ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 374/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1659/ C din 10 septembrie 2004, a admis excepțiile lipsei de interes și a lipsei calității procesuale active a reclamanților și în consecință a respins acțiunea formulată de reclamanții D.M., D.I.C., T.G., A.L., M.C., M.A., K.W.M., F.A., F.T., B.I., A.R.M., S.C., S.V., B.G., toți având domiciliul ales în Brașov la sediul profesional al d-nei avocat P.E., în contradictoriu cu pârâții SC A.C. SA Brașov, P.G. și D.M., domiciliați în Brașov. Instanța de fond a reținut că în cauză interesul reclamanților de a solicita constatarea nulității absolute a contractului de cesiune în litigiu, nu este personal și direct, nemai putându-se beneficia de o eventuală redistribuire a acțiunilor ce fac obiectul cesiunii, folosul practic urmărit de aceștia prin promovarea acțiunii fiind nul.

În realitate acțiunile se vor întoarce în patrimoniul pârâtului D.M. și nu al A.A.C. P.A.S., asociație care s-a dizolvat de drept, prin sentința civilă nr. 2632 din 18 martie 2004 a Judecătoriei Brașov, rămasă irevocabilă prin neapelare. Curtea de Apel Brașov, secția comercială, prin decizia nr. 46/ Ap din 31 martie 2005, a admis apelul reclamanților împotriva sentinței civile nr. 1659/ C din 10 septembrie 2004, a Tribunalului Brașov, secția comercială și contencios administrativ, pe care a anulat-o. Au fost respinse excepțiile lipsei de interes și lipsei calității procesuale active a reclamanților, fiind stabilit termen pentru soluționarea fondului la data de 14 aprilie 2005. În fundamentarea acestei soluții s-a apreciat că reclamanții, având calitatea de membrii ai A.A.C.

P.A.S. la data încheierii contractului, ca urmare a constatării nulității contractului de cesiune, ar putea beneficia de redistribuirea acțiunilor cedentului, deci au interes în cauză. Justificându-și interesul în promovarea acțiunii, reclamanții justifică și calitatea, întrucât nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 5682 din 25 noiembrie 2005, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâții SC A.C. SA Brașov și P.G.

împotriva deciziei nr. 46 din 31 martie 2005 a Curții de Apel Brașov și a anulat, ca netimbrată, cererea de intervenție formulată de intervenienta A.S., cu motivarea că din caracterizarea deciziei comerciale nr. 46 din 31 martie 2005, ea reprezintă o dispoziție a instanței în vederea pregătirii judecății fondului, iar căile de atac deschise împotriva ei se vor exercita odată cu soluționarea pe fond a apelului, adică la momentul la care instanța se va dezinvesti. Curtea de Apel Brașov, secția comercială, prin decizia nr. 65/ Ap din 18 mai 2006, a respins acțiunea formulată de reclamanții D.M., D.I.C., T.G., A.L., M.C., M.A., K.W.M., F.A., F.T., B.I., A.R.M., S.C., S.V., B.G. în contradictoriu cu pârâții SC A.C.

SA Brașov, P.G. și D.M. Au mai fost obligați reclamanți să-i plătească pârâtei SC A.C. SA Brașov suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată parțiale. A mai fost respinsă cererea pârâtului P.G. de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că SC A.C. SA Brașov a fost privatizată în anul 1995. În vederea dobândirii acțiunilor de către salariați a fost constituită A.A.C. – PROGRAMUL ACȚIUNII SALARIAȚILOR, care a încheiat contractul de schimb de acțiuni contra certificate de proprietate nr. 181 din 29 mai 1995 cu F.P.P. III Transilvania, pentru cota de 30 % din acțiuni și contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 442 din 3 august 1995, cu F.P.S., pentru cota de 70 % din acțiuni.

La data de 22 august 1995 a fost autentificat contractul de societate al SC A.C. SA, încheiat între 76 de acționari, care conform art. 3.2. au contribuit prin certificate de proprietate, în numerar și după caz, prin credite lunare, la acoperirea financiară a unei părți din capitalul social. La aceiași dată a fost autentificat și statutul societății, semnat de aceiași acționari. La data de 31 ianuarie 2002, între pârâții D.M., în calitate de cedent și P.G. în calitate de cesionar, s-a încheiat contractul de cesiune care face obiectul acțiunii, pentru 8.919 acțiuni normative, la SC A.C. SA, pentru prețul total de 225.000.000 lei. Primul motiv de nulitate invocat de reclamanți s-a întemeiat pe lipsa calității de proprietar a cedentului.

