce urmează a fi acordate reclamantelor de

către entitatea deținătoare și obligația de garanție pentru evicțiune a pârâtei

F.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursurile formulate de F. Giurgiu și C.E.C., sucursala

C.E.C. Giurgiu, împotriva deciziei nr. 128A din 18 mai 2007 a Curții de Apel

București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea

intelectuală.

Casează

decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2009.