Nu a putut fi primită această susținere, prin aceea că, în contractul de societate, act juridic a cărui nulitate nu a fost invocată, se face dovada deplină a calității de acționar a cedentului, pentru numărul de acțiuni la care a subscris și care i-au fost distribuite. Transmiterea către membrii asociației P.A.S. a acționarilor până la achitarea integrală a prețului lor contrar prevederilor statutului putea fi atacată numai de către creditorul obligației de plată a prețului, în favoarea căruia s-a dispus această măsură și anume F.P.S., care nu a înțeles însă să solicite revenirea la situația anterioară. Următorul motiv de nulitate invocat de reclamanți a fost încălcarea dispozițiilor art. 12 alin. (2) din Statutul Asociației P.A.S., în conformitate cu care acțiunile subscrise de persoanele care au fost excluse din asociație vor fi disponibilizate, în vederea redistribuirilor către ceilalți membri, sub controlul și aprobarea Consiliului de Administrație al P.A.S.

S-a apreciat că, la data încheierii contractului de cesiune, cedentul D.M. dobândise deja calitatea de acționar al SC A.C. SA, era proprietar al acțiunilor iar dispozițiile art. 12 alin. (2) din Statutul Asociației P.A.S. nu mai aveau aplicabilitate din momentul distribuirii acțiunilor. Un alt motiv de nulitate al contractului de cesiune a fost încălcarea dispozițiilor art. 19 din S.A.A.C. P.A.S., în sensul lipsei calității de asociat a cesionarului, a pârâtului P.G. și efectuarea tranzacției fără supravegherea și aprobarea Consiliului de Administrație al P.A.S. Din înscrisurile depuse la dosar a reieșit că la data de 19 februarie 1998, prin hotărârea adunării generale a A.A.C. P.A.S. a fost aprobată cererea pârâtului P.G.

de aderare la asociație. Referitor la cerința supravegherii și aprobării de către Consiliul de Administrație al A.A.C. P.A.S. a transferului acțiunilor, nerespectarea acestor prevederi din statut, nu poate avea drept consecință nulitatea absolută, având în vedere că, după distribuirea acțiunilor și încheierea actelor constitutive ale societății, transferul de acțiuni urmează regulile stabilite de Legea nr. 31/1990. În final s-a mai apreciat că cerințele de formă prevăzute de art. 98 din Legea nr. 31/1990, nu sunt condiții de validitate, acțiunea, ca orice bun putând fi transmisă între părți prin simplul consimțământ, iar încălcarea unei obligații contractuale dintr-un contract încheiat cu un terț nu poate fi o cauză de nulitate a contractului de cesiune.

Împotriva deciziei nr. 65/ Ap din 18 mai 2006 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, au promovat recurs reclamanții D.M., D.I.C., T.G., A.L., M.C., M.A., K.W.M., F.A., F.T., B.I., A.R.M., S.C., S.V., B.G. care au criticat această hotărâre pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectele că aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive străine de natura pricinii, fiind preluate considerentele unei alte decizii asemănătoare. De asemenea, aceiași hotărâre a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, deoarece actul juridic dedus judecății nu este o cesiune de acțiuni și contractul de societate din 1995 nu echivalează cu distribuirea acțiunilor.

Au mai fost aduse critici și din perspectiva încălcării sau aplicării greșite a legii, sub multiple aspecte care vizează nulitatea absolută a contractului de cesiune în litigiu, fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. Intimații pârâți SC A.C. SA Brașov și P.G. au depus o întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care au cerut respingerea recursului. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de toate criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul reclamanților, pentru următoarele considerente. Din verificarea întregii documentații existente la dosarul cauzei, apare cât se poate de evident că reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute a contractului de cesiune încheiat la data de 31 ianuarie 2002 prin care D.M.

a cesionat către P.G. un număr de 53.975 acțiuni ale SC A.C. SA Brașov, precizând ca temei de drept art. 966 și 968 C. civ., art. 29 pct. 1 și 2 raportat la art. 33 din Legea nr. 77/1994 modificată prin O.U.G. nr. 38/1997, art. 21 din O.U.G. nr. 88/1997 aprobată prin Legea nr. 44/1998, art. 92 și 98 din Legea nr. 31/1990 republicată. Printr-o integrală și completă apreciere a probelor, instanța de apel a stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți, cu reala întindere a drepturilor și obligațiilor asumate reciproc așa cum se regăsesc în toate actele depuse de părți, precum și cadrul legal aplicabil litigiului de natură comercială dedus judecății. Astfel, au fost evocate cronologic și acordată semnificația cuvenită fiecărei activități care a condus la transformarea și privatizarea SC A.C.

SA Brașov, începând cu anul 1992 și până la încheierea contractului de cesiune din 31 ianuarie 2002, prin care pârâtul D.M. a cesionat pârâtului P.G. un număr de 8.919 acțiuni deținute la SC A.C. SA pentru prețul total de 225.000.000 lei. Amplu motivat și bine documentat, în egală măsură au fost supuse examinării sub toate aspectele apărările făcute de părți, împrejurare care a condus la stabilirea unei corecte situații de fapt și de drept. Calitatea de cedent pentru D.M., în esență este dovedită prin Statutul A.A.C. – PROGRAMUL ACȚIUNILOR SALARIAȚILOR autentificat sub nr. 30147 din 22 august 1995 la Notariatul de Stat Județean Brașov, care la poziția 16 specifica calitatea de acționar a lui D.M.

Mai mult, în aceiași zi și la același notariat a fost autentificat sub nr. 30146 contractul de societate, prin care a fost constituită SC A.C. SA Brașov, cu o durată de funcționare nelimitată, având obiect bine determinat și cu un capital social fixat la 3.338.475 lei reprezentând 133.539 acțiuni normative, în valoare de 25.000 lei fiecare. S-au fixat și cotele de participare la capitalul social al acționarilor fondatori, întocmai cererilor de subscrieri de acțiuni, la poziția 16 regăsindu-se acționarul D.M., cu un capital social de 366.250.000 lei reprezentând 14.650 acțiuni a câte 25.000 lei fiecare, adică 10,97 % din capitalul social total. S-a stipulat la art. 3.2 că acționarii fondatori, au consimțit benevol, conform cererilor de subscriere de acțiuni, să contribuie prin certificate de proprietate, în numerar și după caz prin credite lunare în numele acționarilor la acoperirea financiară a unei părți din capitalul social și preț.

Pentru cei 76 de acționari, au fost evidențiate cu exactitate cotele de participare la capitalul social al acționarilor fondatori, întocmai cererilor de subscriere de acțiuni. Teza lipsei calității de proprietar a cedentului nu poate fi primită și contextul probator expus, astfel că D.M. și-a dovedit calitatea de cedent în cadrul contractului de cesiune din 31 ianuarie 2002. Nu este justificată nici critica referitoare la faptul că cesionarul intimat-pârât P.G. nu putea dobândi acțiuni la societatea privatizată neavând la data cesiunii calitatea de membru P.A.S. Relevanță în clarificarea acestei situații o are sentința civilă nr. 3179 din 31 martie 2004 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul nr. 429/2003, hotărâre definitivă, prin care a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul P.G., constatându-se că acesta are calitatea de membru al A.A.C.

P.A.S. Brașov. În considerentele sentinței s-a reținut că la data de 19 februarie 1998 cu ocazia desfășurării ședințelor de administrație ale SC A.C. SA și SC A.C. P.A.S. SA s-a aprobat cererea reclamantului P.G. de aderare la asociație, încheindu-se în acest sens un proces verbal în data de 12 februarie 1998, proces-verbal care vine în întâmpinarea cererii de aderare nr. 624 din 12 august 1997. Nu pot fi primite nici motivele de nulitate absolută invocate prin cererea introductivă și anume cauza ilicită a contractului de cesiune, rezultând din lipsa calității de proprietar a cedentului, incapacitatea specială de folosință a persoanei fizice, instituită pentru ocrotirea unui interes obștesc, lipsa formei cerute ad validitatem și fraudarea legii prin încălcarea unei interdicții legate de vânzare deoarece argumentele instanței de apel, așa cum se regăsesc expuse, demonstrează fără echivoc contrariul susținerilor reclamanților.

Pentru aceste rațiuni urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții D.M., D.I.C., T.G., A.L., M.C., M.A., K.W.M., F.A., F.T., B.I., A.R.M., S.C., S.V., B.G. împotriva deciziei civile nr. 65/ Ap din 18 mai 2006 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, nefiind îndeplinite nici una din cerințele art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanții D.M., D.I.C., T.G., A.L., M.C., M.A., K.W.M., F.A., F.T., B.I., A.R.M., S.C., S.V., B.G. împotriva deciziei civile nr. 65/Ap din 18 mai 2006 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 25 ianuarie 2007.